arhivă

Arhiva etichetelor: Crăciun

Informatori:
1, 28 – 36 Viorica Mândrila, 49 de ani
FLOARE POPUŢE. Bulz, 2005
2 – 11 Ioan Toda, 81 de ani. Remeţi, 1970
12 – 13, 38 Mihai Bradea, 42 de ani, Remeţi, 1970
14 Petru Popuţe, 14 ani, Bulz, 1977
15 Viorica Mândrila, 49 de ani, Bulz, 2005
16 – 26 Mihai Ciupleu, 22 de ani
Makkai Arpad, 21 de ani;
MIHAI BRADEA, 42 de ani. Remeţi, 1970
27 Doina Iliescu. Bulz, 2005
 
Culegător: Miron Blaga 

 

1 [Noi umblăm a colinda]

Noi umblăm a colinda

De la o casă la alta.

Sloboade-ne, gazdă,-n casă,

C-afară ploaie de varsă

Şi bate vântul cu nea –

După sobă-i lumea mea!

Deschide, nană, uşa,

Să jucăm fătuca ta,

Să se facă cânepa,

Şi să torci, nană, fuioare,

Să faci, la fetiţe, poale,

Şi să torci, nană, fuiorul,

Să poţi îmbrăca feciorul!

Şi dacă ni-i slobozi

Şi la anul vom veni!

Să fii, gazdă, sănătoasă,

Să plăteşti colinda noastă

C-un colac şi c-un carnaţ

Şi c-o sticlă de jinars!

2 [O, ce veste minunată]

O, ce veste minunată,

Lângă Viflaim s-arată!

Cerul strălucea,

Îngerii venea,

Pe-o rază curată.

Păstorilor din câmpie

Le vesteşte-o bucurie,

Că-ntr-un mic locaş,

Lâng-acel oraş,

E Sfânta Maria.

În coliba păstorească

Vrut-a Domnul să se nască

Fiul său cel Sfânt,

Nouă, pe pământ,

Să ne mântuiască.

Păstorii, cum auziră,

Spre locaşul sfânt porniră,

Unde au aflat

Pruncul luminat

Şi îl preamăriră:

E Iisus, păstorul mare,

Turme ca el nimeni n-are,

Noi îl lăudăm

Şi ne închinăm

Cu credinţă tare!

3 [Colo sus, în vremea-aceea]

Colo sus, în vremea-aceea,

În frumoasa Galileea,

O fecioară locuia

Şi Maria se chema.

Nazaret i-a fost oraşul,

Unde ea-şi avea locaşul.

Într-o zi Maria sta

Singură şi se ruga

Şi, deodată, ce văzură?

Casa toată se umplură

De-o lumină lucitoare,

Ca lumina cea de soare.

Îngerul Gavril intrase

La Sfânta Fecioară-n casă:

– Nu te-nspăimânta, Maria,

Că vei naşte pe Mesia,

Fiu al Domnului va fi

Şi Iisus se va numi,

Fiul Maicii Domnului

Mântuirea omului.

4 [Viflaime, Viflaime]

Viflaime, Viflaime,

Cum de n-ai primit în tine

Pe Fecioara Maria,

Să nască pe Mesia?

N-ai primit-o, Viflaime,

În casele tale bune,

Să dai un pic de sălaş

Celui mai scump copilaş?

N-ai ştiut tu, Viflaime,

Cu câtă dragoste-n tine,

Cea mai sfântă-ntre fecioare,

A Domnului Născătoare,

Îţi dorea mărire mare?

Pat moale şi scutecele

I-au dăruit vitele,

Lumină i-a oferit

O stea de la Răsărit,

Peştera cea luminoasă

Fost-a a Domnului casă,

La venirea lui în lume

Din vina ta, Viflaime!

5 [Adam, dacă a greşit]

Adam, dacă a greşit,

Domnul din Rai l-a gonit,

Din Rai şi din cel Eden,

Osândit cu greu blestem.

Iar Adam, dac-a văzut,

Că-n greşeală a căzut,

A şezut jos într-un loc

Plângând cu lacrimi de foc,

Cu jale la rai privind

Şi către dânsul grăind:

– O, Raiule, loc preasfânt,

Mă vezi în ce jale sunt,

Că sunt cumplit urgisit

Şi de la tine gonit!

O, vai!, cum mă bucuram,

În slava ta când eram,

Iară eu, acum, atât

Sunt jalnic şi amărât,

Că mai mult nu voi gusta

Din sfântă dulceaţa ta!

O, ticălosul de eu

Cum scârbii pe Dumnezeu!

Greu păcat, Evo, de noi,

Că vom fi tot în nevoi,

Că tu, Evo, m-ai silit

Şi de bine m-ai lipsit!

Ci, o, Doamne!, mila Ta

Coat-o spre zidirea Ta

Şi nu mă lăsa scârbit

Să fiu până la sfârşit!

6 [Haideţi, astăzi, credincioşii]

Haideţi, astăzi, credincioşii

Să-i săltăm, să-i săltăm

De naşterea lui Hristos

Să ne bucurăm, să ne bucurăm

Că El, astăzi, în Viflaim,

S-au născut, s-au născut

Precum l-au vestit proorocii

De demult, de demult,

În ieslea dobitocească

Stă culcat, stă culcat,

Ca un prunc micuţ cu-scutece

Înfăşat, înfăşat.

Păstorii cu fluierele

Îl măresc, îl măresc,

Lui Dumnezeu pentru Dânsul

Mulţumesc, mulţumesc!

Şi trei crai de la Persida

Se ivesc, se ivesc,

Aur, smirnă şi tămâie

Dăruiesc, dăruiesc!

7 [O, prealăudată]

O, prealăudată,

Maică preacurată,

Doamnă nenuntită,

Fecioară mărită,

Ceea ce preasfântă

Dumnezeu cuvântă –

L-ai născut în lume

Mai presus de nume,

Care eşti stăpână,

Izvor şi fântână,

Plină de-ndurare,

Fără-mpuţinare,

În viaţă,

Cântă-ţi cu dulceaţă

Ceata creştinească

Şi duhovnicească,

Cu milă-i adapă

Şi de rele-i scapă,

Cu bine-ngrădeşte,

Maică-i întăreşte,

Întru-a Ta mărire

Şi-ntru nemurire!

8 [Ah, ce nebunie şi ce tiranie]

Ah, ce nebunie şi ce tiranie!

Irod cel viclean,

Craiul cel tiran,

Oastea şi-o trimite

Pruncii de-i ucide,

De doi ani în jos,

Cu ei pe Hristos!

Ah, ce grozăvime

De ostaşi mulţime,

Din Ierusalim

Vin la Viflaim,

Intră prin odaie,

Toţi copiii-i taie,

În leagăn găsiţi,

Din braţe răpiţi –

Şi nu scapă nime

De a lor cruzime,

Împrejuru-şi merg

Şi pe toţi îi pierd!

Vai, în neagră noapte

Câtă crudă moarte,

Sângele curat

Cât s-a mai vărsat!

Mamele se uită

Pruncii până-i ciuntă

Şi îi văd tăiaţi

De ostaşi turbaţi!

Lacrimile-neacă,

Inimile seacă

Şi-i văd până mor

Copilaşii lor!

Plâns duios s-aude,

Sufletul pătrunde,

De durere plâng,

Pieptul şi-l înfrâng.

– Mamelor, nu plângeţi,

Pieptul nu vi-l frângeţi,

Pruncii n-or muri,

Ci s-or preamări –

C-a lor sufleţele

S-or preface-n stele,

Luminând frumos

Calea lui Hristos!

9 [Steaua-n sus răsare]

Steaua-n sus răsare,

Ca şi-o taină mare,

Steaua străluceşte

Şi lumii vesteşte

Că astăzi curata,

Preanevinovata

Fecioară Maria

Naşte pe Mesia

În ţara vestită,

Viflaim numită,

Luând fiecare

Bucurie mare,

Care bucurie

Şi aici să fie,

De la tinereţe

Pân’la bătrâneţe!

10 [În oraş la Viflaim]

În oraş la Viflaim

Veniţi voi toţi să-l vedem,

Să-l vedem şi să-l credem,

Că astăzi ni s-au născut

Domnul cel fără-nceput,

Domnul cel mai de demult.

Oamenii au proorocit

Că se va naşte Mesia,

Din sămânţa lui David

Şi din rodul lui Avram,

Mântuirea lui Adam.

Trei crai de-ai pământului

Veniţi la-nchinarea Lui,

Lui daruri îi aducând

Şi din gură cuvântând:

– Culcă-te,-mpărat ceresc,

În sălaş dobitocesc,

Culcă-te pe fân uscat,

De îngeri înconjurat!

Îngerii îţi vor cânta,

Păstorii ţi-or fluiera,

Iară noi daruri ţi-om da –

Aur, smirnă şi tămâie,

Hristoase, mărire Ţie!

11 [Astăzi, cel prealăudat]

Astăzi, cel prealăudat

La-a îngerului mare sfat,

Carele s-au născut jos,

Domnul nostru-Iisus Hristos,

Vrând a-l mântui pe om,

Pentru greşeala din pom,

Şi din Iad a-l izbăvi,

În Rai a-l sălăşui,

A se răstigni pe el,

Cina de taină făcând,

Pe apostoli ospătând,

De la masă s-au sculat,

Picioarele le-a spălat;

Atuncia Iuda, mergând,

L-a vândut pe el zicând:

– Daţi-mi treizeci de-arginţi,

Să vi-l dau să-l răstigniţi.

Evreii banii i-au dat,

El în pungă i-a băgat,

Oaste mare a luat

Şi la Hristos a plecat,

Zicând: – Voi vă veţi uita

Pe care-l voi săruta,

La dânsul veţi alerga

Şi-apucându-l, li-ţi lega.

Astfel, Iuda-aşa făcând

Şi pe Hristos îl prinzând,

L-au dus şi la arhirei,

Ca să-l judece-ntre ei,

Apoi, de-acolo, legat,

L-au trimis şi la Pilat.

Pilat, dacă l-a văzut,

Să-l judece a şezut.

S-a dus de l-a judecat

Pe omul nevinovat,

Unde neamul jidovesc,

Îndrăcit şi diavolesc,

Cere, fără-a conteni,

Pe cruce a-l pironi.

Pilat, mâinile spălând,

Îl stropi pe El, zicând:

– Daţi seamă lui Dumnezeu

Să nu am păcat şi eu,

Că ăsta-i om dumnezeiesc,

Nici o vină nu-i găsesc.

Iară voi, de-l osândiţi,

Luaţi-l de-l omorîţi.

Ei atuncea l-au luat,

L-au bătut, palme i-au dat,

Cu spini l-au încununat

Şi-n obraz că l-au scuipat,

De haine l-au dezbrăcat,

Pe cruce l-au încărcat

Şi mergând la răstignit

Cu cuie l-au pironit,

Cu oţet l-au adăpat,

Fiere i-au dat de-a mâncat,

Şi sufletu când şi-a dat,

Un ostaş a alergat,

Cu suliţa l-a împuns,

Sânge şi apă au curs.

Aceasta Cerul văzând

Şi Pământul nerăbdând,

Din temelii s-a clătit,

Soarele s-a înnegrit,

Luna s-a întunecat,

Pietrele s-au despicat,

Toate-n spaimă au rămas

Până-n al nouălea ceas,

Când l-au dat pe cruce jos

Pe Domnul nostru Hristos.

Cu julj şi cu smirnă uns

În mormântul nou l-au pus,

Şi-a înviat ca un sfânt

A treia zi din mormânt,

Pe Adam din Iad luând

Şi în Rai sălăşuind –

Prin care şi noi, cu toţii,

Fiind ai lui strănepoţi.

Şi de-acum, până-n vecie,

Mila Domnului să fie,

Că ne-a scos de la robie

Şi ne-a dus la-mpărăţie,

Fire-aţi toţi cu bucurie

Şi cu mare veselie!

12 [N-a trecut mult şi-au venit]

N-a trecut mult şi-au venit

Trei crai de la Răsărit,

În Ierusalim intrară

Şi-ncepură a-ntrebară.

Întrebau în lung şi-n lat

Unde-i noul împărat,

Care-acuma s-a născut.

– Steaua lui noi o-am văzut,

Şi-am venit din depărtare,

Să-i aducem închinare.

Aduceţi pe cei mai mari

Arhirei şi cărturari,

Că profeţii, ei au spus

Că va fi născut Iisus.

Ei au zis: – Din Viflaim,

După scrisă, noi spunem,

Va ieşi cândva păstorul,

Care-a cârmui poporul.

Împăratul a chemat

Craii şi le-a cuvântat:

– Iute-n Viflaim plecaţi,

Pruncu-acolo îl căutaţi

Şi găsindu-l, să veniţi

Tot pe-aici, să mă vestiţi,

Că vreau şi eu să mă duc

Închinare să-i aduc.

Craii, auzind, s-au dus,

Steaua-i îndruma de sus,

Şi la staul, colo, iată,

Steaua se opri de-odată.

Merg în faţa Pruncului,

Cuvios se-nchină Lui,

Smirnă-i dau cu dărnicie,

Îi dau aur şi tămâie.

Noaptea, îngerii în vis

Coborî la ei şi-au zis:

– Către casă când porniţi,

Pe Irod să-l ocoliţi.

Dânşii, când înapoiară,

Altă cale apucară.

Îngerul în vis veni,

Lui Iosif astfel grăi:

– Ia-ţi soţie, Prunc, şi-acum,

Iosife, şi pleci la drum.

Din această ţară du-te

În Egipt, cât poţi de iute,

Că Irod în gând şi-a pus

Să omoare pe Iisus.

Iosif, noaptea, se sculă,

Mamă şi Pruncuţ luă,

Mers-au zile, nu opriră,

Până în Egipt sosiră.

Iar pe crai, Irod, mereu

I-aştepta-n palatul său

Şi văzând că nu mai vin

De necaz făcea venin.

A chemat ostaşi îndată:

– Mergeţi repede, o ceată,

Colo-n Viflaim şi sate

Şi oraşe-nvecinate,

Casele la rând luaţi,

Toţi copiii să-i tăiaţi

De la doi-trei ani în jos,

Doar veţi da şi de Hristos!

Şi războinicii s-au dus

Şi-au făcut precum le-a spus.

O, ce vaiete-n cetate,

Împrejurul ei, prin sate,

Cum plângeau, din minţi ieşite,

Mamele nenorocite,

Când vedeau murind pe uliţi

Pruncii lor trecuţi prin suliţi,

Sau când îi vedeau sfărmaţi

Sub călcâie de soldaţi.

Dar nici nu-ncetase plânsul,

Când Irod muri şi dânsul,

Îngerul, atunci, a zis

Lui Iosif, noaptea, în vis:

– Ia-ţi pe Prunc şi ia pe mamă

Şi te-ntoarce-n a ta ţară,

Grijă n-ai de ce să porţi,

Că de-acum e printre morţi

Cel ce mâna vrea să pună

Pe Iisus, ca să-l răpună.

El, în zori, cum se sculă,

Mamă şi pe Prunc luă,

Din Egipt la drum porniră

Şi în Nazaret veniră.

Ocrotit de Dumnezeu,

Pruncu-aici creştea mereu

Şi de darul Domnului

Se umplea făptura Lui!

13 [S-a născut Fiul cel Sfânt]

S-a născut Fiul cel Sfânt

Dumnezeu pe-acest pământ!

Toată lumea auzea,

Foarte mult se veselea,

Şi-ndată ce-au auzit,

Trei crai de la Răsărit

Pe cai iute-ncăleca,

Dar nici unul n-a ştiut

Pruncul Sfânt unde-i născut.

Cum mergea şi purcedea,

O stea mândră se ivea,

O stea mândră de privit

Venind de la Răsărit,

Şi când sta şi hodinea,

Steaua deasupra lor sta.

Steaua merse spre Apus,

Craii după ea s-au dus,

Până la Ierusalim,

Aproape de Viflaim.

Acolo, cum au ajuns,

Steaua lor li s-a ascuns.

Cei trei crai au întrebat

De naştere de-mpărat:

– Ştiţi voi unde s-a născut

Împărat nou, nu de mult?

Craii auzind răspuns,

Şi steaua căutând iar sus,

Au mers până ce au stat

La cel staul luminat

Şi în iesle au aflat,

Pe fân şi paie culcat,

Pe Marele Împărat.

Craii-ndată l-au zărit,

S-au închinat umilit,

Scumpe daruri i-au adus

Ca lui Dumnezeu de Sus:

Unul aur îi dădea,

Altul smirnă-i întindea,

Alt tămâie-i închina,

Iar Irod, când auzi,

Foarte rău se necăji,

Că lui daruri nu i-au dat

Şi lui nu i s-a-nchinat,

Şi-n mânia lui cea mare

Porni oaste mare, mare,

De la Ierusalim

Spre sărmanul Viflaim,

Să ucidă ăşti mişei

Pe toţi pruncii mărunţei

De doi ani mai mititei!

Şi tăiară într-o zi

Până dup-amiazăzi

Peste patruzeci de mii

Toţi prunci, mărunţei copii,

Spre-a tăia şi pe Cel Sfânt,

Să nu-l lase pe pământ.

Dar Dumnezeu n-a lăsat

Un aşa mare păcat,

Că un înger i-a vestit,

Mai ’nainte de-a porni:

– Cine-a scăpa pe Hristos,

Fie-ne de mult folos!

14 [Iată, iată,-ntr-o poiată]

Iată, iată,-ntr-o poiată,

În poiata Iudeii,

Frumos cântă îngerii!

Îngerii frumos cântau

Şi pe gazdă lăudau,

Că gazda colac ne-a da

Şi cârnaţ şi-afumătură

Şi colboz, cât de gros,

Să-l tragem pe gât în jos,

C-ăla ne-a fi de folos

La naşterea lui Hristos,

De un litru de pălincă

Gazda n-a zice nimică,

Noi vom bea cu cine-om vrea,

Tot cu gazda-alăturea!

Pleacă-ţi mâna jos, la pungă,

Scoate banul gros pe dungă,

Barem de a fi cam rupt,

Că noi bine l-om lipi

Şi mai bine-om hăznăli!

15 [Astăzi, s-a născut Hristos]

Astăzi, s-a născut Hristos,

Mesia cel luminos,

Lăudaţi

Şi cântaţi

Şi vă bucuraţi!

Mititel şi-nfăşăţel,

În scutec de bumbăcel,

Lăudaţi

Şi cântaţi

Şi vă bucuraţi!

Vântul bate, nu răzbate,

Neaua ninge, nu-l atinge,

Lăudaţi

Şi cântaţi

Şi vă bucuraţi!

Şi de-acum până-n vecie

Mila Domnului să fie!

Lăudaţi

Şi cântaţi

Şi vă bucuraţi!

17 [Ciucur verde de mătasă]

Ciucur verde de mătasă,

Lasă-ne găzdoaie-n casă

Corinde mi Doamne

O în tindă, o în casă,

C-afară ploaie de varsă

Corinde mi Doamne

Şi ne-o bătut vânturile

De pe toate dâmburile

Corinde mi Doamne

De nu crezi, hai şi ne vezi,

Că de frig ne-am făcut verzi

Corinde mi Doamne

Nu ieşi cu mâna goală,

Ci-adă-ne colaci în poală

Corinde mi Doamne

Şi cârnaţu’ subsuoară

Şi cu caldaboşu-n oală

Corinde mi Doamne

Bine-ar fi, gazdă, să fie

Şi-o ieguţă cu răchie

Corinde mi Doamne

18 [Pogorît-o, pogorît]

Pogorît-o, pogorît,

Dumnezo şi cu Sânpetru

Pe-un pogon mare de ceară,

Cu nouă stoluri de ceară,

Iară cincii-s de tămâie,

Tot şi-şi creadă şi şi-şi vadă

Cei găzdaci şi cei săraci,

Şi domnii şi iobagile.

La casa bogatului:

– Bună zua, oameni buni!

– Sănătoşi, voi, juni colduşi!

– Gata-i prânzu’ şi ni-l daţi?

Gata-i prânzu’ de bogaţi?

– Prânzu’ nost’ nu-i pentru voi,

Ci-i pentru oameni ca noi!

La casa saracului:

– Bună zua, oameni buni!

– Sănătoşi, voi, junii buni!

– Gata-i prânzu’ şi ni-l daţi?

Gata-i prânzu’, da-i puţin,

Intră-n curte şi-l prânzim!

Şi făcea o pogăcele,

De-inde Dumnezo rupele,

Şi-apu Dumnezo zâcele:

– Te suie, Petre, te suie,

Pe umăr stângaci al meu

Şi vezi, Petre, ce-i vedea?

Coată Petre-n sus şi-n jos:

– Nu mă ţine, Doamne, mult –

Din tânăr îmbătrânesc!

Văd casa bogatului

În mijlocu’ Iadului,

Tot în raza focului!

Umblă-şi Dumnezo cu Petre:

– Te suie, Petre, te suie,

Pe umăr dreptaci al meu,

Şi vezi, Petre, ce-i vedea?

Coată Petre-n sus şi-n jos:

– Ţine-mă, Doamne, mai mult –

Din bătrân întineresc!

Văd casa saracului

În mijlocu’ Raiului,

Tot în raza soarelui!

Ş-amu’i sara lu’ Crăciun

Fire-ai, gazdă, vesel bun

C-am ajuns Sfântu’ Crăciun!

19 [Colo sus, colo mai sus]

Colo sus, colo mai sus,

Sus la poarta Raiului

Corindele

Ce Sfântă Doamnă Marie

Da’ la poartă, cine-n poartă?

Poartă-şi Petru lu’ Sâmpetru

Corindele

Ce Sfântă Doamnă Marie

Portăreşte sufleteşte

Şi de-a dreapta-n Rai primeşte

Corindele

Ce Sfântă Doamnă Marie

Mere-şi, Doamne, cine-şi mere?

Mere-un frate de-al lu’ Petru

Corindele

Ce Sfântă Doamnă Marie

– Petre, Petre, frate-al meu,

Fă-mi şi mie-un loc în Rai

Corindele

Ce Sfântă Doamnă Marie

Gata-s, frate, şi ţi-aş face

Pân’ ai fost pe cel pământ

Corindele

Ce Sfântă Doamnă Marie

Tot birău sătesc ai fost,

Ravaşe strâmbe făceai

Corindele

Ce Sfântă Doamnă Marie

Pe găzdaşi că-i îngădeai,

Pe săraci că-i asupreai

Corindele

Ce Sfântă Doamnă Marie

Loc în Rai cu mine n-ai,

Că Raiu’ nu te primeşte

Corindele

Ce Sfântă Doamnă Marie

Dumnezo nu te-ngădeşte,

Raiu’ nu ţi-l făgădeşte

Corindele

Ce Sfântă Doamnă Marie

Mere-şi de la Rai plângând,

Tot plângând şi suspinând

Corindele

Ce Sfântă Doamnă Marie

De zgomotu’ sfinţilor,

De toiu’ albinelor

Corindele

Ce Sfântă Doamnă Marie

De dulceaţa pomilor,

De mirosu’ florilor

Corindele

Ce Sfântă Doamnă Marie

Iară-şi mere, cine-şi mere?

Mere-o soră de-a lui Petru

Corindele

Ce Sfântă Doamnă Marie

Petre, Petre, frate-al meu,

Fă-mi şi mie-un loc în Rai

Corindele

Ce Sfântă Doamnă Marie

Gata-s, soră, şi ţi-aş face,

Da’ pân-ai fost pe cel pământ

Corindele

Ce Sfântă Doamnă Marie

Tot crâşmar sătesc ai fost,

Băutura o-ai stricat

Corindele

Ce Sfântă Doamnă Marie

Apă-n vin că ai băgat,

Cu sufletu ţi-ai gatat

Corindele

Ce Sfântă Doamnă Marie

Loc în Rai cu mine n-ai,

Că Raiu’ nu te primeşte

Corindele

Ce Sfântă Doamnă Marie

Dumnezo nu te-ngădeşte,

Raiu’ nu ţi-l făgădeşte

Corindele

Ce Sfântă Doamnă Marie

Mere-şi de la Rai plângând,

Tot plângând şi suspinând

Corindele

Ce Sfântă Doamnă Marie

De zgomotu’ sfinţilor,

De toiu’ albinelor

Corindele

Ce Sfântă Doamnă Marie

De-amirosu’ florilor,

De dulceaţa pomilor

Corindele

Ce Sfântă Doamnă Marie

Iară-şi mere, cine-şi mere?

Mere chiar maica lu’ Petru

Corindele

Ce Sfântă Doamnă Marie

– Petre, Petre, fiu de-al meu,

Fă-mi şi mie loc în Rai

Corindele

Ce Sfântă Doamnă Marie

– Gata-s, maică, şi ţi-oi face

Pân-ai fost pe cel pământ

Corindele

Ce Sfântă Doamnă Marie

Sâmbăta de la ujină

Tot lucru ţi l-ai lăsat

Corindele

Ce Sfântă Doamnă Marie

Şi tu, maică, că făceai

Prescurele, cornurele

Corindele

Ce Sfântă Doamnă Marie

Şi mereai, maică, cu ele

Tot în straiţă şi-n straiţele

Corindele

Ce Sfântă Doamnă Marie

În sfintele duminici,

La dalbele biserici

Corindele

Ce Sfântă Doamnă Marie

Până popii slujba fac,

Tu din ochi ai lăcrimat

Corindele

Ce Sfântă Doamnă Marie

Din irimă-ai suspinat.

Loc în Rai cu mine ai

Corindele

Ce Sfântă Doamnă Marie

Că Raiu’ că te primeşte

Şi Dumnezo te-ngădeşte!

Corindele

Ce Sfântă Doamnă Marie

Şi te-ntoarce cruce-n masă,

Rămâni gazdă sănătoasă

Corindele

Ce Sfântă Doamnă Marie

Şi noi cu corinda noastră

Şi noi cu corinda noastră

Corindele

Ce Sfântă Doamnă Marie

20 [Bună veste, gazdă-n casă]

– Bună veste, gazdă-n casă!

– Sănătoşi, voi, juni frumoşi!

Corinde mi Doamne

Placă-ajunşi şi hodiniţi.

– Noi n-am venit să şedem

Corinde mi Doamne

Ci-am venit şi vă-ntrebăm,

Că noi, Doamne, auzit-am

Corinde mi Doamne

Că s-a născut fiul sfânt,

Oare unde, pe pământ?

Corinde mi Doamne

Că cine ni l-ar şti spune,

Bună plată noi i-am dale

Corinde mi Doamne

Doi colaci mândri de grău,

Împletiţi mândru în şase

Corinde mi Doamne

Şi-amândoi în doisprăzece

Sus în câmpu cu flori dalbe

Corinde mi Doamne

În paiele grâului,

În iesluţa boilor

Corinde mi Doamne

În sărune oilor.

Suflă-şi vântul pe sub soare

Corinde mi Doamne

Şi scâlcie cât de tare,

Suflă vântul prin serin

Corinde mi Doamne

Şi scâlcie cât de lin,

Şi-amu-i sara lui Crăciun

Corinde mi Doamne

Fire-ai, gazdă, vesel bun

C-am ajuns sfântul Crăciun

Corinde mi Doamne

Şi te-ntoarce cruce-n masă,

Fire-ai, gazdă, sănătoasă

Corinde mi Doamne

Să plăteşti corinda noastă,

Să plăteşti corinda noastă

Corinde mi Doamne

21 [Şed un măr şi şed un păr]

Şed un măr şi şed un păr,

De vârvuri asămănaţ,

De truptini îndepărtaţ,

Şi la umbra pomilor

Şedu-şi două turturele,

Ţinu-şi două luminele.

Pică două picurele

Şi se face-un feredeu

Şi se scaldă Dumnezeu,

Tot se scaldă şi se-ntreabă –

Ce-i mai bun p-aist pământ?

Nu-i de bun ca boul bun,

Că brăzdează brazdă neagră

Şi revarsă grău roşiu.

Şi se face-un feredeu

Şi se scaldă Dumnezeu,

Tot se scaldă şi se-ntreabă –

Ce-i mai bun p-aist pământ?

Nu-i de bun ca oaia bună,

Că vara te hărăneşte

Şi iarna te-mpodobeşte.

Şi se face-un feredeu

Şi se scaldă Dumnezeu,

Tot se scaldă şi se-ntreabă –

Ce-i mai bun p-aist pământ?

Nu-i de bun ca calu’ bun,

Că te duce şi te-aduce

Şi-n beţie şi-n trezie

Şi-nt-un loc de voinicie.

Şi se face-un feredeu

Şi se scaldă Dumnezeu,

Tot se scaldă şi se-ntreabă –

Ce-i mai bun p-aist pământ?

Nu-i de bun ca omul bun,

Face casa lângă drum

Şi să-ncălzăsc friguroşii

Şi s-adapă toţi setoşii.

Şi te-ntoarce cruce-n masă,

Rămâi gazdă sănătoasă!

22 [Sus, în dalbu’ răsărit]

Sus, în dalbu’ răsărit,

Mândru pom o d’înflorit –

Că la poală-i polăvit,

La truptină-i zugrăvit,

Şi la vârv îi luminos,

Lumină din trii făclii.

Da’alea nu-s trii făclii,

De sunt trii zile mai mari.

Şi pe nume, cum se cheamă?

Una-i sfânta Duminică,

Una-i zua Paştilor,

Una-i zua lu’ Crăciun.

Noi umblăm tot corindând,

După Fiul Sfânt cercând,

Cercându-l şi aflându-l –

Unde Fiul Sfânt năştele

Mândru trii făclii ardele:

– Pomeniţi naşterea mea,

Că cine o-a pomeni,

Cu mult dar l-om dărui,

Cu cununa soarelui,

‘Mpărăţia Raiului!

Şi-amu-i sara lui Crăciun,

Fire-ai, gazdă, vesel bun,

C-am ajuns sfântu’ Crăciun!

23 [D’ardicat-o, ardicat]

D’ardicat-o, ardicat,

Vânători de-ai lu’ Pilat.

Tot vânară, cât vânară,

Cât fu trii zile de vară

Şi nimica n-adunară,

Până când fu joi de sară

Mândră fiară-şi căpătară,

La cel spicuţ năzărat,

Un cerbuţ mândru-nspicat,

Cu coarnele dese-ntoarse

Şi c-un ciucur de mătase.

Vânătorii se-arădeau

Cu d’arcuţu’ încordat.

– D’ale, d’ale, sfântu’ soare,

Nu păzi spre moartea mea,

Că maica m-o blăstămatu’

Să fiu fiară sfântă-n codru

Nouă ani şi nouă luni

Şi p-atâtea zile bune!

Dacă alea împlini-le-oi

Jos, la ţară, lăsa-m-oi,

Chei în mână apuca-oi,

Mănăstiri deschide-oi,

Slujbe mândre face-oi.

Da’ la slujbă cine-ascultă?

Şi-ascultă Maica cea Sfântă

Cu cosiţa despletită,

Peste Fiuţ slobozită.

Fiul Sfânt şi-a tot plângele,

Maica Sfântă-l mângâiele:

– Taci, fiule, taci, dragule,

Că io ţie daţi-oi

Două mere, două pere,

Două ţâţe d-ale mele,

Să te joci pân Rai cu ele!

Şi te-ntoarce cruce-n masă,

Să fii gazdă sănătoasă,

C-ascultaşi corinda noastră!

24 [Fată dalbă de-mpărat]

Fată dalbă de-mpărat

Dimineaţă s-o sculat

Şi pe cap s-o pieptănat.

Cu cosiţe-n şapte viţe,

Printre ele cărănjele

Şi la mijloc busuioc,

Şi dacă s-o pieptănat

Cofa-n mână şi-o luat,

La fântâna-o alergat,

La fântână-n d’aluncet,

Unde bate vântu-ncet.

Tălni apa ştilburoasă,

Vine-acasă spune-n masă:

– Ale-lele, maica mele,

Ciudă mare ce văzui

Pe părău’ fântânele –

Mândri cai împriporaţi,

Cu pinteni galbeni rănsaţi.

– Ale-lele, fiica mele,

Ludă eşti? Bolundă eşti?

Că aciia-s junuţii tăi,

Vin la mine, cer pe tine,

Şi cer multe cătă tine –

Ceru-şi oi şi ceru-şi boi,

Ceru-şi buţi cu bani mărunţi.

Mere fata la lădoc

Şi ne scoate bani – un zlot!

Şi fii fată veseloasă,

Că plăteşti corinda noastă,

Cu mirele tinerel,

Să te-nveseleşti cu el!

Şi-amu-i sara lu’ Crăciun,

Fire-ai gazdă vesel bun,

C-am ajuns sfântul Crăciun!

25 [D’urlă-şi, Doamne,

cine-şi d’urlă?]

D’urlă-şi, Doamne, cine-şi d’urlă?

D-un d’urlar, un păcurar,

Cu oi multe

De la munte,

Dintre oi una striga:

– Domnul nost’ şi gazda nost’,

Nu ne sui sus la munte,

Ci ne lasă jos la ţară

Şi ne urlă pe hotară,

Că noi, dacă-i muri tu,

Noi bine te-om cuvânta,

Groapă mândră ţi-om săpa

În stauru’ oilor,

Inde-i joaca mieilor;

Dară cruce, ce ţi-om pune?

Pune-ţi-om toporu’ tău,

Şi-n colţul toporului

Ţi-om pune fluiera ta,

Şi când vântu-o d’aiera,

Fluiera o fluiera,

Oile toate-o-ntorna!

26 [Cel boier bătrân]

Cel boier bătrân

La masă galbănă

Ioi, Domnului, ioi

Da’ de ce-i galbănă

Galbănă-i de ceară

Ioi, Domnului, ioi

La mijloc de masă

Un pom d’algărit

Ioi, Domnului, ioi

Cu crengi la pământ

Piatră, crengi şi flori

Ioi, Domnului, ioi

Piatră, flori şi mere

Soarele lucea, merele cocea

Ioi, Domnului, ioi

Vântul d’aiera, merele pica

La boier pe masa sa

Ioi, Domnului, ioi

Boieru’ le-alegea

Şi le culegea

Ioi, Domnului, ioi

Carile-s mai mari

Cinstea domnii mari

Ioi, Domnului, ioi

Carile-s mai mici

Cinstea domnii mici

Ioi, Domnului, ioi

Şi fii sănătoasă,

Gazdă jupâneasă!

Ioi, Domnului, ioi

27 [Saltă, saltă bou’ sur]

Saltă, saltă bou’ sur

Lerui, lerui, Doamne, ler

Dup-o tufă de mălin,

Lerui, lerui, Doamne, ler

Iar din tufă ce-şi aruncă?

Lerui, lerui, Doamne, ler

El aruncă-un legănaş,

Lerui, lerui, Doamne, ler

Iar în leagăn, cine şade?

Lerui, lerui, Doamne, ler

Şade-şi Leana, fata bună;

Lerui, lerui, Doamne, ler

Lucru mare ce lucrează –

Lerui, lerui, Doamne, ler

Ea pistreşte, popistreşte

Lerui, lerui, Doamne, ler

Guleraş tătâne-său

Lerui, lerui, Doamne, ler

Şi năframă frate-său!

Lerui, lerui, Doamne, ler

– Şi tu, fiică, te găteşte,

Lerui, lerui, Doamne, ler

Că, de joi, tu vii cu noi

Lerui, lerui, Doamne, ler

Peste munţi la alte curţi,

Lerui, lerui, Doamne, ler

La părinţi necunoscuţi,

Lerui, lerui, Doamne, ler

Şi la fraţii nevăzuţi!

Lerui, lerui, Doamne, ler

Şi tu, fiică, te găteşte

Lerui, lerui, Doamne, ler

Şi colinda ne-o plăteşte,

Lerui, lerui, Doamne, ler

Că de când am arădit,

Lerui, lerui, Doamne, ler

Caii noşti o ciumpăvit;

Lerui, lerui, Doamne, ler

Caii treabă potcoviţi

Lerui, lerui, Doamne, ler

Cu potcoave de colac

Lerui, lerui, Doamne, ler

Şi cu cuie de carnaţ!

Lerui, lerui, Doamne, ler

Dă-i, Doamne, fiicii, viaţă

Lerui, lerui, Doamne, ler

Ca sămânţa-n iarbă creaţă!

Lerui, lerui, Doamne, ler

Dă-i, Doamne, fiicii, noroc,

Lerui, lerui, Doamne, ler

Ca sămânţa-n busuioc!

Lerui, lerui, Doamne, ler

Dă-i, Doamne, ş-a doua oară,

Lerui, lerui, Doamne, ler

Ca sămânţa-tr-o mioară!

28 [Noi umblăm şi corindăm]

Noi umblăm şi corindăm,

Pe Iisus îl căutăm.

Bună sara lu’ Crăciun

Dar Iisus nu se arată

Numa-n inimă curată!

Bună sara lu’ Crăciun

Noi umblăm precum umblară

Maica Sfântă înt’o sară

Bună sara lu’ Crăciun

Ca să nască fiul dulce

Şi-n căldură să şi-l culce.

Bună sara lu’ Crăciun

Da numenea n-o lăsară,

Trebui să nască-afară.

Bună sara lu’ Crăciun

Noi umblăm din casă-n casă,

La acei care ne lasă

Bună sara lu’ Crăciun

Noi umblăm din poartă-n poartă

Şi la cei bătuţi de soartă

Bună sara lu’ Crăciun

Nu-l alegem dacă-i gazdă

Sau sărac fără de brazdă

Bună sara lu’ Crăciun

Nu alegem mic sau mare,

Azi, la toţi îi sărbătoare,

Bună sara lu’ Crăciun

Sărbătoarea cea mai dulce –

Nimenea să nu se culce

Bună sara lu’ Crăciun

Te lăsăm amu, creştine,

Da’ să ne-ntâlnim cu bine

Bună sara lu’ Crăciun

Şi la anu’ care vine –

Tot cu pace şi cu bine!

Bună sara lu’ Crăciun

29 [Asta-i sara lu’ Crăciun]

Asta-i sara lu’ Crăciun

Şi Maria-i tot pe drum,

Umblă-n sus şi umblă-n jos,

Bate vântul friguros;

Hainele-i erau cam ude,

Să le uşte, n-avea unde,

Şi umbla din casă-n casă,

Ca pe fiul ei să-l nască.

– Bună sara lu’ Crăciun! –

Zice Maria acum –

Nu mă laşi în patul tău,

Ca să-l nasc pe fiul meu?

– Patu’ meu nu ţi-l pot da,

Că n-am unde mă culca.

Du-te-n grajdu’ vitelor

Şi te-aşează-n ieslea lor!

Şi Maria a intrat

Într-un grajd cu două vaci,

Da’ Maria nu ştia

Că în grajd şi boi era –

Boii-ncep a rumega

Durerea i-o alina.

– Fire-aţi voi, boi, alduiţi

Şi de oameni mult iubiţi!

Fire-aţi alduiţi de mine

Şi de Fiul care vine,

De mine pe-acest pământ

Şi de Dumnezeu cel sfânt!

30 [În cetatea-mpărătească]

În cetatea-mpărătească

Florile sunt dalbe

Prins-au crinii să-nflorească,

Florile sunt dalbe

Însă nu sunt crini în floare,

Florile sunt dalbe

Că-i Preasfânta Născătoare.

Florile sunt dalbe

Lângă maică-n legănel

Florile sunt dalbe

Doarme pruncul mititel,

Florile sunt dalbe

Iar în juru’ pruncului

Florile sunt dalbe

Creşte floarea crinului!

Florile sunt dalbe

Printre crinii înfloriţi

Florile sunt dalbe

Cresc şi spinii ascuţiţi;

Florile sunt dalbe

Pruncu,-n vis, se mişcă lin,

Florile sunt dalbe

I-a ajuns mânuţa-n spini.

Florile sunt dalbe

Din mânuţă-i curge sânge,

Florile sunt dalbe

Pruncu’ a-nceput a plânge.

Florile sunt dalbe

Maica Sfântă-l legăna

Florile sunt dalbe

Şi din gură îi grăia:

Florile sunt dalbe

– Nu plânge, fiuţul meu,

Florile sunt dalbe

Că şi-a fi şi mult mai rău!

Florile sunt dalbe

Ucenicul când te-a vinde

Florile sunt dalbe

Şi pe cruce te-a întinde,

Florile sunt dalbe

Atunci naşterea de-acum

Florile sunt dalbe

Îţi va fi un aspru drum!

Florile sunt dalbe

Când sudoarea îţi va curge,

Florile sunt dalbe

Să ne ierţi, Iisuse dulce!

Florile sunt dalbe

31 [Pe străzile din Viflaim]

Pe străzile din Viflaim

Venea Maria şi Iosiv.

La orice poartă bătea,

Nimenea nu deschidea.

Hai, Marie, să plecăm

Un sălaş să căutăm

Şi când din oraş să iasă,

Se opriră la o casă –

În poartă un tânăr sta

Şi frumos îi întreba:

Hai, Marie, să plecăm

Un sălaş să căutăm

– De unde veniţi, drumeţi?

– Tocmai de la Nazaret.

Da’ fie-ţi milă, tânăr bun,

Şi nu ne lăsa pe drum,

Hai, Marie, să plecăm

Un sălaş să căutăm

Afară e frig şi noapte,

Maica Sfântă nu mai poate.

– Colo, afară din oraş,

Are tata meu un grajd;

Hai, Marie, să plecăm

Un sălaş să căutăm

Eu, acolo, duce-voi,

Pat moale aştene-voi,

Pat moale de grău curat,

Ca la un mare-mpărat!

Hai, Marie, să plecăm

Un sălaş să căutăm

Şi, atunci, era spre seară

Şi, acolo, s-aşezară,

Şi-ntr-un grajd sărăcăcios

S-a născut Iisus Hristos.

Hai, Marie, să plecăm

Un sălaş să căutăm

Da’ o stea din cer lucea

Mai frumos decât alta –

Era steaua lui Hristos,

Care strălucea frumos;

Hai, Marie, să plecăm

Un sălaş să căutăm

Steaua frumos strălucea,

Îngerii frumos cânta,

Oamenii se închina

Şi cu toţi se bucura

Hai, Marie, să plecăm

Un sălaş să căutăm

Şi cântau cântec frumos

De naşterea lui Hristos,

Un cântec de bucurie,

Pace şi bunăvoire!

Hai, Marie, să plecăm

Un sălaş să căutăm

Iată cum s-a întâmplat,

Cum Gavril bine-a vestit –

Că s-a naşte-un fiu înalt,

La toată lumea-mpărat!

32 [Ia, scolaţi voi, ce dormiţi]

Ia, scolaţi voi, ce dormiţi,

Florile dalbe

Îngerii să-i auziţi,

Florile dalbe

Cum vă cântă de frumos

Florile dalbe

De naşterea lui Hristos.

Florile dalbe

Auziţi un glas de sus:

Florile dalbe

Astăzi s-a născut Iisus!

Florile dalbe

Îngerii, cu graiul lor,

Florile dalbe

Vă vestesc Mântuitor;

Florile dalbe

Ei vă-ndeamnă, fericiţi,

Florile dalbe

Pe Mesia să-l primiţi,

Florile dalbe

Cu păstorii să-l cotaţi,

Florile dalbe

Irima – sălaş să-i daţi,

Florile dalbe

Slava lui s-o dobândiţi,

Florile dalbe

Mântuirea s-o aflaţi,

Florile dalbe

Cu El să vă bucuraţi!

Florile dalbe

33 [Când cina Iisus la masă]

Când cina Iisus la masă –

Jidovii-s pă după casă –

Iuda-n casă s-a băgat

Şi pe Iisus l-a trădat.

Joi, l-au prins, vineri, l-au dus

Pe vârful Golgotei sus,

Cu suliţa l-a împuns

Şi l-au tras pe cruce-n sus –

Luna s-a-mbrăcat în sânge,

Stele-au început a plânge.

– Plângeţi, stele mânânţele,

Văzând chinurile mele!

Lasă, să mă chinuiască,

Că-s pe mână jidovească!

Lasă, să mă chinuiesc

Pentru neamul omenesc!

34 [La truptina mărului]

La truptina mărului,

Zâurel de ziuă,

Este-o masă rotilată,

Zâurel de ziuă.

Şi la masă, cine sta?

Zâurel de ziuă,

Şede Maica Precista,

Zâurel de ziuă,

C-un pahar galben în mână,

Zâurel de ziuă

Tot închină şi susptină.

Zâurel de ziuă

Îngerii şi-o întrebară:

Zâurel de ziuă

– De ce plângi, Măicuţă dragă?

Zâurel de ziuă

– Dar eu, Doamne, cum n-oi plânge,

Zâurel de ziuă

Că văd lumea cum să stinge,

Zâurel de ziuă

Că oamenii, cum să scoală,

Zâurel de ziuă

Nici pă obraz nu să spală

Zâurel de ziuă

Şi să duc la făgădău

Zâurel de ziuă

Şi sădesc de Dumnezeu!

Zâurel de ziuă

El i-ar putea potopi,

Zâurel de ziuă

Dar i-e milă de copii,

Zăurel de ziuă

Şi i-e milă de fătuţe,

Zâurel de ziuă

Că rămân fără măicuţe,

Zâurel de ziuă

Şi i-e milă de iosag,

Zâurel de ziuă

Că rămâne ne-adăpat!

Zâurel de ziuă

35 [Lângă Bethleem, pe-o vale]

Lângă Bethleem, pe-o vale,

Lerui, Doamne, ler

Într-un câmp cu iarbă moale,

Lerui, Doamne, ler,

Trei păstori stăteau de pază,

Lerui, Doamne, ler,

Înt’o noapte fără rază,

Lerui, Doamne, ler,

Lângă-o turmă de mioare,

Lerui, Doamne, ler,

Să le apere de fiare,

Lerui, Doamne, ler.

Numai, iată, că, deodată,

Lerui, Doamne, ler,

Lor un înger li s-arată,

Lerui, Doamne, ler,

Într-o rază ca de soare,

Lerui, Doamne, ler.

Ei se-nspăimântară tare,

Lerui, Doamne, ler,

Dar el vine să le spună,

Lerui, Doamne, ler,

Că le-aduce-o veste bună,

Lerui, Doamne, ler:

În al lui David cetate,

Lerui, Doamne, ler,

O minune-o să se-arate,

Lerui, Doamne, ler!

Mare va fi bucuria,

Lerui, Doamne, ler,

Că ni s-a născut Mesia,

Lerui, Doamne, ler!

E Hristos Mântuitorul,

Lerui, Doamne, ler,

Ce va mântui poporul!

Lerui, Doamne, ler,

Iată semnul după care,

Lerui, Doamne, ler,

Să-l cunoască fiecare,

Lerui, Doamne, ler:

– Veţi afla, în faşe,-ndată,

Lerui, Doamne, ler,

Prunc în ieslea minunată,

Lerui, Doamne, ler,

Între îngeri care cântă,

Lerui, Doamne, ler,

Lângă Maica lui cea Sfântă,

Lerui, Doamne, ler.

Şi cu îngerii, deodată,

Lerui, Doamne, ler,

Alţi mulţi îngeri li se-arată,

Lerui, Doamne, ler,

Lăudând cu bucurie,

Lerui, Doamne, ler,

Pe cel sfânt în veşnicie!

Lerui, Doamne, ler,

Şi-n cer fie-n veci mărire,

Lerui, Doamne, ler,

Pe pământ – bună voire!

Lerui, Doamne, ler,

Dacă îngerii porniră,

Lerui, Doamne, ler,

Păstorii să sfătuiră,

Lerui, Doamne, ler,

Să se ducă şi să vadă,

Lerui, Doamne, ler,

Vestea bună să o creadă,

Lerui, Doamne, ler,

Şi-a fost mare bucuria,

Lerui, Doamne, ler,

C-au aflat pe Mesia.

Lerui, Doamne, ler,

Praznic sfânt şi luminos,

Lerui, Doamne, ler,

De naşterea lui Hristos!

Lerui, Doamne, ler,

Şi pentru Maica cea Sfântă,

Lerui, Doamne, ler,

Îngerii în ceruri cântă,

Lerui, Doamne, ler,

Şi noi, astăzi, pe pământ,

Lerui, Doamne, ler,

Colindăm pentru cel sfânt,

Lerui, Doamne, ler!

36 [Sara Crăciunului nost’]

Sara Crăciunului nost’

Domnului şi-al nostru Domn

Mare bucurie-o fost!

Domnului şi-al nostru Domn

Iosiv cu Sfânta Maria

Domnului şi-al nostru Domn

Săvârşeau călătoria

Domnului şi-al nostru Domn

Şi-au ajuns într-un oraş

Domnului şi-al nostru Domn

Şi-au cerut puţin sălaş.

Domnului şi-al nostru Domn

În oraş era Irod

Domnului şi-al nostru Domn

Împărat peste norod

Domnului şi-al nostru Domn

Şi el salaş nu le-o dat,

Domnului şi-al nostru Domn

Înt’un grajd ei s-or culcat,

Domnului şi-al nostru Domn

Înt’un grajd cu boi şi vaci,

Domnului şi-al nostru Domn

La nişte oameni saraci.

Domnului şi-al nostru Domn

Când de zuă să făcea,

Domnului şi-al nostru Domn

Maica pă Iisus năştea,

Domnului şi-al nostru Domn

Pă fân moale şi uscat –

Domnului şi-al nostru Domn

Pă cerescul împărat!

Domnului şi-al nostru Domn

37 [Sloboade-ne, gazdă,-n casă]

Sloboade-ne, gazdă,-n casă,

Că ne ninge şi ne-ngheaţă!

Anul Nou fericit

Şi-ntru mulţi ani să trăiţi!

Noi umblăm a colinda

De la-o casă la alta!

Anul Nou fericit

Şi-ntru mulţi ani să trăiţi!

Şi umblăm să colindăm,

Pe Iisus să-l lăudăm!

Anul Nou fericit

Şi-ntru mulţi ani să trăiţi!

Colindăm să împlinim

Obiceiul cel străbun!

Anul Nou fericit

Şi-ntru mulţi ani să trăiţi!

Să aveţi zile frumoase,

Mult noroc şi pace-n casă!

Anul Nou fericit

Şi-ntru mulţi ani să trăiţi!

Colindăm cu bucurie,

Întru mulţi ani să vă fie!

Anul Nou fericit

Şi-ntru mulţi ani să trăiţi!

Şi ca merii să rodiţi,

Tot ca ei să-ntineriţi!

Anul Nou fericit

Şi-ntru mulţi ani să trăiţi!

38 Oraţia grăitorului la Corindă

(Alduitul colacului)

Staţi, feciori, staţi şi ascultaţi,

Că de când noi colindăm,

Gazda cu drag ne-a aşteptat.

Dar de când noi colindăm?

De-o lună şi-o săptămână,

Mai vârtos astă ziuă bună.

Jupâneasa gazdă auzindu-ne,

Cu cârnaţi şi dulce aşteptându-ne,

Cu mesele întinse,

Cu luminile aprinse,

C-un colac de grâu mândru, frumos,

Ca din pieliţa lui Hristos.

Dar nouă nu ne pare că-i colacul

de grâu,

Ci ne pare că-i stogul cu totul!

Adevăr adevărat,

Stogul cu totul nu-i,

Că de-ar fi cu totul,

Cu paiele împăia-ne-am,

Cu turmetele înca-ne-am,

Cu vânturişca capul sparge-ne-am,

Între feciorii lui Crăciun

Izbândă n-ar mai fi.

Dar jupâneasa gazdă bine s-a purtat –

S-a sculat în zori,

S-a dus pe la chiotori,

S-a scărpănat pe subsuori

Şi-a prins la plug doisprezece boi-bourei

La coarne arginţei,

În păr spicăţei,

În picioare potcoviţei.

Jupâneasa gazdă din bici a plesnit,

Boii a arădit

În câmpul lung,

În câmpul larg,

În câmpul Ierusalimului,

Şi-a brăzdat brazdă neagră

Şi-a sămănat grâu roşu,

Dumnezeu mai mândru şi mai frumos l-a dat:

În pai ca trestia,

În bob ca mazărea.

Dădu Dumnezeu un vânt –

Unul dincoace, altul dincoace,

Prinde grâul a se coace.

Jupâneasa gazdă, de-atâta bucurie,

Ce se ştie face?

Se ia pe-o cale, pe-o cărare,

Până la un târg mare,

Culege douăsprezece fete ceciorite

Şi doisprezece feciorei

De corniţei legăţei

Şi se duce cu ei la holdă

Şi apucă a tăia

De la mănunchi la snopi,

De la snopi la cruce

Şi de la cruce la stog.

De la stog îl duce la o faţă de arie,

Săruta-i-am gura cui l-are!

Şi dacă-l vede la o faţă de arie

Se duce după două lemne hodolemne,

Cu unul mânânţăla,

Cu celălalt mai vârtos da.

Apoi jupâneasa gazdă-l arunca în vânt,

Dumnezeu mai mândru şi mai frumos îl da jos,

Ca să-l mănânce gazda sănătos.

Înaltul stogului ca înaltul cerului,

Grosul stogului ca grosul pământului

Şi-o cantă de vin –

De-ar fi zece, toate ar trece!

Amin, amin de naşterea lui Hristos,

Sfântul praznic să vă fie

De folos şi bucurie.