Nu zici nimic de-acuma

Nu zici nimic de-acuma,

crezi că am uitat…

S-a culcat şi luna,

în propriul ei patrat.

Era iunie, era treisprezece.

Da, aşa e vremea… cum mai trece!

Era soare, era lună în pătrat,

eram tânăr foarte şi te-am întrebat:

De n-ai fi tu –

ar mai avea iubirea rost?

Pe cine-aş fi iubit eu dacă

eu nu te-aş şti, tu n-ai fi fost?

Să fi iubit eu lipsa-ţi, poate,

ori iarba, piatra, câte sânt…

Le-aş fi cântat pe-acestea, poate,

ori nici n-aş fi ştiut să cânt…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: