Frunză verde-a dorului (versuri lirice: trăgănate, hore, cântece)

 

Continuăm antologia de folclor cules de pe Valea Iadului cu “cântece de dor” şi “cântece de cătănie”, cum sunt denominate local versurile lirice. Aceste hore, trăgănate şi cântece nu se cântau la evenimente specifice, ci “în singuratati” sau “la şezători”.

Informatori:

1 – 12 Dochia Costea, 64 ani. Remeţi, 1971

13 – 17 Teodor Ştef, 59 ani, Munteni, 1976

18 – 19 Maria Sărăcuţ, 45 ani. Munteni, 1976

20 – 22 Ana Şerban, 66 ani. Munteni, 1976

23 – 26 Dochia Costea, 63 ani.Remeţi, 1970

27 – 28 Ana Tătar, 77 ani. Remeţi, 1970

29 – 68 Dochia Costea, 63 ani.Remeţi, 1970

69 – 71 Aurel Blaga, 19 ani. Remeţi, 1947

72 – 76 Dochia Costea, 66 ani. Remeţi, 1973

77 – 80 Ileana Sărăcuţ, 84 ani. Bulz, 2005

81 – 86 Oana Toda, 65 ani. Remeţi, 1970

 

1 [Horeşte-ţi, fată, horile]

Horeşte-ţi, fată, horile,

Până eşti cu surorile,

Că dacă te-i mărita,

A hori nu-i cuteza,

În casă, de mamă-ta,

În tindă, de nene-tău,

Afară, de tontul tău!

2 [Cucule, pasăre mândră]

Cucule, pasăre mândră,

Du-te-n pădure şi cântă.

Pe cine-i avea mânie

Să-l blestemi, străin să fie.

Nu trebui’ mai mare foc

Ca străin în al tău loc,

Nu trebui’ mai mare funie

Ca străinătatea-n lume,

Nu trebui’ mai mare sfară

Ca străinătatea-n ţară!

Străin sunt, Doamne, străin,

Că nici apele mă mân,

De străinătate mare

Arde-mi iarba sub picioare!

3 [D-ajungă-mă, Doamne,-ajungă]

D-ajungă-mă, Doamne,-ajungă,

Să m-ajungă zile multe,

Să mă duc la vară-n munte,

S-aud brazii vojoind,

Moaţele-n frunză cântând

Şi nana la boi mânând!

4 [De-aş trăi ca piatra-n munte]

De-aş trăi ca piatra-n munte,

N-aş lua fată cu sute,

Că sutele trec ca darul

Şi eu rămân cu amarul!

Oi lua numai c-o sută,

Nici e oarbă, nici e mută,

Ci-i muiere pricepută,

Doamne ţine-o şi m-ajută!

5 [Trimisu-mi-o mândruţa]

Trimisu-mi-o mândruţa

Vorbă să mă duc la ea

Pe trei pui de turturea!

Şi eu ’napoi i-am trimis

Pe trei puişori de cuc

Că n-am vreme să mă duc,

Că-s cu boii prinşi la jug

Şi-afară-i vreme de plug!

6 [Ştii tu, mândră,-amu-i un an]

Ştii tu, mândră,-amu-i un an

Când noi dintr-un măr mâncam

Şi-amândoi ne săturam?

Dintr-un măr şi dintr-o pară

Ne era cina-ntr-o seară,

Da’ amu, de-ar fi cu sacul,

Nu s-ar sătura nici dracul!

7 [Cât e ţara ungurească]

Cât e ţara ungurească

Nu-i ca fata românească

De mândră şi de frumoasă!

Când ia brâul şi se-ncinge,

Faţa ei revarsă sânge,

Când încinge brâuri – două,

Faţa ei revarsă rouă!

C-aşa-i fata românească

Ca şi cerul de frumoasă!

Faţa-i albă ca paharu’,

Gura-i dulce ca zaharu’,

Faţa-i albă ca smochina,

Gura-i dulce ca smântâna!

8 [Ştii tu, mândră, ce ziceai]

Ştii tu, mândră, ce ziceai,

Când la noi pe prag şedeai?

Că nu este om pe lume

Să-ţi fie drag ca pe mine,

Că şi negru ca pământul,

Ţi-aş fi drag ca sufletul,

Să fiu galben ca ceara,

Ţi-aş fi drag ca inima!

Dar văd, mândră, c-ai minţit,

Că tu altul ţi-ai găsit!

9 [În ogradă, decuseară]

În ogradă, decuseară,

Când ies fetele afară,

Se bat două frunze late.

Da’ nu-s două frunze late,

Ci două fătuţe,-n păr,

Se bat pentru un fecior!

Una hâdă, dar bogată,

Alta mândră, dar săracă.

Cea bogată zice-aşa:

– Ia-mă, tu, bade, pe mine,

Că ţi-a da tata cu mine

Trei turme mari de vaci,

Trei turme mari de porci,

Trei turme mari de oi

Şi pe mine dinapoi!

Cea săracă zice-aşa:

– Ba mă ia, bade, pe mine,

Că ţi-oi face prunci, minune,

Şi te-oi drăgosti cu dor

Toată viaţa, până mor!

10 [Nici mi-e ciudă, nici bănat]

Nici mi-e ciudă, nici bănat,

Fiindcă badea m-a lăsat,

C-oi ieşi seara-n uliţă,

Gata ca şi-o păuniţă!

Din ochi voi cota mândruţ

Şi mi-oi găsi alt drăguţ,

Mai mândru, mai cu iubire,

Nu ca tine,-un scos din fire,

Mai mândru, mai sprâncenat,

Nu ca tine,-un blestemat!

De nu va fi chiar ca tine,

Lasă, fie-a mea ruşine!

De n-o fi ca dumneata,

Lasă, fie-a mea vina!

11 [Vai de mine, ce-i pe-aici]

Vai de mine, ce-i pe-aici!

Plin e satul de voinici,

În tot şanţul, câte cinci,

Şi sub fagul cel mai mare

Zace badea de lungoare.

– Ori mori, bade, ori te scoală,

Ori trimite-mi şi mie boală,

Să te-ajut şi eu a boli,

Doară tu te-i tămădi!

– Ba eu boală nu ţi-oi da,

Ci mai bine m-oi scula!

12 [Pentru pământ de trei coţi]

Pentru pământ de trei coţi

Ne luptăm în lume toţi,

Numai moartea, ea, când vine,

Nu-i e greaţă de bătrâne,

Nu-i e greaţă de voinici,

Nici jale de pruncii mici.

Numai strigă la fereastră:

– Gată-te, omule, gată!

Gată-te, omule, iute,

Că n-am vreme să-ţi spun multe,

Că n-am vreme să te las

Să te ierţi cu cei din cas’!

13 [Când eram la maica fată]

Când eram la maica fată,

Nici ţeseam, nici puneam pânză,

Numai fluieram din frunză,

Dar de când m-am măritat

Şi ţesui, şi pusei pânză,

Şi-o lăsai focului frunză!

14 [Fată mare la părinţi]

Fată mare la părinţi

Nu sili să te măriţi!

Dacă te măriţi odată

Până-i lume nu eşti fată!

Că şi eu, dacă mă-nsor,

Până-i lume nu-s fecior!

15 [Primăvară, primăvară]

Primăvară, primăvară,

Mult mi-e inima amară,

Că plugarii toţi sunt duşi

Pe la nemţi şi pe la ruşi

Şi-a rămas satul golit

Şi-Ardealu-njumătăţit

Şi-i vremea de plugărit

Şi fetele de iubit!…

16 [Mânce-te focul, urât]

Mânce-te focul, urât,

Vie mă bagi în mormânt!

Ce mi-e drag, nu mi-e urât,

Fie ca negru pământ!

Ce mi-e urât, nu mi-e drag,

Fie ca neaua de alb!

Cine strică dragostele,

Mânce-i grâul păsările

Şi ovăzul, piţiguşii,

Şi mintea din cap, greluşii!

17 [Cât e Sibiul de mare]

Cât e Sibiul de mare,

Numai două drumuri are,

Două drumuri şi-o cărare

Şi nici o rază de soare.

Merg feciorii, rând cu rând,

Căpitanul, fluierând,

Fete după ei, plângând.

– Mergeţi, fetelor, ’napoi,

Că noi mergem la război!

Mergeţi, fetelor, la joc,

Că noi mergem toţi în foc!

18 [Trecui valea, mor de sete]

Trecui valea, mor de sete,

Mă-ntâlnii cu două fete,

Amândouă-n straie nouă,

Săruta-le-aş pe-amândouă!

Săruta, pe cea mai mare,

Că îi mândră ca o floare!

Săruta, pe cea mai mică,

Că îi mândră şi voinică!

19 [Mă dusei pe-o vale-adâncă]

Mă dusei pe-o vale-adâncă,

Unde numai cucu-şi cântă,

Cucu-şi cântă, mierla zice:

– Nu-ţi bea banii, măi voinice!

– Lasă,-i beau să nu se strice,

Rugina să nu mi-i mânce!

– Banii nu se fac aşa,

Că-i şedea-n crâşmă şi-i bea,

Banii se fac la pădure,

Din firez şi din săcure!

20 [Nu mă da, maică, departe]

Nu mă da, maică, departe,

Să viu cu desagii-n spate,

Cu desagii-mbăieraţi

Şi cu ochii-nlăcrimaţi,

Cu cizmuţele în mână,

Suspinând de la inimă!

Nu mă da, maică, pe deal,

Că se face grâul rar,

Ci mă dă, maică, la şes,

Că se face grâul des,

Că mi-a fi traiul uşor

Şi n-oi suspina de dor.

21 [Mândra mea cea mândră tare]

Mândra mea cea mândră tare

Nici ciorapi în cizme n-are,

Ci se-ncalţă cu hârtie,

Ca să-mi fie dragă mie!

Dar dragostea ei nu-i bună,

O-a făcut mă-sa pe lună,

O-a stropit cu busuioc,

Să n-aibă-n lume noroc.

22 [Lasă-mă, măicuţă,-n pace]

Lasă-mă, măicuţă,-n pace,

Cu urâtul bai nu-mi face!

Decât cu urâtu-n casă,

Mai bine cu boală-n oasă!

De boală te scapi odată,

Dar de urât, niciodată!

Că urâtu’, bate-l, Doamne,

Cum se culcă – şi adoarme!

23 [Am o mândră mândră tare]

Am o mândră mândră tare,

Cum îi luna lângă soare,

Crâşmăriţă-n Dealu Mare!

Rău mă tem c-a păgubi,

Că nu şti’ rândul crâşmii,

Rău mă tem că s-a-nşela,

Că nu prea şti’ aduna.

24 [Ţucu-ţi, mândră, ochii tăi]

Ţucu-ţi, mândră, ochii tăi

Dimineaţa mulgând oi

Şi seara cotând viţei,

Ochii şi sprâncenele

C-alea fac păcatele!

De n-ar fi ochi şi sprâncene,

Nici n-ar fi păcate grele,

Dar ochi şi sprâncene sunt

Şi păcate pe pământ!

25 [Şi-aseară fusei la fete]

Şi-aseară fusei la fete,

Dumnezeu sfântul mă ierte!

Pentru că le sărutai,

Poate că ne-o duce-n rai.

Şi eu cred că-n rai ne-o duce,

Că le-o fost guruţa dulce!

26 [Mătrăgună-ntre jirezi]

Mătrăgună-ntre jirezi,

Bade ca al meu nu vezi,

Că-i pe el cămaşă dalbă,

La grumaz – năframă neagră,

Numa’ gura lui mi-i dragă,

Ochii lui – muruţă neagră,

Pe din sus de gurişoară –

Cunună de mustecioară!

Merişor din păruţ verde,

Rău mă tem că mi l-oi pierde,

Că l-am mai pierdut odată

Şi l-am cotat lumea toată,

D-apoi eu că l-am aflat

În mijlocul codrului,

La curţile dorului.

Se luă doru-a-ntreba:

– Doară coţi pe cineva?

– Cot pe cel cu pană lată…

– Mândră, nu te pot lua,

Că porţi otravă la brâu

Şi omori omul de viu.

Mândră, de te-i mânia

Şi cu mine-i face-aşa!

27 [Mers-o badea la Bratca]

Mers-o badea la Bratca,

Nu ştiu ce mi-a cumpăra!

Papuci cu călcâi de iagă,

Când oi juca şi se spargă,

Papuci cu călcâi de nucă

Când oi juca şi se rupă?

Cumpăra-mi-a badea mie

Cârpă, rochie şi zadie?

28 [U-iu-iu, puiuţ de drac]

U-iu-iu, puiuţ de drac,

Şapte fete şi-un colac

Şi colacu-i de mohor,

Şapte fete şi-un topor

Şi toporu-i de oţel,

Şapte fete şi-un căţel

Şi căţelul n-are mamă,

Şapte fete şi-o năframă,

Năframa-i împăturată,

Şapte fete şi-o poiată,

Şi poiata n-are uşă,

Şapte fete şi-o cătuşă

Şi cătuşă n-are hudă,

Şapte fete şi o gudă!

29 [Hoi, maică, norocul meu]

Hoi, maică, norocul meu

L-or băut boii-n pârâu!

Nu ştiu, boii l-or băut,

Ori eu noroc n-am avut!

L-a băut un bou roşiu,

Maica mea, norocul meu?

L-a băut un bou bălan,

De eu n-am noroc şohan?

30 [O viaţă am şi eu]

O viaţă am şi eu

Şi de-aceea-mi pare rău!

Să mă văd scăpat de ea,

Doamne, într-un ceas aş vrea,

Să dau somnul lin, plăcut,

Pe pereţii reci de lut,

Între patru scânduri late,

Unde dorul nu străbate,

Nici durerea n-are loc,

Acolo-i al meu noroc…

31 [Maica mea, când m-ai făcut]

Maica mea, când m-ai făcut,

Mai bine m-ai fi făcut

Două fântânele reci

Între două dealuri seci!

Şi dintr-a mele picioare

Să faci două scărişoare,

Şi din brânca mea cea dreaptă,

Un pahar de băut apă,

Şi dintr-ai mei ochişori

Să faci două cotători,

Cine-a fi să mă privească

Tot de mine să vorbească!

32 [Sus îi Dumnezeu, să-l bată]

Sus îi Dumnezeu, să-l bată!,

M-a învăţat sărutată

Şi m-a lăsat supărată

Şi m-a-nvăţat a iubi

Şi m-a lăsat a dori

Şi m-a lăsat dintr-odată

În multe lacrimi scăldată,

Că eu nu gândeam bine

Că iubeşte ca şi mine!

33 [Cântă, cuculeţule]

Cântă, cuculeţule,

’N toate dimineţile!

Dar, te rog, în ziua mea,

Taci, cucule, nu cânta!

Până d-am fost la părinţi,

Te-am rugat mereu să cânţi,

Dar de când m-am măritat,

Văd că tot rău mi-ai cântat.

Eu te ascultam cu drag,

Când cântai pe crac de fag,

Când cântai pe crac de nuc,

Vream de pene să te-apuc,

Să te bag în colivie,

Ca să-mi cânţi de veselie.

34 [Mult mă-ntreabă fir de iarbă]

Mult mă-ntreabă fir de iarbă

Care mândră mi-i mai dragă.

Eu spusei: a inului,

Fecioara vecinului!

35 [Vecină, de-ţi pare rău]

Vecină, de-ţi pare rău,

Că iubesc feciorul tău,

Ia golumb din părul meu

Şi leagă feciorul tău

Şi ne-ntâlnim rareori –

Într-o zi de nouă ori

Şi sâmbăta numa-o dată,

Duminica, ziua toată!

Şi-l mână mă-sa la boi,

Şi uliţa-i pe la noi,

Pe la noi, pe la fereastră,

Cum îl văd, îl chem în casă,

Şi-i dau pită din oraş

Cu groştior din talgeraş,

Şi-am un pat împerinat

Şi doarme ca legănat!

36 [Frunză verde-a dorului]

Frunză verde-a dorului,

Nu crede feciorului,

Că feciorul nu-i ca tine,

Până-ţi cearcă mintea bine

Te ţine tot pe genunche

Şi-ţi minţeşte mii şi sute,

Cu brânca pe după cap,

Cu gândul la alta-n sat!

37 [Eu, de când m-am măritat]

Eu, de când m-am măritat,

Multe lacrimi am vărsat,

De-or făcut fântână-n sat,

Fântână cu trei izvoară,

Cine-o bea din ea, să moară,

Şi de-o bea şi-al meu bărbat,

Să moară necuminecat!

38 [Ochii negri, la lumină]

Ochii negri, la lumină,

Rău te ciuntă la inimă!

Ochii negri, obraz alb,

Oare cui să nu-i fie drag?

Pentru ochi ca mura neagră,

Conjurai pădurea-ntreagă;

Pentru ochi ca mura coaptă,

Conjurai pădurea toată;

Pentru ochi ca murile,

Conjurai pădurile.

39 [Fereşte-mă, Doamne sfinte]

Fereşte-mă, Doamne sfinte,

De badea cu nane multe,

Până umblă pe la toate

Îl prinde şi miazănoapte,

Iar când vine pe la mine

Se face şi ziuă bine,

Şi când îi la prânzişor:

– Scoală, scoală, bădişor,

Scoală, scoală, nu dormi

Că ne-or râde oamenii!

– Lasă râdă, că nu-mi pasă,

Eu-s fecior şi tu eşti fată,

N-avem nici o judecată!

(Judecata îi făcută:

Ia-o-n braţe şi-o sărută!)

40 [În pădure, la o tulpină]

În pădure, la o tulpină,

Plânge-o pasăre străină.

Merge cucul şi o-ntreabă:

– De ce plângi tu, soro dragă?

– Cum n-oi plânge, frate dulce,

Că măicuţa mi-a muritu’

Şi tata s-a însuratu’,

Rea maştihă mi-a luatu’,

Că la masă nu mă lasă,

Dumnezeu s-o pedepsească!,

Nici la foc nu-mi face loc,

Nu-i dea Dumnezeu noroc!

Şi-am ieşit pe uşă-afară,

Văzui patru pui de cioară:

– Hoi, puiuţi, puiuţi de cioară,

N-aţi văzut pe maica mea?

– Ba noi, zo, că am văzutu’,

Sub talpa bisericii

Spălând hainele fetii.

– Da-i spuneţi la maica mea

Hainele să nu le spele,

Ci le pună-ntre hotară

Şi le deie foc şi pară

Să meargă hirul pe ţară,

C-am pierit fată fecioară!

41 [Cine-a zice că mi-e bine]

Cine-a zice că mi-e bine

Mute-şi casa lângă mine

Şi roage pe Dumnezeu

Să-i deie binele meu

Şi căsuţa cucului

Şi hodina vântului,

Că nici cucul n-are casă

Şi nici vântu’, ţară-aleasă!

42 [Tânără mă măritai]

Tânără mă măritai,

Ce bărbat îmi căpătai!

El de mare-i ca şi-un fag,

Eu de foame-abia mă trag,

Şi-aceea-ar fi cum fi –

N-am cu ce mă învăli,

Şi-aceea-ar fi iertătoare,

Da’ n-am opinci în picioare,

Nici sare-n sălăriţă,

Nici pită pe poliţă!

43 [Frunză verde de măr verde]

Frunză verde de măr verde

Sili maica de mă dede

La ocolu-mpăjişteos,

La oale cu gura-n jos.

Prin cămară pot umbla

Tot cu brâncile-n şolduri,

Că nu m-oi lovi-n unturi,

Şi cu poale-mpăturate,

Că nu le-oi stropi cu lapte,

Cu primă din bold încinsă,

Că nu oi unge cu clisă!

44 [Colo sus, la Dealu Mare]

Colo sus, la Dealu Mare,

S-a-nşelat o fată mare

C-o mâncat bobi din căldare.

Şi-a fost bobul şi nefiert –

S-a umflat fata sub piept!

Când era la nouă luni

Se ivi bobul cu mâini,

Şi cu mâini şi cu picioare

Şi cu gură zbierătoare!

Când era de-un an jumate

Mânca fragi şi bea lapte

Şi trecea pe strat de ceapă

Ca mândra să se priceapă,

Şi călca pe strat de ai,

Ca mândra să n-aibă bai!

45 [Frunză verde de frăgară]

Frunză verde de frăgară,

Toate plugurile-şi ară

Tot la grâu de primăvară,

Numai plugul badelui

Şede-n vârful dealului!

Nici suie, nici coboară,

Bate-şi boii de-i omoară!

Şi veni la noi, pe seară,

Amărât, cu vorbă rară:

– Desfă, mândră, ce-ai făcut,

Să nu-mi bat boii mai mult!

– Ba eu, zo, că n-oi desface

Şi nu te-oi lăsa în pace,

N-am făcut ca să-i omori,

Le-am făcut ca să te-nsori!

46 [Toate plugurile-şi umblă]

Toate plugurile-şi umblă,

Numa-a meu zace la umbră.

Când fu marţi de dimineaţă,

Prinsei patru boi la jug

Şi mersei cu ei la plug.

Când dădui să trag o brazdă

Îmi scoase dracu-o nevastă!

Până mă uitai la dânsa

Mi s-a rupt plugul şi bârsa!

Până-am făcut bârsă nouă

Mi s-a sângerat un bou!

Până l-am desângerat,

Celălalt jos a picat

Şi-am rămas iar om sărac!

Din fecior de gazdă bună

Rămăsei cu zbiciu-n mână!

47 [Sili maica şi mă dede]

Sili maica şi mă dede

Dup-un fir de sasău verde;

Nici o lună nu-mplinii

Până la maica venii.

M-apucă maica-a-ntreba

Cum trăiesc cu sasău verde:

– Ştii tu, maică, ştii tu bine,

Cum trăieşti cu care-i câine,

Că el merge seara-n sat,

Vine-n ziuă mort de beat;

Eu-l îmbii cu de mâncat,

El îmi dă cu blidu-n cap;

Eu-l întreb că ce? şi cum?,

El îşi face palma pumn;

Eu-l întreb de-i sănătos,

El coată parul de gros,

Eu-l întreb de sănătate,

El mă scuipă şi mă bate!

48 [Măi, bădiţă, bade, hoi]

Măi, bădiţă, bade, hoi,

Pune ţângălău pe boi

Şi când îi fi pădri noi,

De-oi fi moartă de beteagă,

Zice-oi către maica

Să-mi deschidă fereastra

Să te văd pe dumneata!

49 [Pană-n cui, pană sub cui]

Pană-n cui, pană sub cui,

Fată ca mândruţa nu-i!

La obraz îi roşcovană

Şi la haine-i ca şi-o doamnă,

Şi pe uliţă mergând –

Cizme negre tropotind,

Poale dalbe-n vânt trăgând.

50 [Doamne, Doamne, mult zic Doamne]

Doamne, Doamne, mult zic Doamne!

Basamă Dumnezeu doarme

Cu capul pe-o masă-n rai

Şi de mine n-are bai!

51 [Frunză verde, frunză lată]

Frunză verde, frunză lată,

Eu, când plecai în armată,

Lăsai mamă, lăsai tată

Şi pe mândruliţa fată;

Şi-napoi când am venit

Nici îi maică, nici îi tată

Şi mândruţa-i măritată!

Dar de s-ar fi măritat

De la noi al treilea sat

Nu mi-ar fi aşa bănat,

Dar mândra s-a măritat

De la noi a treia casă

Şi eu-s cu inima arsă!

52 [Binele ce l-am avut]

Binele ce l-am avut

Nu l-oi căpăta mai mult!

Când cătană m-a luat,

Binele mi l-am scăpat,

Din ochi negri-am lăcrimat,

M-am uitat la clopul meu –

Lacrimile curg pârâu,

Vale-mi vin, vale se varsă,

Pentru neamul meu de-acasă!

53 [Pasăre galbenă-n pene]

Pasăre galbenă-n pene,

Du-te-n lume de ai vreme,

Du-te-n lume, du-te-n ţară

Să vezi, mortu-i badea dară?

Că de-i mort badea la piatră,

Tot m-aş duce câteodată

Să-i plâng inima curată,

Să-i pun cruce

De lemn dulce

Şi să scriu numele lui

Pe pietruţa muntelui!

54 [Hoi, măicuţă, maica mea]

Hoi, măicuţă, maica mea,

De te-ajunge dor de mine

Ia drumul tot de-alungul,

Oraşele de-a rândul,

Că pe mine mi-i afla

Tocmai în Italia!

Acolo voi fi-ngropat,

Unde neamţul m-a-mpuşcat.

Mândre semne mi-i afla:

La picioare – iarbă mare,

Şi la brâu – holdă de grâu,

La buzuţe schităcuţe –

Rug de mure şi muruţe,

La ochi – două păuniţe,

La sprâncene – două pene,

Şi la frunte – frunză verde,

Că de grea moarte-am murit

Pe muntele-nzăpezit:

De lama cuţitului,

De glonţu-mpăratului,

Nu-i dea Dumnezeu cel sfânt

Hodină nici în pământ!

55 [Hoi, maică, măicuţa mea]

Hoi, maică, măicuţa mea,

De te-ajunge dor de mine

Sui’ pe tren, că trenu’ vine,

Până-n Rusia la mine!

Unde-i vedea câmp sângios

Să te dai de pe tren jos,

Unde-i vedea câmp rotund

Şi capurile sărind,

Să iei, maică, capul meu,

Să-l îngropi în temeteu,

Şi la cap îmi pune-o pană,

C-am murit tânăr cătană!

56 [Mă rugai, maică, de tine]

Mă rugai, maică, de tine,

Să ţii zile pentru mine,

Să mă dai în sat cu tine.

Maică, zile nu ţinuşi,

Nici în sat nu mă dăduşi,

Mă dăduşi la vreo trei sate,

Să viu cu merindea-n spate,

Cu desagii-mbăieraţi

Şi cu ochii lăcrimaţi.

Maică, zo, tu te-ai temut

C-oi veni după-mprumut

Şi nu ţi l-oi da mai mult,

Dar eu, maică, n-oi veni

Pân-o creşte grâu-n tindă

Şi o da cu spicu-n grindă,

Pân-o creşte grâu-n casă

Şi o da cu spicu-n masă!

57 [Zis-a hâda de la noi]

Zis-a hâda de la noi

Să o peţesc că-mi dă doi boi,

Lângă boi îmi dă şi-o vacă,

Lângă vacă-mi dă şi-o capră,

Lângă capră – rât cu iarbă.

Boii şi vaca-or crăpat,

Lupii capra or mâncat,

Eu cu hâda m-am aflat.

– Du-te, hâdă, de la noi!

– Nu mă duc, c-am adus boi!

– Du-te, hâdă, de pe vatră!

– Nu mă duc, că-s cununată

Şi de capul tău legată!

58 [Nici un june n-are fire]

Nici un june n-are fire

Să se facă mie mire,

L-aş ţine ca pe-o mireasă,

Nu l-aş mai scoate din casă,

Din casă nu l-aş mai scoate,

Batăr că mi-ar da tot coate!

59 [Şi-am fost filer şi căprar]

Şi-am fost filer şi căprar

La mândrele cele mari,

Pe care le-am amăgit

Până nu s-or spovedit.

– Trandafir crescut în vie,

Acasă eşti, hoi, Mărie?

– Acasă, da-s supărată,

C-am venit de la spovadă,

Şi-am primit mare păcat –

Să nu-mi ţin drăguţ în sat

Nici june, nici însurat,

Vai de mine, ce mă fac?

Bate-l, Doamne, pe popa,

Că mi-o spovedit mândra,

Nu ştiu ce canon i-a dat

Că de-atuncea m-a lăsat!

60 [Frunză lată, frunză-ngustă]

Frunză lată, frunză-ngustă,

Cine-a făcut drum pe pustă?

Făcutu-l-a bădiţa

Petrecându-şi drăguţa,

Şi-atâta o-a petrecut –

Cinci perechi de cizme-a rupt,

Şi-atâta o-a mai petrece

Pân-a rupe cincisprezece!

61 [Mă uitai într-o oglindă]

Mă uitai într-o oglindă,

Deloc o-azvârlii în tindă,

Unde mă văzui zbârcită,

Cu faţa îngălbenită

Ca şi-o poamă veştejită!

Luai oglinda stricată

Să văd cum mă mai arată,

Pe ea, nevoia s-o bată!

Că m-arată şi pătată!

Treizeci de ani îmi pare

De când mă chem fată mare

Şi port coadă pe spinare,

Cu grijă de măritare.

Din zori câinii cu lătratu’

Mă făceau de-mi lăsam patu’,

Încălţatu’ şi-mbrăcatu’,

Vin, gândeam, să mă peţească

După legea tinerească.

Dară junii de la noi

Treceau fluierând la boi,

Şi n-au lege creştinească –

Dumnezeu să le plătească!

62 [La fântână, pe sub piatră]

La fântână, pe sub piatră,

Merge-un fecior şi c-o fată.

Fata merge tot plângând,

Feciorul tot fişcurând:

– De ce plângi tu, fată,-aşa,

C-am o vacă şi-o viţea

Şi ţi-oi plăti fetia!

– Mânce lupii, vaca ta

Şi viţelul de sub ea,

Mai scumpă-i fetia mea!

Nici îs fată cu fetie,

Nici ţi-s nevastă nici ţie,

Nici îs fată-n portul meu,

Nici noră la tată-tău,

Nici n-am purtat cârpă verde

Să fiu dragă cui mă vede,

Dar port cârpă folosită,

La toată lumea-s urâtă!

– Fata mea, drăguţa mea,

Nu mai plânge greu aşa,

Nici poartă tu cârpă verde

Să fii dragă cui te vede,

Ci poartă cârpă mnerie

Să-mi fii dragă numai mie!

63 [Şi-aseară şi-alaltă seară]

Şi-aseară şi-alaltă seară

Trei pui de cocoş cântară

La birău, pe talpă,-afară:

Unu-i roşu ca focu’,

Unu-i sur ca porumbu’,

Unu-i negru ca corbu’.

Zorii dalbi se revărsară,

Turcii-n ţară că-şi intrară

Şi ţara încă-o prădară,

Tot în fete şi-n neveste

Şi-n feciori de-nsurătoare.

Şi de fete ce-a rămas?

Grădinile cu florile

Şi hainele cu lăzile.

De neveste ce-a rămas?

Pruncuţii cu belceauăle –

Când ploiţa că-i ploia,

Le părea că-i ciupăia,

Şi când vântul trăgăna,

Le părea că-i legăna.

Da’ de feciori ce-a rămas?

Horile şi plugurile

Pe sub toate streşinile!

Şi urlă boii de la deal

Şi pun buzele pe car!

Urlă boii de pe rug

Şi pun buzele pe jug!

64 [Şi-aseară şi-alaltă seară]

Şi-aseară şi-alaltă seară

Mă culcai pe pat afară!

Când fuse de către ziuă,

Auzii câinii bătând,

Lanţurile ţurgălind

Şi jindarii mă cotând!

Scoală, maică, scoală dragă,

Vin jindarii şi mă leagă!

Scoală maica mea cea dulce,

Vin jindarii şi m-or duce!

Mâine,-n vremea prânzului,

Voi fi-n ţara neamţului;

Mâine, pe la miezăzat,

Voi fi-n curte la-mpărat;

Mâine, pe la vremea cinii,

Voi fi-n marginea lumii…

65 [D-am un bădiţă cătană]

D-am un bădiţă cătană,

De trei ani vor fi la toamnă,

De trei ani şi jumătate

De când a pus puşca-n spate.

– Când vei veni, bade,-acasă,

Va fi luna rotelată

Şi eu moartă şi-ngropată!

Şi, bade, la capul meu

Arde-or trei lumini de său,

Vara – ploaie, iarna – ninge,

Nimeni nu le-a putea stinge,

Numai tu, bade, de-i plânge…

66 [Printr-o pădurice deasă]

Printr-o pădurice deasă

Mândri stropi de ploaie-şi varsă,

D-aceea nu-i ploaie curată,

Că-s lacrimi de la o fată –

De trei ani încredinţată,

Nici acum nu-i măritată!

67 [Bată-te, bădiţă, bată]

Bată-te, bădiţă, bată,

Număruţul de p-un ban

Şi zilele dintr-un an!

Ziua, de la mănăstire,

Multe fete-ai scos din fire,

Da’ pe mine nu mi-i scoate

Că eu, bădiţă, m-oi face

Un firuţ de iarbă-n tău

Şi-i muri de dorul meu.

– Fă-te, mândră, ce te-i face,

Că şi eu, mândră, m-oi face

D-un voinic cu coasa-n spate

Şi-oi tăia toată iarba

Şi de mine nu-i scăpa,

Că te-oi tăia şi pe tine

Şi tot nu-i scăpa de mine!

68 [Frunză verde, frunză deasă]

– Frunză verde, frunză deasă,

Hai maică, badea mă lasă!

– Frunză verde de fitău,

Lasă-l şi tu, puiu’ meu!

– Hai maică, nu-l pot lăsa

Că-i e dulce guriţa –

Pe buze, zdroburi de miere,

Dacă-l las, inima piere,

Şi-n obraz picuri de sânge,

Dacă-l las, inima-mi plânge!

69 [Primăvară, primăvară]

Primăvară, primăvară,

Multu’ mi-i viaţa amară!

Primăvara a sosit,

Timpul e de plugărit,

Şi plugarii sunt toţi duşi

Către nemţi şi către ruşi,

Nu mai vezi feciori la plug

Şi nici bouleni la jug.

Ies plugurile din sat,

Fără de nici un bărbat,

Şi se duc către ogor

Bătrâni cu nepoţii lor.

Două vaci prinse la jug

Vai şi-amar de-acela plug!

După plug cine să umble?

Şi brazda cine s-o schimbe?

De coarne ţine un moşneag,

Plugul două vaci îl trag,

Şi nevasta supărată

Strigă la vaci câteodată

Şi păşind peste ogor

Gândeşte la soţ cu dor,

Aşteptând ca să-i mai scrie

Din neagra militărie…

Mulţi copii din lumea toată

Au rămas fără de tată,

Mulţi copii de foame mor

Aşteptând pe tata lor –

Tata lor n-a mai venit,

Că-n război s-a prăpădit!

Regimentele din plin,

Care pleacă, nu mai vin!

Acolo, care se duc,

Nu mai pun mâna pe plug,

Nici pe plug şi nici pe coasă,

Nici nu au zile frumoasă.

70 [Foaie verde de trifoi]

Foaie verde de trifoi,

Vai şi-amar fete de voi,

Când vine duminica

Vi se rupe inima!

Ieşiţi duminica-n drum –

Nu vedeţi feciori nicicum!

Te uiţi în jos şi în sus,

Nu-s feciori, că toţi s-au dus.

Feciori care purtau jocu’,

Amu ţin cu ruşii focu’,

Care ştiau ce-i veselia,

Ţin cu neamţu’ bătălia!

71 [Zâuiţi, fete frumoase]

Zâuiţi, fete frumoase,

Că eu când am fost ca voi

Aşa tare-am zâuit,

Apa-n vale-a vâjâit,

Mândra-n cale mi-a ieşit,

Aşa-am zâuit de tare

De-a cântat şi apa-n vale

Şi mi-a ieşit mândra-n cale!

Cântă-mi fată, cântecele,

Că dacă te-i mărita

Mi-ai cânta şi nu-i putea –

În casă de soacră-ta,

În tindă de socru-tău,

Afară de mutul tău,

În poiată, de cumnată,

Şi nu-i cânta niciodată!

Place-mi mie a iubi

Pe la poala pădurii,

La umbruţa cea de fag

Cu omu’ care mi-e drag!

Place-mi mie a cânta

La un loc cu mândruţa!

72 [Bade, de ce m-ai lăsat]

Bade, de ce m-ai lăsat,

Nu-ţi dau prea mare păcat,

Numa-un an să zaci pe pat,

Şi două care de paie

Să le faci toate gunoaie!

Când a fi de primăvară

Să-ţi scoată patu’ afară,

Te scoată cu scândura,

Te-ntoarcă cu perina,

Să-ţi deie cu lingura –

Când o fi lingura plină,

Să suspini de la inimă,

Când o fi lingura goală,

Te întoarcă altă boală!

Bade, când ţi-a fi mai bine,

Trei doctori stea lângă tine,

Unu’ meargă, altu’ vie,

Unu’ nu joiască-a scrie

Leacurile, bade, ţie!

Şapte sute bune-n pungă

La doctori să nu-ţi ajungă,

Patru boi ca păunii

Ţi-i mănânce doctorii!

73 [Şi-am avut un bade drag]

Şi-am avut un bade drag,

L-am mânat la Ţiligrad

Dup-un ghem de spămă neagră

De să-i cos cămaşă dragă.

Nu ştiu cum a târguit,

Da’ mai mult nu a venit!

Mi-a trimis o carte-aseară

Pe trei fire de secară

Că se-nsoară-ntr-altă ţară.

Carte ’napoi i-am întors

Pe trei fire de ovăs

Să se-nsoare sănătos.

Mi-a trimis carte ’napoi

Pe trei fire de trifoi

Ca la nunta lui să fiu!

Şi carte iar am întors

Pe trei fire de ştevie

Să se-nsoare-n bucurie,

Când a fi la-ncredinţare,

Să-l lovească-o boală mare,

Când a fi la cununie,

Să-l lovească-o bolnăvie,

Când o fi lângă mireasă,

Sângele să-l năpădească,

Nu-l oprească Dumnezeu

Până ce l-oi opri eu

Cu pană din chertul meu!

74 [La fântâna de sub piatră]

La fântâna de sub piatră

Fată dalbă cai adapă.

Câţi cai fură,

Toţi băură,

Numai murgu’, viteazu’,

Nici îşi bea,

Nici îşi păştea,

Numa’ locului şedea:

– Hoi, murgule, viteazule,

Pare-ţi ţie iarba tinoasă,

Ori apa prea ştilburoasă?

– Nici îmi pare iarba tinoasă,

Nici îi apa ştilburoasă,

Tu, fată, că-mi pari frumoasă,

Şi de nu-i hâzi vreodată,

Mulţi voinici îi bolunzi!

– Eu nici nu m-oi hâzi,

Nici voinici n-oi bolunzi!

Maica m-a făcut pe mine

Într-o sfântă duminică,

La umbră de biserică,

Şi ciupa mi o-a ţâpat

Pe la vârful nucilor,

Să fiu dragă tuturor

Ca tămâia, popilor,

Şi ca vinul, domnilor!

75 [La fântână-n vălicică]

La fântână-n vălicică

Merge mândra cea voinică,

La fântână se apleacă

În cârceag să ieie apă.

– Stai, mândră cu pas grăbit,

Că şi eu de sete-s fript.

Nu te duce, că-i păcat

Să mă laşi neadipat.

– Măi, bădiţă, setea-i grea,

Na cârceagul, taci şi bea!

– Cârceagul e vas de lut,

Mi se pare rău făcut.

Dă-mi să beau din gura ta!

– Puneţi pofta-n cui, bădiţă,

Că eu n-am apă-n guriţă,

Că şi dacă aş avea

Nu ţi-aş da să bei din ea.

Nu gândi c-atunci ţi-ar trece,

Tot mai tare ţi-ar fi sete.

76 [Cine-o făcut horile]

Cine-o făcut horile,

Meargă-n Rai cu florile!

Horile le-a semănat

Oarece om supărat

Şi mâncat de mult bănat!

Horile le-a răsădit

Oarece om necăjit

Şi mâncat de mult urât!

Că horile-s bune tare

La omul cu supărare,

Că şi eu când mă supăr

Cu horile mă stâmpăr!

77 [Mă dusei la şezătoare]

Mă dusei la şezătoare

Şi-mi ieşi bădiţa-n cale.

– Bade, nu lua fusu’

Că vine răşchitoru’

Şi te-a-mpedica pe vale

Şi te-i uda la picioare!

– Taci, mă, fată, c-asta-aştepţi,

Să-ţi ieu lucrul din brâncă

Să te-nvârţi oleacă-n luncă,

Din casă până-n târnaţ,

Din târnaţ până la uşă

Ca să-mi dai o gură dulce!

78 [Bărbăţelul meu cel bun]

Bărbăţelul meu cel bun

Şi-aseară mi-a tras un pumn!

Of, mamă, rău m-ai măritat!

Bărbăţelul meu,

Aibă-l Dumnezeu!

Of, mamă, rău m-ai măritat!

Eu îi dau cafea cu lapte,

El ia bota şi mă bate!

Of, mamă, rău m-ai măritat!

Bărbăţelul meu,

Aibă-l Dumnezeu!

Of, mamă, rău m-ai măritat!

Eu îi dau carne de pui,

El mi-arată zbiciu-n cui!

Of, mamă, rău m-ai măritat!

Bărbăţelul meu,

Aibă-l Dumnezeu!

Of, mamă, rău m-ai măritat!

Eu îi fac patul să se culce,

El se-mbracă şi se duce!

Of, mamă, rău m-ai măritat!

Bărbăţelul meu,

Aibă-l Dumnezeu!

Of, mamă, rău m-ai măritat!

79 [Urc la deal, cobor la vale]

Urc la deal, cobor la vale,

Mă-ntâlnii cu mândra-n cale.

– Tu, puiule, vii acasă

Şi eu, mâine, sunt mireasă!

– Ştii tu, mândră, ce ziceai,

Că pe altul drag nu ai

Şi jurai pe cer cu stele

Că de altul n-ai plăcere,

Că m-aştepţi până ce vin!

Dar jurământul l-ai călcat

Şi de mine te-ai uitat!

80 [La vechitul târgului]

La vechitul târgului

Vine rândul jocului,

Vin feciorii de pe sate

Şi se-nvârt, se răsucesc

Şi pământul tropotesc!

Mândru joacă-n satul meu

Tot o fată şi-un flăcău!

Jocule, ardă-te focul,

Şi tu mi-ai mâncat norocul!

81 [Spune-mi, bade, vrei, nu vrei]

– Spune-mi, bade, vrei, nu vrei,

Iei-mă ori nu mă iei?

– Mândră, -atunci te-oi lua

Când tu mie mi-i număra

Fânul de pe şapte care,

Miriştea din trei hotare,

Fânul de pe două lunci,

Coama de la nouă murgi,

Şi atunci şi nici atunci!

Când o face plopul nuci,

Când o face jugul muguri

Şi-n tânjauă-or creşte struguri,

Păducetul, vişinele

Şi-a mânca boala din ele!

82 [Nici aceea nu e drept]

Nici aceea nu e drept

Cei frumoşi să cătănească,

Cei hâzi să se veselească,

Cei frumoşi să meargă-n lume,

Cei hâzi să ne pună nume.

Şi cei hâzi s-or vorovit:

– Haideţi, noi şi ne-nsurăm

Până fete căpătăm,

Că cei frumoşi de-or veni

Şi fetele s-or scumpi!

83 [De când te-ai dus, băieţele]

De când te-ai dus, băieţele,

N-am mai pus la gât mărgele,

Nici în degete, inele,

Nici la pieptar, floricele,

Nici verzi şi nici mnerăi,

Ca dorul badii să-mi vină!

84 [Dorul meu şi-al dumitale]

Dorul meu şi-al dumitale

Facă-l Dumnezeu o floare,

Să-nflorească sâmbăta,

Să îl rup duminica,

Să mi-l pun la cingătoare,

Să mă duc la şezătoare!

85 [Frunză verde cinci foi verzi]

Frunză verde cinci foi verzi,

Ori vezi, bade, ori nu vezi

După cine mintea-ţi pierzi?…

Dup-o floare scuturată,

Dup-o urâtă de fată,

Că-i şi mică, şi colţată!

86 [Să ştii, maică, traiul meu]

Să ştii, maică, traiul meu,

N-ai dormi noaptea-aşa greu,

Te-ai scula în miezul nopţii

Şi mi-ai ruga ceasul morţii,

Ca să mor, să nu trăiesc,

Să nu mă mai chinzuiesc!

 

Anunțuri
6 comentarii
  1. Florin a spus:

    Frumoase versuri mai faceau romanii astia anonimi.
    (Am citi cam jumate din pagina asta, si am de gand sa mai citesc ;) )

  2. oaki a spus:

    Am citit toata pagina. Multumesc ca ati postat pe Net asa ceva. Eu am 17 ani si am fost crescuta la oras, fara „tara” unde sa ma duc vara, asa ca m-am saturat de atata ciment si tehnologie, cand mai dau de o urma de folclor autohton ma simt foarte bine:) Multumesc din nou!

    • Flavius Mol a spus:

      felicitari.acum la aproape 21 de ani ai pastrat printre preocupari lucrurile acestea?

  3. huanwen a spus:

    hello, do you know where i can find the Romanian lyrics of the folk song „Mult Ma-n treaba Frunza-ngusta” please?

    • Flavius Mol a spus:

      i found them here http://lyricstranslate.com and I copyed below:

      Mult mă-ntreabă frunza-ngustă,
      Mult mă-ntreabă frunza-ngustă:
      Cine-o făcut drum pă1 pustă?
      Cine-o făcut drum pă pustă?

      Drumul l-o făcut2 mândra,
      Drumul l-o făcut mândra,
      Când m-o petrecut3 sara4,
      Când m-o petrecut sara.

      Și de-atâta petrecut5,
      Și de-atâta petrecut,
      Cinci părechi6 de cizme-o rupt,
      Cinci părechi de cizme-o rupt.

      Și-nc-o zâs7 că m-a petrece8,
      Și-nc-o zâs că m-a petrece,
      Pân-a rumpe9 cizme zece,
      Pân-a rumpe cizme zece

      Nu dă mândra buză10 moi,
      Nu dă mândra buză moi
      Păntru11 zăce cizme noi,
      Păntru zăce12 cizme noi.

      Păsărică di13 pă munte,
      Păsărică di pă munte,
      Auzât-am14 că știi multe,
      Auzât-am că știi multe.

      De știi multe, hai mă-nvață
      Cum să strâng pă mândra-n brață15.

      1. pe
      2. l-a făcut
      3. walked me to the door / walked with me
      4. seara
      5. here, the verb „a petrece” has the double/ambiguous meaning of „walk someone to the door” and „party or have fun with someone”
      6. perechi
      7. zis
      8. mă va petrece
      9. rupe
      10. buze
      11. pentru
      12. zece
      13. de
      14. auzit-am = am auzit
      15. brațe

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: