arhivă

Etnoestetică, etnografie, folclor

Va apare, în curând, un prim volum dintr-o serie CRIŞANA TRADIŢIONALĂ, la care am colaborat cu satisfacţie şi convingere. Principalul „vinovat” de această nouă apariţie editorială este neobositul Ioan Degău. Semnează, alături de acesta, Miron Blaga, Radu Claudiu Canahai, Adrian Apan, regretatul Gavril Hădăreanu şi, last… and least, întreţinătorul acestui blog.

Acest prim volum reflectă fragmentar modul în care modernitatea întâlneşte Crişana tradiţională; o întâlnire fatală pentru tradiţie. Azi, după un centenar de pre-, cvasi- şi apoi post- modernitate – progresând, la început, la pas, cuplându-se, apoi, cu motoarele uniformizării comuniste, în fine, asfixiind, în ultimele două decenii – peisajul Crişanei tradiţionale (şi peisajul tradiţional românesc, în general) se găseşte în reevaluare. Reevaluarea nu mai este, însă, una interioară, a purtătorilor de tradiţie, ci una exterioară, de beneficiar: fie acesta un operator de turism cultural, un interpret de muzică populară, un manager de proiect ş.a.m.d.

Beneficiarul de azi al culturii tradiţionale – particularizând la cazul nostru, al culturii tradiţionale ţărăneşti din Crişana – nu posedă, de cele mai multe ori, decât cunoştinţe superficiale şi, din nefericire, nici disponibilitate de aprofundare. Consecinţa este dramatică, o deteriorare grosolană a formelor şi fondului tradiţional, dincolo de deposedarea tradiţiilor prin furt; căci furt se numeşte să foloseşti producţiile şi produsele tradiţionale, fără a răsplăti în vreun fel comunitatea din care s-au născut şi în care s-a păstrat de-a lungul vremilor, chiar dacă legea a uitat să-ţi spună.

Două cauze se pot atribui, în principal, acestei situaţii: abandonul specialiştilor şi incapacitatea autorităţilor. Acest volum răspunde numai primei cauze, dorindu-se o contribuţie, după puterile noastre, la creionarea tuşelor unui portret al Crişanei tradiţionale, care poate fi citit ca îndrumar de beneficiarii de tradiţie; desigur, însă, cartea nu se adresează numai acestora.

Cât despre autorităţi – fie acestea locale, fie centrale –, aşteptăm, cu descumpănire şi revoltă, măsurile eficiente în protejarea culturii tradiţionale, dezvoltarea adecvată a cadrului legal, investiţii în educaţie şi educare, dar, mai ales, în acţiuni – altele decât spectacole pretins folclorice şi recompense pentru amiciţii sau agitatori electorali.

Soluţii am propus şi vom mai propune. Nu abandonăm.

Anunțuri

Fişele de faţă sunt rodul unor cercetări intreprinse independent de cei doi autori pe un palier de timp cuprins între 1970 – 2010. Cercetarea iniţială s-a făcut pe un corpus de texte folclorice culese şi transcrise de Miron Blaga, cu preponderenţă între anii 1970-1980, şi pe relevee fonetice, morfosintactice, dar mai ales lexicale ale aceluiaşi, pe un interval de timp foarte lung (1970-2010), chiar dacă în salturi. Cercetarea a continuat prin constituirea unei arhive sonore, prin înregistrări pe bandă magnetică şi pe suport electronic, realizate între anii 2003-2010 de Octavian Blaga. Unele aspecte de lexic au fost surprinse din mers, în timpul vizitelor de lucru, ca şi a unor situaţii cotidiene, participând la activităţi colective sau în contexte familiale etc.
Unul dintre scopurile acestor cercetări, obiectivate şi în volumele precedente ale celor doi autori dedicate arealului, a fost desenarea tuşelor importante ale fizionomiei graiul crişan vorbit în Remeţi, degrevată oarecum de influenţele moderne ale ultimilor 30-40 de ani.

Informatorii principali au fost sătenii de vârsta a treia (născuţi aproape exclusiv înainte de al doilea război mondial). Afirmăm – pentru a câta oară? – urgenţa cu care trebuie abordată prelevarea de date lingvistice şi etnografice, la nivel naţional, de la ultima generaţie de ţărani care păstrează mostre esenţiale de autentic. După dispariţia acestei generaţii, cercetătorii domeniului se vor muta, definitiv, în arhive, şi este de responsabilitatea  noastră, a celor de azi, să le alimentăm, aşa cum au făcut-o, uneori cu sârg, şi cei dinaintea noastră.

Volumul, în format .doc şi .pdf:

 

graiul final

graiul final

coperta graiul

Microtoponimia Văii Iadului este abordată tangenţial de câteva lucrări, fără o aprofundare Blaga1, DUMITER, TEORAN,112şi urm. Am parcurs, imaginar, cu pasul, satul Remeţi, împreună cu informatorii MB, care a participat la multe măsurători topografice (am uomblát cu stádjie), NB şi IDP, care au bătut locurile în special în căutare de ciuperci (fac pă an câ̒tji činč sútji dji kílì // po+átji şi ma bínjì, IDP). Am completat parcursul cu date colectate sporadic de la alţi informatori (AuB, TB, IP, VB, AT, RD, CT, TS, DR). Unele numiri topice pe care le indicăm nu aparţin de iure satului Remeţi, însă sunt într-o strânsă dependenţă economică. Relatăm o parte a acestui parcurs, de la intersecţia Iadului cu Izvorul – în aval.

Aşadar, venim dinspre amonte, după ce am lăsat în urmă cătune ca Po.i+ána (Pă luncî), Tonuléştjii, Da+íca, am ajuns la un afluent al Văii Iadului, pârâul Izvor. Dácî o i+e+i pă Válè Izvórulu+i, ajungi la Pără̒.u cu su (indji i+erá Filimo+ánje zâs Bódor, MB), iar de acolo urci Hagă+ú, indjií uon plato+ú (IDP). De la Bodor în sus vedem Tjétrili Njégrulu+i (stânci) şi o poiană numită Săcătúra Njégrulu+i, unde vărează vacile remeţenilor, nu departe de care e un loc mlăştinos care se cheamă Fântâ̒na cu sasă+ú (DR). Mai în sus, e Vezuríştjè şi Pără̒.u Vezuríştjii, pe dreapta Văii Izvorului, iar apoi Pără̒.u Čuhándrulu+i. Pără̒.u Salhíjulu+i te conduce la Brustu-ro+ása (păşune), de unde poţi urca în Salhíj (câmp dji u+o+i, NB), în Djálu Lúpulu+i şi Fáţa Lúpulu+i (păşúnji dja ponoránilor, VB), dar şi în Djálu Lélii. Din Salhíj urci în Gruoápa lárgî (păşune şi pădure), de unde ieşi în Stâ̒na dji Izvór (păşúnji míri) şi Stâ̒na de runc (păşune). Din Stâ̒na dji runcu se coboară la Stâ̒na dji Váli şi pe Válè Gújii, dar şi în Njéşu (spre Valea Drăganului). Din Ţâ̒clu Salhíjulu+i (vâ̒rvu ári cam uopt sútji+i dji métri, IDP), petrecând prin Butúzili Salhíjulu+i (poiană) se ajunge la Frântúrili Míşculu+i (poiană), de unde tji da+i în jos spre Muştjuo+ási, prin Dâ̒mbu cu Tjátrî, Zăpuódjiè cu Frápţînj şi Fer, iar mai departe pe Mógoş. Revenind la firul Văii Iadului, intersecţia cu Valea Izvorului, memoria colectivă reţine denominaţia La pitjét (acólo i+erá pitjétu úngurilor, MB, în timpul celui de-al doilea război mondial). Zăvo+á.ili (acólo stăté Zamfíra / ma+íca tátii Júncilor) Lúnca Pízlii. Avem un pără̒.u săcós Njétidjili şi aferentul Njétidjili (fânaţe), lângă care se găseşte cătunul Boncéştj, pe Válè Lúnjii. De Bonceşti ţine şi Beréştji, numit şi Irínca, de unde urci într-o poieniţă care se cheamă surprinzător, Lácu. De acolo ajungi la Prúnduri, care se află în spatele Cóştji Frúnţî. Lângă Iad, unde coboară Cúlme Frúnţî, unde există şi un poşiştău, avem grupul stâncos Hornó.i+u, dji indji o pticát Čono+á.i bătrâ̒na / da˚ n˚o murít / murít˚o la njevó.i+e. Zona asociată se numeşte Cupturúş, care este şi intrument oronimic, ca alte denumiri indicate aici. Avem o nouă Săcătúrî în dreapta Văii Iadului, sub Muştj+o+ási. Puţin mai jos, izvorăşte Pără̒.u Pánculu+i, alimentat la câteva sute de metri de Pără+u Bóki+i, deasupra căruia se găsesc Zăpódji.ili. Dâ̒mbu lu Códoban var. Codobán veghează asupra centrului Remeţilor pe partea dreaptă. Pe stânga, avem Co+ásta Frúnţî, la poalele căreia se găseşte cătunul Fruntjinjéştj. În Valea iadului intră Válè Biséričii (Djişóru), pe care urcăm spre Djálu Cápri+i şi, mai departe, prin Floró.i+u (amenajarea hidro) spre satul învecinat Lunca Vişagului şi Tranişu (CJ). Urmărim acest traseu înainte de a reveni la Valea Iadului. Pe dreapta, avem biserica veche şi cimitirul, pe dealul Ve+ísa, de unde urci pe Drúmu lu Şter până în Senji, fostă cale ferată la cătunul Costéştj şi spre Djálu Şódulu+i. Deasupra acestora se găseşte cea mai întinsă fâneaţă a satului Remeţi, care era cătun şi plantaţie de cânepă şi in, iar în vremea din urmă s-a păstrat numai ca loc de vărat şi arător, Porumbre+ú. Continuând traseul pe Valea Bisericii, avem o nouă Săcătúrî, şi afluentul Şípotji, de unde ajungi în Frăguţáru, păşune, care este sub Ţâ̒clu Salhíjulu+i, care te conduce la +u Djíbolilor, de unde te cobori în Po.injíţî. Şípotjili e alimentat de Válè Bánki+i, unde avem o carieră de piatră, de unde poţi ajunge în Zâ̒mbru şi Mógoş, fâneţe, iar de acolo în Tâ̒rsî, păşune a ardjilenilor. În afară de Şípotji, Valea Bisericii primeşte şi afluenţii Pără̒.u Bârlógulu+i, Le.ordjíştji, Válè Sénjulu+i. Urcând pe Pârâul Bârlogului ajungem în cătunul Scă.i+o+ási, iar apoi la Bârlóg, deal, fâneţe şi pădure, iar pe Le.ordjíştji e pădure. Pe Valea Seniului ajungi la Senj, păşune, fâneţe, stână şi pădure, de unde dai în Porumbre+ú, Drăgúş (cătun) şi o altă Válè a Lúpulu+i, care coboară sub Djálu lu Manóli (Munteni); pe cealaltă parte se află Bolhócu, deal cu afinişte (stâncă, peşteră), dar şi în Rotúndu (deal, pădure, pârâu), de unde ajungi în Fúndu Séniulu+i, pe un drum care te conduce Luncşór, păşune a ardilenilor, şi pârâul omonim. După Djálu Cápre+i ajungi în Că.íli Zâ̒mbrulu+i, de unde iarăşi la Zâ̒mbru, cătun. Spre Valea Bisericii coboară şi Pără̒.u Mólulu+i şi un nou Lungşór. Înapoi pe Iad. Un mic lac în marginea centrului satului se numeşte Tópliţî sau Lácu fără fund. Pără̒.u Mătjéştjilor vine de la Porumbre+ú, pe firul acestuia întâlnim Drăgúşu şi Mătjéştji. Lúnca Naşcă̒ulu+i se află în prelungirea centrului, de la Tópliţî în avalul Iadului. Urcăm spre cătunul Văcăréştj, apoi Tárcè, cu Válè Fátji, dincolo de care se află cătunul Sturză̒ştj, de unde urci în Djálu Ponóri+i şi cobori la Cotunjéştj, unde începe satul Munteni.

Pe lângă aceste microtoponime, selectăm, din multitudinea adnotărilor, în ordine alfabetică, alte câteva: C – Cârligátji, .úş, Copélè (o fo˚ pepinjérî, AT), Cornj (no / ála+i luoc dji fân, MB), Cranj, pădure. D – Da+íca, cătun, Djálu Bótji var. Bóki+i (dj˚indi me+i pă Djálu Ponóri+i, NB), Djálu Mári, Djálu lu Mnjihá+i, Djálu Lúpulu+i (djal cu pădúrì, IDP). F – Fáţa Ársî (no / djacólo me+i că̒tă Dámiş / dji da+i în Válè Brătcúţî), Frântúra Bótii, var. Boki+i, Frúntje, Fúndu Cránjilor (din Cranj). G – Guşo+ára Mári şi Mnícî (îs níştji prelúci). H – Hérghel, Hodrângúşè (î+i uon djal împădurít / da˚ ş˚on pără+ú // dji méri pă i+el ajúnji la Binşéli, DD). I – Iadolína, Izbúcu, Izvóru (vínji p˚â̒ngî Hagă+ú / şi să bágî˚n pămâ̒nt / dupa˚ĉé î+i săcătósu). L – Léspăzilì, poiană, Léşu, Lúnca Ţápulu+i, Lupă.íţa, deal, izvor, Lupu.íţa, pârâu. M – Murgáşu, Munĉélu. P – Pă lúncî, Pără̒.uu Ársulu+i (nu vínji pă i+el / núma când plo+á.i), Pără.úţa, Péşterè Njégrulu+i, Péşterè dji pă Válè Léşulu+i, peşteră, Pla+i, poiană, Plă.i+úţu (uon câmp indji să stăté cu cá.i+i), Pobrájii, Podire+í, Pódu lu Hérghel, Po.i+ánî, cătun, Po.i+enjíţa, Prúnduri, Púţu (câmp). R – Róşi.è, poiană. S – Sălătrúc (deal, poiană, vale, părău), Sândréştj, Sărituo+árè Iădúţulu+i, var. Sărituo+árè Iedúţulu+i, Stâ̒na dji Runc, câmp, părău, Străvinuo+ása, var. Stridjinuo+ása, pârâu, poiană (i+ési în Válè Izvórulu+i, NB). T – Tárnjiţa (câmp), Tonuléştj, cătun. TjTjátra Búlzulu+i, stânci, Tjátra Córbulu+i, stâncă (în fundu Văii Gujii), Tjátra Mári (îi uon poşiştă+ú dji i+ési în Péşterè Monjéştjilor), Tjátra Njétidjilor, Tjétrili Njégrulu+i, Túrnu dji ápî. V- Vă̒ilì Cálulu+i (úrcî în Djálu Lúpulu+i, IDP), Vălce+í, pârâu, Válè Cálulu+i, Válè Că.úşulu+i, Válè Călúţulu+i, Válè cu Calè, Válè Gujii, pârâu, Válè Lúnjii, Válè dji Runc, pârâu, Válè Rè, Válè Rè pă Zăvo+á.ì. Z – Zăvo+á.ì, Zâ̒mbru.

Nume se dau, în Remeţi, în special boilor şi vacilor, cailor şi câinilor, mai puţin oilor, caprelor, porcilor sau pisicilor, şi deloc păsărilor de curte. Nici bivolilor, care nu se mai cresc în satele de pe Valea Iadului de câteva decenii, nu li se dădeau nume, după amintirile informatorilor noştri. Un fenomen de notat este atribuirea de nume de bou vacilor, şi nu dúcî strâ̒ga láptjili (IT), adică pentru a proteja de duhuri necurate producţia de lapte. Este un fenomen care se întâlneşte şi la numele de persoane: când un individ este foarte bolnav, pentru a nu-l găsi moartea, este numit cu un alt nume decât cel primit la botez (FP).

Numele atribuite boilor pe care le-am consemnat de la informatorii noştri sunt, în general, de provenienţă maghiară: Iámbor, Mójar, Víriag, Bódor, Djíuri. IPo crede că aceste nume să dădjaú în bata+í+ì dji juoc.

În schimb, vacile au nume diverse, uneori metaforice: Bočo+áca (cu ţâţi înjemănátji / cum avé Davéle, IT), Guli+ána, Stelúţa (cári avé o ste pă frúntji, IPo), Florína var. Flore+ána (dácî i+erá tarcátî, SG; i+erá cu flori, MC), Bărnácè (dácî i+erá brúnî, SC), Hodole+ána, Călúgăra, Brândúşe, Síla, Róşca (cári i+erá roşii, SC), Sânzi+ana (dácî să năştjé dji Sânzâ+énji, IPe), Láia (ma˚ rar, MC; vidjicánji+i le punjé númili ísta, IPo), Luná.i+è (dácî o fatát no+áptjè pă lúnî, SG; dácî o fatát î̒nt˚o lunji, MC), Joiana (dácî o fatát jó.i+è, MC), Rojíca, Ili+ána ş.a.m.d.

Dintre numele de cai, consemnăm: Múrgu, Ro+íbu, Catínca, Vívi, Húsar, Córbu (cári i+erá ma˚ njégru, MC), Stela (la i+épi, MC).

Numele oilor este un joc coloristic: O+átjişè (i+erá njágrî pă la otji, Ipo), Bâ̒la (cári i+erá ma˚ álbî, Ipo), Njágra, Brúza (ma˚ că̒tă gri o+aricúm, IPe), Mnjo+ára şi Mnji.o+ára, dar şi Mnji.oríţa.

Dintre numele de capre, notăm o Núţi şi o Frumólè.

Pisicile sunt numite foarte rar; am notat un Flócè şi un modern Nicoléta.

În schimb, la scruo+áfi nu dădjeí númji / zâceí núma˚ că˚i şeldj.u+î / la cári n˚o avút purĉe+í / şi scruo+áfî / dúpă če avé, Ibl, iar pórcu i+erá porc şi ver / la cári mere+í cu scruo+áfa şi să vere+áscî, SG.

Câinii, în schimb, beneficiază de o sporită atenţie onomastică din partea locuitorilor din Remeţi şi nu sunt excepţii să fie lăsaţi fără nume, fie că acesta este Ázor, dar Azorícî, Ţâ̒fra şi Ţífra, Grívu şi Grive+í, Lúpu şi Lúpe+anu, Le+ú, ca şi Le+úţu şi Le+úţa, Úrsu şi Ursónjè, Búrcuş, Drómboş, sau mai noile Patrócle, Súzi, Ádolf, La+íca, Bóbi, Púfi, Rex, Néro, Hána sau Tóbi.

Generalităţi despre antroponimia Remeţilor, în special pe palierul administrativ, am prezentat într-o lucrare anterioarăBLAGA1. Antroponimia GCR este, însă, mult mai complexă, palierul comunitar prevalând şi azi în faţa celui administrativ. Avem, astfel, o serie de clanuri (Dioteştii, Todeştii, Moneştii, Tonuleştii, Mujdeştii, Blăjeştii, Ventereştii, Măneştii, Bereştii, Drischeştii, Costeştii, Daveleştii, Hudreştii, Lăscheştii, Deleştii, Cârleştii, Tătăreştii ş.a.m.d.), funcţie de care se organizează antroponimia comunitară.

Tinerii sunt mai degrabă identificaţi de bătrâni după acest nomen gentis, eventual şi după adnomen-ul unui înaintaş. Nomina gentile pot deveni, funcţie de emiţător sau receptor, elemente analizatoare şi moralizatoare.

Cât despre porecle, acestea au o utilizare foarte largă: tăt sátu îi prolicát (SPe). Judecând după informaţiile oferite de gen. I, obiceiul prolică̒rii nu pierde teren. Un inventar redus de porecle, indiferent de generaţii, oferim infra.

Pentru a observa tendinţa atribuirii de praenomen, am realizat un chestionar cu două întrebări de bază: 1. Dacă aveţi un copil, indicaţi numele acestuia (acestora) şi anul naşterii. 2. Motivaţi alegerea atribuirii numelui/numelor. Nu au fost vizaţi doar informatorii indicaţi supra, şi nici doar generaţiile contribuente acestor fişe de lucru. Prenumele au fost analizate după criteriul tradiţional/ modern.

Între rezultate, pentru cei născuţi în perioada 1960-1980, am obţinut un procent de 46% nume moderne la fete şi 40% nume moderne la băieţi, iar pentru copiii născuţi în perioada 1990-2010, procentul creşte la 68% la fete şi 59% la băieţi.

Cât priveşte motivaţia alegerii prenumelor, constatăm o deplasare a accentului de pe ideea de continuitate familială pe prestigiu social. La persoanele care au indicat nume moderne, li s-a adresat, în afara chestionarului, întrebarea: 3. De ce nu aţi ales un nume ca Dochia, Saveta, Viorica, Florica? Răspunsurile motivante se centrează în jurul ideii că acestea sunt depăşite, nu mai sunt pe plac. Deşi puţini o recunosc, se pare că percepţia noilor generaţii asupra prenumelor tradiţionale este declasificantă: î+i ruşínji şi a+i númi d˚ástjè (DSB).

 

Inventar de porecle

A – A+inţva+ínţ (î+i cum númeri pă mnjeţéştji // ápu şi A+inţva+ínţ pla+ívanţ), A nuost (că̒tă Stélu lu Purdíc), Arministátoru. B – Baléna (u+i mníri i+erá˚n cur), Bátu (Mnihá.i+u Pétri Mnihá.i+u Pétri+i di pă̒stă apî), Bâ̒tje (tă umblá c˚o bótî // ş˚ápu să lu.á la batá+ì), Béču (ísta a Čicúli+i), Béldje, Belhéc (ápu la mu.i+ére lu+i Belheco+á.i+i), Bénţu (Costánje Bénţulu+i), Blánda (Mnjiculá.i+e Blándi+i // i+erá blând // di pă Po.i+ánî+˚i i+el), Brigadíru (Djíţa Mítri+i Dămnjánulu+i // c˚o fo˚ múltî vrémi brigadír), Bobă̒scu (Gafi.é Bobă̒sculu+i), Bolúndu (Djíţa şi Mnihá.i+u Bolúndului / îs dj˚a Bolúndulu+i bătrâ̒n), Boncă+ú (I.uo+ánjè Úţulu+i lu Mujdíi // ì întri ì ş˚or pus númelì álè), Bóxu (i+erá un şofér), Buldózeru (no / ací.e dji o+˚a+i vídè câ̒tu+˚i), Bujnéru (da˚ cári˚o fo˚ // nu ma˚ ştiu), Búmbu (de fapt, numele de familie Nastor, adaptat, vinjít dji pă Vidjíc), Búrca (în bata+í dji juoc i+˚o zâs // i+erá un fel dji hádji dútji // meré cu tăţ barbáţî), Burghézu (ála dji˚o dat tă̒tă avérè Chíşulu+i / táta lu Décebal), Búţu (Flóre Búţâlor; îi zâcé şi a búcilor / dji ce i+erá cam curvár). C – Calótè (amú+˚i poliţa+í în u+ărádji), Canta Carólii (lu Todjérè Carólii // o fo prizonér // cântá în crâ̒jmî / no ála ştié cântá), Caravána (adjícî mere+ú tăţ pă la i+e), Călúgăru (aşé+˚i zâči Costíki+i Todjeríki+i Béri+i), Cârĉélu (ma˚ zâči că̒tă i+el Fótjar), Kicátu Do+ádi+i, Čicúla (o fo˚ Bíla Čicúli+i), Čopéc (ísta dji pă válì // Pétre lu Čopéc // d˚indi+˚ó cumparát Todjérè Onjílii), Čormonje+ú (dji la pormonj), Čotră+ú (c˚avé [ri] čótu ră+u), Čunjánu (î+i djin Čunj / djin Bonĉéştj), Croitóru (I.uo+ánjè Pétri Todéri+i Núţî), Cokérţu (şti+i amú ce˚s cokérţilì), Cóptoş (unu dji pă lúncî), Cornánu (i+erá djin Cornj // Tri.i+ánu lu Indri.uo+a.í o fo˚ Cornán / dja Indri.i+ú Cornánulu+i), Cosáşu (+˚i i+útji ca cosáşu), Costíclî (ála vo+i l˚aţ pus), Cosó.i+u (tjárî la Todérè+˚i zâč˚aşé), Cotúnja (+˚i tunát dji cap), Cúpa (Măríca Cúpi+i). D – Davélè (ápu o gramádă di Daveléşti // Davéle î+i dji la Dávid / Dávid îl tjemá), Décebal (da pă i+el Tri.án îl tjámî / núma că i+erá tíri / bătjé pă tăţ // apú arădjicá un tjetróc cât mása asta), Deleménjè (I.o+ánje Pétri+i Deleménji+i // dji ĉe i+erá mo+álì dji ptjičo+ári // no / ála+i vinjít djin Bulz), Do.uoză̒č dji cacáţ, Drúga (ači.é˚i d˚aci.é / [ri] dji˚ndrúj cu i+e // dji au barbáţî), Dúlu (apú dji la i+el tăţ Duléştji+i), Dumbă+ú, Duruntje+ú (că̒tă Dérè Piţíchi+i cre că zâč aşé). DjDjerzánje (dj˚acól dji la Da+íca // ísta dji˚i în Canáda // Mírĉe Djerzáni+i // Támaş l˚o tjemát pă i+el // î+i zâĉé şi Úli+u lu Ptjársîcî), Djácu (Djácu Caróli+i // străbuníc dja Floríchi+i Tri.ánu Drévi+i). F – Fâ̒su (iáră la mu.i+éri Fâso+á.ii // şed pă lúncî), Flitjíc (ál˚o fo˚ djimúlt), Filimíc (zâcé la uon bătrâ̒n), Flóĉe, Flodóĉe, Friţfúterman (a.ísta+˚i djamú), Fúscus, var. Fuscús, Fútj (i+erá únu djo fórţat uo fátî / ↗uo violát amú / ↘cum şi zâc / uo fătúţî / şásî uo şáptji a+i avè). G – Gâ̒rbu (dj pă lúnč), Gâ̒rzu, Go+ánga ( [ri] u+i şi tj˚a.údî), Goríla, Grozávu (djári fičórii íştè // ↗Călínu / ↗Líca / ↗I.o+ánje // tăţ îs a Grozávulu+i // apú la mu.i+éri / Grozăvíţî), Grú.i+é (mu.i+ére lu+i / Násta Grú.i+i // no / ála i+erá uom tíri dji tăt), Gúşu (Mnjítrî˚l tjemá pă i+el // i+erá Sturză̒sc). H – Hamfă+ú (Pétre lu Hamfă+ú // hamfă+úu î+i scúla cálulu+i), Havéza, Hârlâ̒cî (frátj˚o fo˚ ála cu Glíga şi cu Pétre Táti+i, Todjéri l˚o tjemát), Hípu,  Ho+áti (Dănúţu Ho+áti+i), Horbonti+ónc, Hórti (no ál˚o fo˚ réjili úngurilor / hórti ála), Hóţmoţ (un moţ hoţ), Húdrè (tăţ Hudréşti+i i+era+ú djin Zâ̒mbru). I – Íţic (Mnjítra lu Íţic). L – Locotinéntu (djin Bulz), Lúnga (Măríca Lunji+i // no cât˚uón stâlp djísta dji curént i+erá) Lupúlè (ma˚nántji i+˚o zâs Lúpu / apú o făcút i+el o+aríči şi i+or zâs Lupúlè). M – Marináru (Nélu Arónu Réli+i // cre că i+el şi+˚o pus númili ála / aşeí zâc tăţ / nu să súpărî), Mécu, Meştjerícî, Mile+ánca, Minístru, Míşcu (dji pă Ardjél // no dji ála am ce˚ţ povestí), Mititélu (mic de statură), Mnjikíţu (Mnjihá.i+u Mnjikíţulu+i), Mo+ánjè (apú Monéştji+i), Mójè (no p˚ála nu l˚am prins // ş˚apú tăţ Mojéştjii), Móşu, Mujícu. O – Omága (a Victoríki+i dji pă váli // no / ála i+el ş˚o pus númili // da nu şti+u ce+˚i). N – Ninjícu. P – Pă̒străvu, Pétre Ptjiciór dji lemn, Pípa (umblá c˚o pípî), Pingu.ínu (Flóre lu Ilişo+á.i+i), Pócu (a Barbúri+i // dji ĉe i+erá pócăş / cotá co+ánči adjícî) Ptjíşu, Purdíc (Găvríla lu Purdíc / dj˚ič djin Co+ásti / no / Stélu ísta î+i dja lu Purdíc), Púricu, var. Púričili (dji la Izvuór // apú Puricuo+á.i la mu.i+éri / Puricúţa la fátî / Şpúri la prunc), Púru (Mnjihá.i+u Paráşti+i), Púxi (nou). R – Róza Vâ̒nturilor. S – Serjéntu Româ̒n (ala+˚í Mnjiculá.i+e Măríki+i Dríski+i // Sásu // no / la ala+˚í zâ̒či˚n múltji fórmi / Vérdji dji París / şi drácu le ma˚ şti) Scro+áfa (Djordji.é Scro+áfi+i / da+˚i djin Bulz), Stârlibóşca. Ş – Şcóru (Toderúţu Şcórulu+i dji la Fruntjinjéştj), Şpérkel (Marínu lu Petre+ásî), Şpílca (tăt pilcu.ít umblá), Şuşturíca, Ştjo+ápa, Ştrínca (O+ána Djúki+i Crúdulu+i), Şto+áti (I.uo+ánje Djordjí.è Pavéli+i). T – Tábla Njágrî, Tahíţu (frátjili Blóndulu+i / no i+el şi+˚o pus númili ála / c˚o zâs că+˚i cu hiţ mă+i / ari pă Híţu˚n i+el), Târinflíşca, Tom (a.ista+˚í víčili // djin desénji i+˚o zâs aşé // dji la motánu cu şo+áričili), Toróza, Todjerrrúţu, Tónu (dj˚acólo dji la Tonuléştj // ála bătrâ̒n / apú tăţ îs a Tónului // Ili.é Tónului tăt acólo stă), Tríple (a Trípli+i // ba˚sámî o fo˚ úna búnî o+aricâ̒nd / ş˚o avút sculamént // că la ále le zâĉé trípli), Ture+ácu (no / ála s˚o spânzurát cu craváta / dji blăstămă̒m no+i p˚ací mâ̒nčitji craváta Turéculu+i). TjTjársăcu, Tjéle Pétri+i Táti+i. Ţ – Ţâcâ̒ru (ála î+i lindjícu [ri] // i+erá obráznic), Ţele+ánca (I.o+ánjè Flóri+i uOnúţu lu Gafi+í). V – Văco+á.i+i, Viţă̒lu (Pétru lu Văco+á.i+i / î+i ma˚ zâ̒če Pétru Tărâ̒ţî), Virjinjíca, Víski (i+éstji o bă.utúrî / apú când o fo˚ mnjic l˚or îmbatát cu víski djála), Vintríşu (véz˚îl tu cum méri), Vúca (dji la Binş), Vulpó.i+u (dji ĉe i.erá portocali+ú la cap). Z – Zéze, Zi+arístu (prunc dja Pócu Barbúri+i), Zgríbu, Zmé+u (Ili+ána Zmă̒ulu+i).

Pentru a identifica frecvenţa şi situaţia uzului acelor cuvinte vechi sau împrumutate la un moment dat (din maghiară sau germană), am parcurs intrările acestui glosar cu informatori mai tineri (născuţi după 1975). Acele cuvinte pe care informatorii de verificare nu le cunosc (nu le-au auzit sau nu le înţeleg), le-am notat în normal: fizală+ú, pentru a le deosebi pe cele care au supravieţuit şi în vocabularul locuitorilor de sub 35 de ani, notate în bold: ale+ú. În italic, cuvinte pe al căror înţeles informatorii sunt nesiguri: cabát.

A

– adătu+í, adătu.i+ésc, vb., a ademeni: mu.i+érè ásta o tăt adătu+ít pă mâ´ţi, IB

– adipá, adíp, vb., a da apă la animale: adipáta+i váčilì / +i uomúlì?, IPe

– a+i1, s.m., an (plural): atâ´ţa a+i am io?, IPo

– a+i2, s.n., usturoi

– aitúrî, s.f., mâncare pe bază de usturoi

– aldamáş, s.n., băutură (uneori şi mâncare) oferită la încheierea unei tranzacţii

– aldí, vb. a slăvi (pe Dumnezeu): Zo tj˚aldjascî!, MK

– ale+ú, s.n., acont: dát˚am ale+ú jumatatj, SPe

– amăsurá, amă´sur, vb., a măsura

– amnjirós, s.n., miros

– amnjirosî̒, amnjirós, vb., a mirosi

– amú, adv., acum

andălí, andălesc, vb., a porni (refl.): gre+u s˚andălí dji pă mínji, SG

– apú, adv., 1. apoi 2. aşadar

– asprí, vb., a întări (refl.): nu tj˚aspréştj cu njiştj pălíncî?, AT

– arădí, arădjésc, vb., a începe (refl.): crez˚ că s˚arădjí?, VB

– ardicá, var. arădicá, vb., a ridica (refl.)

B


– ba+i, .i+uri, s.n., 1.necaz, încurcătură: am dat dj˚un ba+i, PB; 2.deranj: ↗poftíţ˚ la lúntru / niciun ba+i nu+˚i, IP;

– bártî, s.f., cununiţă de flori

– bátăr, adv., măcar: bátăr coştoléştji şi vez˚ cúmui, FP.

– badáncî, badă̒nci, s.f., oală mare: în badánca cé.i+e férbèm la puorč, MCo.

– báremnj, adv., măcar atât

– băsădí, băsădjésc, vb., a vorbi

– băní (de cineva), bănjésc, vb., a-i fi milă (de cineva)

– bárnaci, adj., brunet

bătăcăzlí, bătăcăzlésc, vb., 1.a bate (la cap); 2.a cotrobăi

– bă.uná, .un, vb., a urla

– bâl, bâlî, adj., blond

– belĉe+ú, var. belčá.u+î, s.n., leagăn pentru copii mici

– belí, belésc, vb., 1.a jupui pielea (de pe un animal); 2. a suprataxa (finanţe): m˚o belít dji banj, CVC

– bendje+ú, bendje+úri, s.n., burtă

– bérbinjiţî, bérbinjiţi, s.f., dovleac

– beşícî, beşíč, s.f., băşică

– betjág, betjágî, adj., bolnav

– bdjíbol, bdjíbolì, s.m., bivol

– birăú, s.m., primar

– birt, bírturi, s.n., bar

– birtáş, s.m., barman

– bitangă+ú, bitangă+í, s.m., vagabond

– blid, blidji, s.n., farfurie

– bocsălí, bocsălésc, vb., a lustrui

– bold, bólduri, s.n., magazin

– bolfoí, s.m., sarmale

– bótî, botji,s.f., bâtă

box, s.n., cremă de ghete

– brâ̒ncî, brânč, s.f., mână

– brodjí, brodjésc, vb., a delira

– budulă+ú, s.n., butoi din fier

– bú.i+ac, .i+acî, adj., nărăvaş

– budilárăş, s.n., portofel

– bugát, adv., destul

– buri+ánî, s.f., buruiană

– butúzî, butúzi, s.f., buturugă

– búhî, s.f., bufniţă

– bumb, bumbdj s.m., nasture

– burá, vb., a se lăsa negura

– burală+ú, s.n., negură

– bútje, buţ, s.f., butoi pentru brânză

C


cabát, cabáturi, s.n., haină de stofă groasă

cacadâ̒ri, s.f., măcieşe

– cártji, s.f., scrisoare

capatá, cápăt 1, vb., 1.a primi bătaie, 2.a fi certat.

capatá, cápăt 2, vb., a culege (mere, pere ş.a.)

– capcâ̒nji, s.m., om rău

cáznî, cáznji, s.f., trudă

ca+iná, ca+ín, vb., a se plânge, a se văicări

ca.u+áč, s.m., fierar

candală+ú, s.n., sobă (de obicei de fontă, pentru prepararea hranei)

câ̒rpî, câ̒rpi, s.f., batic

câtiongán, adv., încet

– cliču, s.n., şold

clísî, s.f., slănină

– cločumb, s.m., bucată de lemn care se bate în pământ pentru a marca un punct de hotar sau pentru a priponi animalele

clomp, clómpuri, s.n., pălărie

– cluzet, s.n., toaletă

cuóči.ie, cóčii s.f., căruţă

cuuoanji, s.f., răcitură, piftie

– cuóčiş, s.m., căruţaş

cuokérţi, s.f., bibilici

cuolb, s.n., praf

– cuolbóz, cuolbóji, s.m., caltaboş

cuólniţî, s.f., încăpere lângă grajd şi şură

– cuomândáre, s.f., masă rituală de înmormântare

cuonč, s.n., pieptănătura femeii măritate

– conzérvî, s.n., conservă

copârşe+ú, s.n., sicriu

– corház, s.n., spital

coso+í, s.n., cuţit mic făcut din fier de coasă

coştolí, coştolésc, vb., a gusta

coştolétjiu, s.n., gustare

– cot, cóturi, s.n., unitate de măsură veche

cuotá1, cuot, vb., a se uita

cuotá2, cuot, vb., a căuta

– cuotătuo+ári, s.f., oglindă

cuotre+anţî, s.f., zdreanţă

crâ̒jmă, s.f., bar

crâjmár, s.m., barman

– crepá, crep, vb., 1.a crăpa; 2. a despica lemne; 3. (fig.) a fi invidios

crestúl, adv., de-a dreptul

cucurúz, s.m., ştiulete de porumb

cufurí, cufurésc, vb., a avea diaree

culdúş, s.m., cerşetor

– curătúră, curătúri, s.f., teren defrişat

curá, cur, vb., a curge

curítj, s.m., varză

cújmî, cújmi, s.f., căciulă

Č, Ĉ


– ĉe+ársălî, s.f., perie (pentru vaci)

– ĉeluí, ĉelu.i+ésc, vb., 1.a înşela; 2.a ademeni

– ĉe.uná, ĉe+á.un, vb. – a schelălăi

– čirighélì, s.f., gogoşi umpluţi (cu nucă etc.)

– čo+árič, s.m., pantaloni groşi, pentru iarnă

– čolán, s.n., os cu carne

– čondănjí, var. čond(r)ănjí, vb., a se certa

– čont, čo+antj, s.n., os

– čoroí, s.n., izvor mic

– čufulí, čufulésc, vb., 1. a glumi; 2.a batjocuri; 3.a porecli

– čufálî, s.f., 1.batjocură; 2.glumă; 3.poreclă

– čuntá, čunt, vb., 1.a reteza; 2.a tăia

D


– daráb, daráburi, s.n., 1. bucată (de pământ): tát˚să+u nu io lasát níčun daráb dji pămâ΄nt, MBl; 2. felie (de pâine): dămnj darábu ĉe+ála dji ptjítî, FP

– dâmb, dâmburi, s.n., 1. deal: Dâmbu lu Codoban; 2. ridicătură (de pământ): să˚m-pjedjícă ˚nt˚on dâmbu, IB

– dâ΄cî, s.f., capriciu

– deţ, déţuri, s.n., 1. unitate de măsură de 100 ml; 2. pa-har (de pălincă): púnjemnj uon deţ, IC

– do+agî, do+ajì, s.f., scândură de butoi

– doscî, doştji, s.f., scândură

– dóbî, dobi, s.f., tobă

– dohán, s.n.,tutun

– dropt, s.n., sârmă

– dulé+u, s.n., drum de pământ printre arături

– dulman, dulmanuri, s.n., suman

– durgălí, durgălésc, vb., a se da de-a rostogolul

– durmnjí, duorm, vb., a dormi

Dj


– djescântá, descâ̒nt, vb., 1. a scanda strigături la joc; 2. a face vrăji

– djejdjiná, dejdjín, vb., 1.a (se) rupe; 2.a (se) îndoi

– djíndji, prep., de unde

– djirépt, adv., drept

– djescântjic, djescântjiči, s.n., 1.strigături la joc;  2.vrăji

F


– fa+in, fa+inî, adj., frumos

– fărínî, s.f., făină

– fedje+ú, s.n., capac de oală

– fe+icază+ú, s.n., frânar

– feştilî, s.f., fitil

– fi+árî, fi+ári, s.f., 1.obiecte de fier; 2.animal sălbatec

– fínji, s.f., cană

– fi.uóc, fi.uo+áči, s.n., sertar

– firétjic, firétjicî, adj. – certăreţ

– firuo+ángî, subst. – perdea

– firéz, subst. – ferestrău

– fíşcur, s.m., fluier

– fişcurá, fíşcur, vb., a fluiera

– fiţângă+ú, fiţângă+í, s.m., vagabond

– fizală+ú, fizélì, s.n., şiret (de la pantofi sau ghete)

– flâcâtjí, flâcâtjésc, vb., 1.a scutura 2.a se fâţâi

– flenderí, var. flendurí, flendurésc, vb., 1.a împrăştia; 2.a lucra de mîntuială

– fo+a+ítî, s.f., rasă

– fuódri, s.f., volan la piesele de port

– fuotoghín, s.n., petrol

– fragár, s.m., dud

– furnjicár, s.m., muşuroi de furnici

G


gač, gači, s.n., 1.pantaloni largi, de cânepă, pentru vară; 2.izmene

gârt, gâ΄rturi, s.n., gât

ghínă, ghínj, s.f., găini

gligán, gligánj, s.m., mistreţ: ma˚ djimúltu / vinjé gligánu pâ΄nî˚n sat, VB; tă΄tă tuo+ámna stătjam la gliganj / şi nu să báji˚n téntj, CVC.

goz, go+ázi/gózuri, s.f./ n., murdărie

– gozovínî, gozovínj, s.f., jivină

gră.itór, gră.itóri, s.m., staroste la nuntă

grelúş, s.m., greier

– gríbăn, s.m., greabăn; pieptene pentru obţinerea fuiorului din câlţi sau lână

gúdî, gúdji, s.f., căţea

guz, s.m., cârtiţă

guzuro+í, guzuruo+a.iì, s.m., muşuroi făcut de cârtiţă

H


– hagă+ú, s.n., râpă

hálcî, hălč, s.f., bucată

hánji, s.n., haine

harapá.u+ă, s.f., cleşte

harşe+ú, s.n., hârleţ

háznî, s.n., răsplată, câştig

hărănjí, hărănjésc vb., a hrăni

– hâd, hâ΄dî, adj., urât

hâ̒rburi, s.n., cioburi

hârjít, hârjítî, adj., schimonosit

héntj, s.m., cel care taie animale (porci, viţei etc.)

– herelí, herelésc, vb., a castra

hidjédji, s.f., vioară cu goarnă

hintî, var. hilintî, s.f., leagăn

hir, s.n., veste

hirean, s.n., hrean

hiríbi, s.f., cartofi

hodjínî, s.f., odihnă

hodinjí, hodjínjésc, vb., a se odihni

horí, horésc, vb., a cânta

hozlóp, hozlóptj, s.m., stâlp

hulí, hulésc, vb., a vorbi de rău

I


i+ágî, i+éj, s.f., sticlă

íči, vb. def., a zice

indji, adv., unde

indjivá, adv., undeva

– i+ertjíc, s.n., vânzoleală

i+éscli, s.n., iesle

i+oság, i+oságuri, s.f., vită

– iştală+ú, s.n., grajd

Î


îmburdá, îmbúrd, vb., a răsturna

împrins, împrinsî, adj., ocupat

înlóntru, adv., înăntru

înjimbá, înjímb, vb., 1.a se strâmba; 2.a strâmba (un lemn etc.)

învălít, învălítî, adj., ames-tecat, acoperit (şi la mâncare: învălít cu smântânî, AM)

înţărcá, înţă΄rc, vb., 1.a nu mai da lapte; 2.a opri copilul, viţelul de la alăptare; 3.a (se) dezobişnui

J


– jaşcă+ú, subst., pungă

– jerúntji, jerunţ, s. m., genunche

– jíblu, jíbluri, s.n., buzunar

– jinătuo+ári, s.f., ajun (de Crăciun, de Paşti)

– jumălţî̒t, jumălţî̒tî, adj., smălţuit

K


– kéfì, s.f., perie

– kefele+álî, s.f., muştruluială

– kéler, s.n., cămară pentru haine la capătul târnaţului

– kerindári, s.n., calendar

– kiştjinje+ú, s.n., batic

L


láboş, s.n., cratiţă

lazlă+ú, s.n., 1.steag; 2. preapure

lármî, s.f., gălăgie

– lecreú, s.n., vestă scurtă, ilic

leghele+ú, s.n., păşune

ler, s.n., cuptor

leţ, léţi, s.n., scândură îngustă, de doi ţoli (5 cm)

– líhod, líhodî, adj., 1.fără gust (despre mâncare); 2.flămând

lipidje+ú, lipidja.ú+î, s.n., pă-tură, cearceaf

– listă+ú, s.n., drojdie

lóptă, lóbdji, s.f., minge

lud, ludî, adj., 1.slab de minte; 2.nebun

M


malaltéri, adv., (mai) alalatăieri

mâ̒ndru, mâ̒ndrî, adj., 1.frumos; 2.fălos

mânânţă̒l, adv., mărunt

mâ̒rjiţî, s.f., loc mlăştinos

– măştihuo+á.ìi, s.f., mamă vitregă

mere.uoáş, adv., mereu

mnjeră+ú, mnjeră+ìi, adj., albastru

mnjez, s.m., 1.miez; 2.bucată mică de pâine

mâ̒ţî, mâ̒ţi, s.f., pisică

mezdrí, mezdrésc, vb., a curăţa de coajă lemnul pentru construcţie

mintjenáş, adv., imediat

mnjérì, s.f. 1.miere de albine; 2.zahăr

– mojár, s.n., fontă

morare+ú, s.m., mărar

– moşínă, moşínji, s.f., 1.maşină; 2.locomotivă

moşínji, s.f., chibrituri

– moşoco+árnî, s.f. 1.pâine coaptă umplută cu prune sau brânză

mu.iérì, s.f., 1.femeie; 2.soţie

músai, vb. def., trebuie

muşuno+í, var. muşino+i, s.n., muşuroi

mutjincă+ú, mutjincá.u+î, adj.; greu de cap

N


– napsám, s.n., plată, câştig

– nári, s.f., nas

nadrág, nadráji, s.f., pantaloni

năsădjí, năsădjésc, vb. refl., a se năzări

no, interj., chiar aşa!?

no+átjin, no+átjinj, s.m., miel de un an

uO


uoblác, uobláči, s.n., fereastră

uocárî, s.f., ruşine

uocól, oco+álì, s.n., curte

uócoş, ocóşi, adj., şmecher, isteţ

uográdî, ogrézi, s.n., 1.curte; 2.grădină

uoli+ácă, adv., puţin

uorătă̒nji+i, s.f., păsări de curte

uortác, ortáč, s.m., 1.tovarăş (de drum); .prieten

P


– pánî, penji, s.f., floare

– páncovî, páncovi, s.f. produs de patiserie (gogoaşă)

– pălíncî, s.f., ţuică

– părgălí, pârgălésc, vb., a prăji

– păsúlî, s.f., fasole

– păşúş, s.n., adeverinţă, dovadă

pânticárii, s.f., diaree

– péjniţî, s.f. pivniţă

– périnî, s.f., pernă

– pénje, s.f., icuri

– pépinji, pepinj, s.m., castravete

– pikíţ, adv., puţin

– p˚índji, adv., pe unde

piţiga

– puo+álì, s.f., piesă din costumul popular

– puoc, puócuri, s.n., pachet (de ţigări), pungă de hârtie

– puočí, puočésc, vb., a desfigura

– puodjişór, s.n., dulap mic (în perete)

– puoiátî, s.f., grajd

– puotjicî, s.f., farmacie

– prav1, právuri, s.n., medicament

– prav2, právuri, s.n., prag

– primî, s.f., panglică

– probolí, probolésc, vb., a încerca

– postávî, s.f., albie

– poşiştă+ú, s.n., groapă adâncă

– pozdéri.iè, s.f., bucată mică rezultată în urma meliţării cânepii

R


rapandúlî, rapandúli, s.f., femeie desfrânată

– rátutî, s.f., omletă

– rânjí, rânjésc, vb., a face curat în grajd

– rândulí, rândulésc, vb., a hrăni animalele pentru noapte

– rântáş, s.n., îngroşală pentru ciorbe

rât, râ΄turi, s.n., 1. pământ în apropierea unei ape curgătoare 2. botul animalelor

S


– sămălí, sămălésc, vb., 1. a socoti 2. a (se) gândi

– sco+ácî, s.f., brânză (dulce) de vacă

– strâjé, strâjélì, s.f., felie (de pâine)

– sclémi, s.f., leţuri duble, care leagă căpriorii de la acoperiş

– smnjídî, s.f., desiş de spini

– sóbî, sóbii, s.f., 1. cameră 2. instalaţie pentru încălzit

– socăcíţî, socăcíţi, s.f., bucătăreasă-şefă (la nuntă)

– staláji.iè, s.f., raft pentru vase (în bucătărie)

– stra+iţî, s.f., 1. traistă mică 2. (prin extensie) plasă

– strâ΄gă, var. strâgo+á.ì, s.f., spirit malefic (care ia mana vacilor)

– strofocá, strofóc, vb., a se agita

– strămujác, s.n., saltea din paie sau fân

– strédjel, s.n., sfredel

– stredjelí, stredjelésc, vb., a sfredeli

– stupúş, s.n., dop

– sărbăzî´, vb., a se strica (laptele, mâncarea etc.)

– sudí, sudésc, vb. ,a înjura

Ş


– şidjé, şed, vb., a şedea

– şirincî, s.f., fâşie (de pământ)

– şpor, s.n., sobă metalică

– şo+átărî, s.f., balastru

– şod, şo+ádî, adj., glumeţ

– şohán, adv., niciodată

– şoróflu, şoro+aflì, s. m., şurub: nu pe să găsa+ú şoro+áflì p˚átunč, TP

– şoştomoc, şoştomo+áči, s.n., ghemotoc

– şoştomočít, şoştomočit, adj., făcut ghem

– şto+a+inî, ştoainji, s.n., 1.om venit din altă parte; 2.domn

– şto+árfî, şto+árfi s.f., femeie desfrânată

– ştrec, s.n., vale îngustă

– ştrímfi, s.n., ciorapi

– şutíc, s.n., întunerec

T


– táljèr, táljerì, s.n., farfurie

– tarbónţî, s.f., roabă

– tarcát, tarcátî, adj., cu pete (în special despre vaci)

– tarnáţ var. tărnáţ, s.n., prispă

– táşcî, s.f., geantă (din piele sau pânză)

– tămădí, tămădésc, vb., a (se) vindeca

– tămbălă+ú, s.n., 1. petrecere zgomotoasă: să fáči tămbălă+ú în sat, CVC; 2. dezordine, haos: tă΄tă ţára iun tămbălă+ú

– tăntălă+ú, tăntălă+í, s.m., nătâng

– tă+ú, tă̒.uri, s.n., lac

tălnjí, tălnjésc, vb., a (se) întâlni

– tekenje+á.u+î, tekenjéli, s.f., covată, albie

– temetjéu, s.n., cimitir

– terfeluo+ágî, terfeluo+áji, s.f., catastif, carte veche, registru

– terhétjiu, s.n., povară

– tolcériu, s.n., pâlnie

– tolomác, tolomácî, adj., prost, greu de cap

– tomí, tomnjésc, vb., 1. a repara: mj˚am tomnjít bicicléta, IDP; 2. (fig.) a bea din nou după o beţie: dă˚mnji o+árici şi mă tomnjésc, AuP

tontală+ú, tontalá.uî, adj., prost

– toporíştji, s.f., coadă de topor, de coasă etc.

– toptjílî, toptjíli, s.f., loc cu apă amenajat pentru muiatul cânepii

– traganá, trágăn, vb., 1.a cânta: trágînă˚nji úna / dji şi plânjém 2.a merge legănat: trágînî djin cur, SPe

– trăncănjí, trăncănjésc, vb., a vorbi mult, zgomotos, fără rost

– tulúc, tulúč, s.m., 1. tăuraş, juncan 2. tânăr năbădăios: ma˚ ho+u / mă tulúculì!, CT

– túmna, adv., tocmai

– turi+ác, s.f., partea de sus a cizmei

– turíş, s.n., stână, strungă

– tuşiná, túşin, 1. a tunde oile 2. (fig.) a tunde prost pe cineva: čínji tj˚o tuşinát aşé rău?, CTo

– tut, tútî, adj., slab de minte, prost

Tj


– tjept, s.n., piept

– tjeptar, s.n., obiect de îmbrăcămite, fără mâneci, asemănător unei veste

– tjeptinji, s.n., pieptene

– tjic, tjícuri s.n., putină pentru lapte

– tjílav, tjílavî, adj., infirm

– tjilăví, tjilăvésc, vb.,

– tjilín, adv., separat: dji tjilín, de-o parte

– tjiméşì, s.f., cămaşă

– tjinî, s.f.,noroi

– tjindî, s.f., odaie din care se intră în casa mare (antecameră)

– tjip, s.n., fotografie, chip

– tjipî, s.f., pipă

– tjiparcî, s.f., ardei, boia de ardei

– tjipuruş, s.n., hârtie

– tjisăliţî, s.f., chisăliţă

– tjistaş, adj., nealcoş, ţanţoş; aranjat

– tjiurtji, s.n., horn

– tjutj, s.m., tont, slab de minte, prost

Ţ


– ţanc, ţáncuri, s.n., vârf de stâncă

– ţarc, ţárcuri, s.n., loc îngrădit pentru oi sau vite

– ţâ̒clu, s.n., vârf de deal sau de munte

– ţâdulî, s.f., bilet, scrisoare

– ţângală+u, ţângala.u+î, var. ţurgalăú, s.n., clopoţel

– ţâpa, ţâp, vb., a arunca

– ţâpélì, s.f., sandale

– ţâţâ̒nî, ţâţânj, s.f., balama

– ţipiríg, s.n., pipirig

– ţintjrím, s.n., cimitir

– ţorhóc, s.n., târnacop

– ţucá, ţuc, vb., a săruta

– ţúcur, s.n., zahăr

U


– uişág, s.n., 1.ziar; 2.scrisoare

– ujínî, s.f., cină

– úliţî, var. ulíţî, s.f., stradă

– ultu.ánj, s.m., pomi tineri, altoi

– ulúcî, uluč, s.f., gard din scânduri

– unso+ári, s.f., untură

– urdjiná, urdjinjez, vb., a face acelaşi drum de numeroase ori

– urlá1, (mă) úrlu, vb. refl., a coborî

–  urlá2, úrlu, vb., a striga

V


– valtă+ú, s.n., macaz

– várgî, vérj, s.f., nuia

– văcălí, văcălésc, vb., a tencui

– vedjiri, s.f., găleată

– vejniţî, adj. def., în călduri (despre scroafe)

– vígan, vigánî, adj. – bucuros, puternic

– vo.i+o+agî, s.f., cărămizi nearse din pământ argilos şi pleavă sau paie

– voroví, vorovésc, vb., a vorbi

– vranjiţî, s.f., poartă din rude de lemn sau din scânduri

– vremálî, s.f., timp urât de ploaie, ploaie: îi a vremálî, GLB

– vují, vujésc, vb., a potrivi

Z


– zádji+e, zádjii, s.f., şorţ cu ornamente, care se poartă peste poale: ma˚ am do.u+î zádjii în ládî, FP.

– za+ícî, ză+ič, s.f., gaiţă

– zamnátî, s.f., spuză

– zangă+ú, zangă+í, s.m., vultur

zapíscî, s.f., adeverinţă: îmnji trebu.i+é uo zapíscî, TP

– zălúd, zălúdî, adj., smintit, zăpăcit

– zăngănjí, zăngănjésc, vb., a produce zgomot prin lovirea unor obiecte metalice

– zâmbrí, zâmbrésc, vb., a râvni, a jindui

– zâ.u.íi, zâ.u.i+ésc, vb., 1. a spune strigături la joc; 2. a atenţiona prin onomatopee pe cineva aflat în depărtare

– zâ.u.ituo+ári, s.f., femeie care rosteşte strigături la nuntă

– zbdjíč, s.n., bici

– zbdjičí, zbdjiĉésc, vb., a usca (refl.)

– zdrelí, zdrelésc, vb., a juli

– zdrelit, zdrelitî, adj., rânit prin julire

– zdrumnjicá, zdrúmnjic, vb., a sfărâma, a zdrobi

– zdrunciná, zdrúncin, var. zdrúcin, vb., a scutura, a zgâţîi

– zdjerá, zdjer, vb., a zbiera (în special pentru animale): a.úz˚ cum zdjárî cápra dúpă i+ed?, MM

– zdjerătúrî, zdjerătúri s.f.,

zbierătură

– zgárdî, s.f., 1. podoabă pentru gât realizată din mărgele colorate, mici, de diverse modele; 2. salbă cu mărgeluţe

– zgâ.í, zgâ.i+ésc, vb., a se holba: ce tji zgâ.i+éştj aşé la i+e?, AB

zíbzar, s.n., fermoar

– zo!, interj., chiar aşa!

– zolomâ΄zdrî, var. holo-mâ΄zdrî, s.f., salamandră

– zornjí, zornjésc, vb., a zori

– zú.uî, s.f., ziuă

zura+í, s.n., zgomot

– zură.í, zură.iésc, var. zurú.i, vb., a face zgomot

– zurgală+u, zurgală+i, s.m., clopoţei

– zvo+áltî, s.f., mulţime

1.       Modelul tradiţional al îmbrăcăminţii folosite cotidian până de curând în localitatea Remeţi păstrează, totdeodată cu întregul port crişean, căruia îi aparţine, semnificaţii străvechi, fie vorbind despre vârsta şi situaţia socială a purtătorului, fie despre sex, fie despre grupul social-lucrativ în care acesta se încadra. Coloritul unor obiecte de îmbrăcăminte vorbea, de exemplu, despre vârsta şi statutul marital: dominanta roşu aparţinea fetelor, albastrul şi roşul – femeilor tinere, iar negrul – maturităţii şi bătrâneţii. Existau, în acelaşi timp, două tipuri de port tradiţional: îmbrăcămintea pentru muncă, mai simplă şi din materiale mai rudimentare, şi hainele de sărbătoare.

2.       Portul intenţional era specific sărbătorilor, evenimentelor deosebite la care participau bărbaţii şi femeile (nuntă, botez etc.), precum şi zilelor de duminică sau de ieşit în lume (la oraş, la târg, în vizită la njámuri / o pă áltji satji, ST). De asemenea, înmormântările presupuneau şi ele o anume îmbrăcăminte, cu un colorit mai închis (negru şi sur).

3.       Până târziu, spre mijlocul secolului al XX-lea, aproape toate piesele de îmbrăcăminte se făceau în casă, din prefabricate realizate în gospodăria proprie. Prea puţine familii îşi permiteau cumpărarea unor materiale sau haine de-a gata, de la târguri sau oraş, ca şi lucratul hainelor la croitor. Pentru a obţine piesele de îmbrăcăminte trebuincioase, se prelucra lâna, cânepa şi inul. Astfel, după ce tundje+í uó.ili / spala+í lâ̒na / uo usca+í / ş˚o scalmana+í, AB. Ceea ce se obţinea se denomina prin expresia coč dji păr (MCo), care se torceau pentru urzî̒t, restul fiind dus la drévì, după care se îndruga pentru bătjálî (ID); se colora sau nu.

4.       Lâna se folosea, în special, pentru ţesutul lipidjá.uălor (pături) de acoperit, a materialelor pentru sumánji şi čuo+árič, pentru stra+íţi, djesáji, obdjélji dji iarnî (IP) etc. Cânepa şi inul se utilizau, în special, pentru confecţionarea dósurilor, ştjérgurilor, tjeméşilor şi spăĉélilor, a gáčilor, obdjéljilor (MCo) etc. Cultivate pe suprafeţe semnificative pe Valea Iadului, ele erau principalele plante pentru confecţionarea îmbrăcămintei.

5.       Recoltate, cânepa şi inul se puneau la soare, în munúntjiuri (MCo), var. munúnţ (MB), pentru o uscare sumară. Reţinem că dji bătút / să bătjé núma câ̒njipa dji tuo+ámnî / pă̒ntru sămâ̒nţî, VC. Mănunchii de in uscat sau cânepă uscată se duceau la toptjílî, în care se ţineau circa două săptămâni, până când  să sfarmáu în brânč (IP), se scoteau şi se spălau, se puneau la uscat (în munúşi, MCO), se întindeau la soare (sau prăjeléu, FC, când era vreme urâtă), se meliţau şi se făceau fuior, dându-se apoi prin gríbăn şi tjáptăn, pentru a se toarce, în fine, şi a se obţine urzála şi bătjála (MBl). Aceste produse râştjiiéu (pe râştjitór) şi se făceau jirébdjii, care se băgau în budjíi, se fierbeau pentru a se albi, cu cenuşér „cenuşă” (ST), apoi să la+u la válì sa+u la pără+ú (AB), se uscau afară, se puneau pe vârtjélnjiţî (MCO le spune djepenjélì) după care se făceau ghem; ghemele se urzeau (pă urzo+í), de unde se transferau pe sulul din spate al războiului de ţesut ( învelé), cu verjélì şi cu rost; urzála astfel aşezată era trasă prin íţi şi spátî până pe sulul din faţă; bătjála se trăgea ţévì la socálî, apoi acestea se puneau în suveícî şi ţesătoarea putea să-şi înceapă lucru (MB).

6.       Şi femeile, şi bărbaţii se încălţau cu uoptjínč peste uobdjélì, iar de sărbători, cei mai avuţi purtau čízmi dji box (ST). Vara, ei purtau tjiméşì şi gač largi de pânză de cânepă sau învălitî, iar în anotimpurile reci şi răcoroase îmbrăcau čo+árič sau nadráji, la+íbăr, cojóc, sumán (VB îi spune cabát), dulumán ori bitúşî (inventarul aparţine MB). Capul şi-l acopereau cu clomp sau cu cújmî. Tjiméşè se purta peste gač, rareori fiind strânsă cu cingătuo+ári (IB îl numeşte tjimír). Ea era lucrată, în general, ca şi spăčélu, dar mai puţin ornată (cu búmbdji o mărjélì njégri, AD), configurând anume motive geometrice, motive regăsite şi la guler sau pe mâneci, acestea fiind însă cusute. La+íbăru era echivalentul lecre.úlu+i (VC), ornat însă mai sobru; se făcea din material de čo+árič, apoi din stofă de cumpărat, fiind, cel mai adesea, de culoare închisă. Bitúşe era făcută din piei de oaie tăbăcite, fără mâneci, fiind purtată mai ales iarna, dar şi de ciobani, la stână. Avea ornamente puţine, pe margini şi în spate. Se purta atât cu lâna în afară, cât şi cu pielea, după vreme. Se folosea şi pentru a dormi în ea, la stână, sau, când era frig, doar pentru acoperit, în pat.

7.       Încălţămintea, atât a femeilor, cât şi a bărbaţilor, dar şi a copiilor, se compunea din uobdjélì (dji lâ´nî o djin câ´njepî, FC, iera+ú şi vrâstátji, MCo ) şi din uopínč dji gúmî (MBl) sau dji ptjélì dji tulúc „viţel” (IP). Ultimele, cele din piele de viţel, se făceau în casă şi erau dji sărbători (VB). Mai târziu, au apărut şi ţâpélìlì (ghete înalte) şi čízmili dji box, acestea şi pentru bărbaţi, care se încălţau la sărbători, la juoc (IB), pentru biserică etc. La aceste încălţăminte se foloseau ştrímfi (MB).

8.       Până târziu, spre finele perioadei interbelice, lenjeria intimă nu era utilizată pe Valea Iadului, exceptând tjiméşè dji no+áptji (AT), tjiméşè lúngî (FP), atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi şi copii.

9.       Ca podoabă de bază, femeile aveau zgárda, realizată din mărgele mici, colorate, aranjate pe fir după anume modele geometrice; mărgelele se cumpărau de la târg, iar confecţionarea zgardei se producea în casă; nu purtau zgárdî decât fetele şi nevestele tinere. De asemenea, pentru mâini (antebraţe), se făceau brâncă´ri, din pânze mai fine, lucrate în culori vii, cu diferite motive, ele fiind purtate de fetele şi femeile tinere. Prímèlì din cozile fetelor erau şi ele adevărate podoabe, prin coloritul lor viu şi balţ „nod”. Zádjiiè şi chişchinje+ú dji păr pot fi considerate, şi ele, elemente de podoabă, ca şi tjéptjinjilì şi ácu ambele de os, sau, acul, şi din lemn – din cónču femeilor măritate. La fel, brâ.ú cu care se încingeau, precum şi stra+íţilì cu care se mergea la târg (inventarul aparţine MB). Ca podoabă, feciorii şi bărbaţii tineri purtau, la clomp, pénji dji pă.ún sau dji za+ícî (ITo).

10.    Prin secolul al XIX-lea, ca obiect de îmbrăcăminte apare şi sféteru, de lână, atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei. Era fără mâneci, lucrat în casă (AB). Şi, tot acum, alături de obdjélì, apar şi ştrímfi+i dji lâ´nî, pentru ţîpélì, čízmi, dar şi uopínč (MBl). De asemenea, în aceeaşi perioadă, de la târguri, cei mai înstăriţi încep să-şi cumpere tot felul de pânzeturi şi stofe, care vor fi croite şi cusute în casă, apoi la croitori. Invazia aceasta va fi, totuşi, de mică amploare, până la mijlocul veacului XX, când, într-un interval relativ scurt, de 20-30 de ani, încălţămintea şi îmbrăcămintea de cumpărat, dja gata (MB) se impune definitiv.