Din nou, despre managementul instituţiilor publice

Închei seria de observaţii personale referitoare la priorităţile pe care şi le-a propus senatorul Bodea pentru anul viitor cu un comentariu despre managementul instituţiilor publice. Cristi Bodea vrea o lege care să îl reglementeze. O lege absolut necesară, cred şi am spus-o public într-o emisiune TV în urmă cu jumătate de an, ca şi într-o intervenţie la o dezbatere în PE. O lege, aşa cum spune senatorul, nu doar în ideea de „a pune capăt simulacrelor de concursuri” pentru ocuparea funcţiilor de directori.

Cum vede însă senatorul treaba asta? Recunoscând numirea managerilor pe criterii politice, dar pe un mandat limitat.

Cristi Bodea ştie că e un subiect sensibil pentru mine, nu pentru că mi-aş fi dorit vreodată vreo astfel de funcţie, pentru care n-am nicio cădere, ci pentru că a devenit o chestiune personală în anul care moare curând tocmai presiunea, vag cretinoidă, ca să citez un clasic în viaţă, a politicului (cu aplicare la Bihor, dar de generalizat) în chestiunile de management ale unei instituţii de cultură. De aceea, mă va scuza pentru lipsa de plasticitate a comparaţiei la care voi apela.

Într-o campanie de cercetare etnografică din Bistriţa, am observat că, înainte de tăiere, porcul se spăla bine de tot la cur. Bineînţeles, asta nu spăla fecalele care nu ajunseseră la suprafaţă. Era un ritual de curăţire mai larg, fără prea mult rost practic în partea dorsală.

A face o lege a managementului instituţiilor publice fără să interzici explicit şi cu consecinţe drastice ingerinţa politicului, este ca şi cum ai spăla porcul la cur.

Cristi s-a zbătut să plece unul dintre aceşti „manageri”, chiar dacă era numit în funcţie chiar de partidul său (PNL). A reuşit şi are toată admiraţia mea, şi nu numai a mea. Nu cred că n-a înţeles, măcar atunci, că o asumare politică a unei poziţii de management înseamnă sugrumarea activităţii manageriale şi a activităţii unei instituţii.

Îmi permit să repet doar una dintre sugestiile mele: salariul managerului să fie egal cu salariul maxim din instituţie plus 1 leu, cu comision detaliat pe tipurile de fonduri atrase, unde este posibil, sau cu premii pentru activitate de succes justificată prin eficienţa economică, respectiv cu penalizări pentru ineficienţă. Praguri stabilite înainte, nu controlate politic. În funcţie de tipul de activitate a instituţiei. Neapărat, activitatea managerului trebuie evaluată prin expertiză independentă, nu de nişte tercheflici (cel mai adesea) impuşi de politicieni.

Fie şi numai atât, şi jumătate dintre neaveniţi vor pieri în neantul din care au fost extraşi. Vrei climat managerial proactiv, eficient? Îl stimulezi, nu-l subordonezi politic.

O lege a managementului instituţiilor publice care să conţină cuvântul politic fără o negaţie alături este nulă. Convingerea mea, nu a senatorului Bodea, se pare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: