Glosar de lucru (GCR)

Pentru a identifica frecvenţa şi situaţia uzului acelor cuvinte vechi sau împrumutate la un moment dat (din maghiară sau germană), am parcurs intrările acestui glosar cu informatori mai tineri (născuţi după 1975). Acele cuvinte pe care informatorii de verificare nu le cunosc (nu le-au auzit sau nu le înţeleg), le-am notat în normal: fizală+ú, pentru a le deosebi pe cele care au supravieţuit şi în vocabularul locuitorilor de sub 35 de ani, notate în bold: ale+ú. În italic, cuvinte pe al căror înţeles informatorii sunt nesiguri: cabát.

A

– adătu+í, adătu.i+ésc, vb., a ademeni: mu.i+érè ásta o tăt adătu+ít pă mâ´ţi, IB

– adipá, adíp, vb., a da apă la animale: adipáta+i váčilì / +i uomúlì?, IPe

– a+i1, s.m., an (plural): atâ´ţa a+i am io?, IPo

– a+i2, s.n., usturoi

– aitúrî, s.f., mâncare pe bază de usturoi

– aldamáş, s.n., băutură (uneori şi mâncare) oferită la încheierea unei tranzacţii

– aldí, vb. a slăvi (pe Dumnezeu): Zo tj˚aldjascî!, MK

– ale+ú, s.n., acont: dát˚am ale+ú jumatatj, SPe

– amăsurá, amă´sur, vb., a măsura

– amnjirós, s.n., miros

– amnjirosî̒, amnjirós, vb., a mirosi

– amú, adv., acum

andălí, andălesc, vb., a porni (refl.): gre+u s˚andălí dji pă mínji, SG

– apú, adv., 1. apoi 2. aşadar

– asprí, vb., a întări (refl.): nu tj˚aspréştj cu njiştj pălíncî?, AT

– arădí, arădjésc, vb., a începe (refl.): crez˚ că s˚arădjí?, VB

– ardicá, var. arădicá, vb., a ridica (refl.)

B


– ba+i, .i+uri, s.n., 1.necaz, încurcătură: am dat dj˚un ba+i, PB; 2.deranj: ↗poftíţ˚ la lúntru / niciun ba+i nu+˚i, IP;

– bártî, s.f., cununiţă de flori

– bátăr, adv., măcar: bátăr coştoléştji şi vez˚ cúmui, FP.

– badáncî, badă̒nci, s.f., oală mare: în badánca cé.i+e férbèm la puorč, MCo.

– báremnj, adv., măcar atât

– băsădí, băsădjésc, vb., a vorbi

– băní (de cineva), bănjésc, vb., a-i fi milă (de cineva)

– bárnaci, adj., brunet

bătăcăzlí, bătăcăzlésc, vb., 1.a bate (la cap); 2.a cotrobăi

– bă.uná, .un, vb., a urla

– bâl, bâlî, adj., blond

– belĉe+ú, var. belčá.u+î, s.n., leagăn pentru copii mici

– belí, belésc, vb., 1.a jupui pielea (de pe un animal); 2. a suprataxa (finanţe): m˚o belít dji banj, CVC

– bendje+ú, bendje+úri, s.n., burtă

– bérbinjiţî, bérbinjiţi, s.f., dovleac

– beşícî, beşíč, s.f., băşică

– betjág, betjágî, adj., bolnav

– bdjíbol, bdjíbolì, s.m., bivol

– birăú, s.m., primar

– birt, bírturi, s.n., bar

– birtáş, s.m., barman

– bitangă+ú, bitangă+í, s.m., vagabond

– blid, blidji, s.n., farfurie

– bocsălí, bocsălésc, vb., a lustrui

– bold, bólduri, s.n., magazin

– bolfoí, s.m., sarmale

– bótî, botji,s.f., bâtă

box, s.n., cremă de ghete

– brâ̒ncî, brânč, s.f., mână

– brodjí, brodjésc, vb., a delira

– budulă+ú, s.n., butoi din fier

– bú.i+ac, .i+acî, adj., nărăvaş

– budilárăş, s.n., portofel

– bugát, adv., destul

– buri+ánî, s.f., buruiană

– butúzî, butúzi, s.f., buturugă

– búhî, s.f., bufniţă

– bumb, bumbdj s.m., nasture

– burá, vb., a se lăsa negura

– burală+ú, s.n., negură

– bútje, buţ, s.f., butoi pentru brânză

C


cabát, cabáturi, s.n., haină de stofă groasă

cacadâ̒ri, s.f., măcieşe

– cártji, s.f., scrisoare

capatá, cápăt 1, vb., 1.a primi bătaie, 2.a fi certat.

capatá, cápăt 2, vb., a culege (mere, pere ş.a.)

– capcâ̒nji, s.m., om rău

cáznî, cáznji, s.f., trudă

ca+iná, ca+ín, vb., a se plânge, a se văicări

ca.u+áč, s.m., fierar

candală+ú, s.n., sobă (de obicei de fontă, pentru prepararea hranei)

câ̒rpî, câ̒rpi, s.f., batic

câtiongán, adv., încet

– cliču, s.n., şold

clísî, s.f., slănină

– cločumb, s.m., bucată de lemn care se bate în pământ pentru a marca un punct de hotar sau pentru a priponi animalele

clomp, clómpuri, s.n., pălărie

– cluzet, s.n., toaletă

cuóči.ie, cóčii s.f., căruţă

cuuoanji, s.f., răcitură, piftie

– cuóčiş, s.m., căruţaş

cuokérţi, s.f., bibilici

cuolb, s.n., praf

– cuolbóz, cuolbóji, s.m., caltaboş

cuólniţî, s.f., încăpere lângă grajd şi şură

– cuomândáre, s.f., masă rituală de înmormântare

cuonč, s.n., pieptănătura femeii măritate

– conzérvî, s.n., conservă

copârşe+ú, s.n., sicriu

– corház, s.n., spital

coso+í, s.n., cuţit mic făcut din fier de coasă

coştolí, coştolésc, vb., a gusta

coştolétjiu, s.n., gustare

– cot, cóturi, s.n., unitate de măsură veche

cuotá1, cuot, vb., a se uita

cuotá2, cuot, vb., a căuta

– cuotătuo+ári, s.f., oglindă

cuotre+anţî, s.f., zdreanţă

crâ̒jmă, s.f., bar

crâjmár, s.m., barman

– crepá, crep, vb., 1.a crăpa; 2. a despica lemne; 3. (fig.) a fi invidios

crestúl, adv., de-a dreptul

cucurúz, s.m., ştiulete de porumb

cufurí, cufurésc, vb., a avea diaree

culdúş, s.m., cerşetor

– curătúră, curătúri, s.f., teren defrişat

curá, cur, vb., a curge

curítj, s.m., varză

cújmî, cújmi, s.f., căciulă

Č, Ĉ


– ĉe+ársălî, s.f., perie (pentru vaci)

– ĉeluí, ĉelu.i+ésc, vb., 1.a înşela; 2.a ademeni

– ĉe.uná, ĉe+á.un, vb. – a schelălăi

– čirighélì, s.f., gogoşi umpluţi (cu nucă etc.)

– čo+árič, s.m., pantaloni groşi, pentru iarnă

– čolán, s.n., os cu carne

– čondănjí, var. čond(r)ănjí, vb., a se certa

– čont, čo+antj, s.n., os

– čoroí, s.n., izvor mic

– čufulí, čufulésc, vb., 1. a glumi; 2.a batjocuri; 3.a porecli

– čufálî, s.f., 1.batjocură; 2.glumă; 3.poreclă

– čuntá, čunt, vb., 1.a reteza; 2.a tăia

D


– daráb, daráburi, s.n., 1. bucată (de pământ): tát˚să+u nu io lasát níčun daráb dji pămâ΄nt, MBl; 2. felie (de pâine): dămnj darábu ĉe+ála dji ptjítî, FP

– dâmb, dâmburi, s.n., 1. deal: Dâmbu lu Codoban; 2. ridicătură (de pământ): să˚m-pjedjícă ˚nt˚on dâmbu, IB

– dâ΄cî, s.f., capriciu

– deţ, déţuri, s.n., 1. unitate de măsură de 100 ml; 2. pa-har (de pălincă): púnjemnj uon deţ, IC

– do+agî, do+ajì, s.f., scândură de butoi

– doscî, doştji, s.f., scândură

– dóbî, dobi, s.f., tobă

– dohán, s.n.,tutun

– dropt, s.n., sârmă

– dulé+u, s.n., drum de pământ printre arături

– dulman, dulmanuri, s.n., suman

– durgălí, durgălésc, vb., a se da de-a rostogolul

– durmnjí, duorm, vb., a dormi

Dj


– djescântá, descâ̒nt, vb., 1. a scanda strigături la joc; 2. a face vrăji

– djejdjiná, dejdjín, vb., 1.a (se) rupe; 2.a (se) îndoi

– djíndji, prep., de unde

– djirépt, adv., drept

– djescântjic, djescântjiči, s.n., 1.strigături la joc;  2.vrăji

F


– fa+in, fa+inî, adj., frumos

– fărínî, s.f., făină

– fedje+ú, s.n., capac de oală

– fe+icază+ú, s.n., frânar

– feştilî, s.f., fitil

– fi+árî, fi+ári, s.f., 1.obiecte de fier; 2.animal sălbatec

– fínji, s.f., cană

– fi.uóc, fi.uo+áči, s.n., sertar

– firétjic, firétjicî, adj. – certăreţ

– firuo+ángî, subst. – perdea

– firéz, subst. – ferestrău

– fíşcur, s.m., fluier

– fişcurá, fíşcur, vb., a fluiera

– fiţângă+ú, fiţângă+í, s.m., vagabond

– fizală+ú, fizélì, s.n., şiret (de la pantofi sau ghete)

– flâcâtjí, flâcâtjésc, vb., 1.a scutura 2.a se fâţâi

– flenderí, var. flendurí, flendurésc, vb., 1.a împrăştia; 2.a lucra de mîntuială

– fo+a+ítî, s.f., rasă

– fuódri, s.f., volan la piesele de port

– fuotoghín, s.n., petrol

– fragár, s.m., dud

– furnjicár, s.m., muşuroi de furnici

G


gač, gači, s.n., 1.pantaloni largi, de cânepă, pentru vară; 2.izmene

gârt, gâ΄rturi, s.n., gât

ghínă, ghínj, s.f., găini

gligán, gligánj, s.m., mistreţ: ma˚ djimúltu / vinjé gligánu pâ΄nî˚n sat, VB; tă΄tă tuo+ámna stătjam la gliganj / şi nu să báji˚n téntj, CVC.

goz, go+ázi/gózuri, s.f./ n., murdărie

– gozovínî, gozovínj, s.f., jivină

gră.itór, gră.itóri, s.m., staroste la nuntă

grelúş, s.m., greier

– gríbăn, s.m., greabăn; pieptene pentru obţinerea fuiorului din câlţi sau lână

gúdî, gúdji, s.f., căţea

guz, s.m., cârtiţă

guzuro+í, guzuruo+a.iì, s.m., muşuroi făcut de cârtiţă

H


– hagă+ú, s.n., râpă

hálcî, hălč, s.f., bucată

hánji, s.n., haine

harapá.u+ă, s.f., cleşte

harşe+ú, s.n., hârleţ

háznî, s.n., răsplată, câştig

hărănjí, hărănjésc vb., a hrăni

– hâd, hâ΄dî, adj., urât

hâ̒rburi, s.n., cioburi

hârjít, hârjítî, adj., schimonosit

héntj, s.m., cel care taie animale (porci, viţei etc.)

– herelí, herelésc, vb., a castra

hidjédji, s.f., vioară cu goarnă

hintî, var. hilintî, s.f., leagăn

hir, s.n., veste

hirean, s.n., hrean

hiríbi, s.f., cartofi

hodjínî, s.f., odihnă

hodinjí, hodjínjésc, vb., a se odihni

horí, horésc, vb., a cânta

hozlóp, hozlóptj, s.m., stâlp

hulí, hulésc, vb., a vorbi de rău

I


i+ágî, i+éj, s.f., sticlă

íči, vb. def., a zice

indji, adv., unde

indjivá, adv., undeva

– i+ertjíc, s.n., vânzoleală

i+éscli, s.n., iesle

i+oság, i+oságuri, s.f., vită

– iştală+ú, s.n., grajd

Î


îmburdá, îmbúrd, vb., a răsturna

împrins, împrinsî, adj., ocupat

înlóntru, adv., înăntru

înjimbá, înjímb, vb., 1.a se strâmba; 2.a strâmba (un lemn etc.)

învălít, învălítî, adj., ames-tecat, acoperit (şi la mâncare: învălít cu smântânî, AM)

înţărcá, înţă΄rc, vb., 1.a nu mai da lapte; 2.a opri copilul, viţelul de la alăptare; 3.a (se) dezobişnui

J


– jaşcă+ú, subst., pungă

– jerúntji, jerunţ, s. m., genunche

– jíblu, jíbluri, s.n., buzunar

– jinătuo+ári, s.f., ajun (de Crăciun, de Paşti)

– jumălţî̒t, jumălţî̒tî, adj., smălţuit

K


– kéfì, s.f., perie

– kefele+álî, s.f., muştruluială

– kéler, s.n., cămară pentru haine la capătul târnaţului

– kerindári, s.n., calendar

– kiştjinje+ú, s.n., batic

L


láboş, s.n., cratiţă

lazlă+ú, s.n., 1.steag; 2. preapure

lármî, s.f., gălăgie

– lecreú, s.n., vestă scurtă, ilic

leghele+ú, s.n., păşune

ler, s.n., cuptor

leţ, léţi, s.n., scândură îngustă, de doi ţoli (5 cm)

– líhod, líhodî, adj., 1.fără gust (despre mâncare); 2.flămând

lipidje+ú, lipidja.ú+î, s.n., pă-tură, cearceaf

– listă+ú, s.n., drojdie

lóptă, lóbdji, s.f., minge

lud, ludî, adj., 1.slab de minte; 2.nebun

M


malaltéri, adv., (mai) alalatăieri

mâ̒ndru, mâ̒ndrî, adj., 1.frumos; 2.fălos

mânânţă̒l, adv., mărunt

mâ̒rjiţî, s.f., loc mlăştinos

– măştihuo+á.ìi, s.f., mamă vitregă

mere.uoáş, adv., mereu

mnjeră+ú, mnjeră+ìi, adj., albastru

mnjez, s.m., 1.miez; 2.bucată mică de pâine

mâ̒ţî, mâ̒ţi, s.f., pisică

mezdrí, mezdrésc, vb., a curăţa de coajă lemnul pentru construcţie

mintjenáş, adv., imediat

mnjérì, s.f. 1.miere de albine; 2.zahăr

– mojár, s.n., fontă

morare+ú, s.m., mărar

– moşínă, moşínji, s.f., 1.maşină; 2.locomotivă

moşínji, s.f., chibrituri

– moşoco+árnî, s.f. 1.pâine coaptă umplută cu prune sau brânză

mu.iérì, s.f., 1.femeie; 2.soţie

músai, vb. def., trebuie

muşuno+í, var. muşino+i, s.n., muşuroi

mutjincă+ú, mutjincá.u+î, adj.; greu de cap

N


– napsám, s.n., plată, câştig

– nári, s.f., nas

nadrág, nadráji, s.f., pantaloni

năsădjí, năsădjésc, vb. refl., a se năzări

no, interj., chiar aşa!?

no+átjin, no+átjinj, s.m., miel de un an

uO


uoblác, uobláči, s.n., fereastră

uocárî, s.f., ruşine

uocól, oco+álì, s.n., curte

uócoş, ocóşi, adj., şmecher, isteţ

uográdî, ogrézi, s.n., 1.curte; 2.grădină

uoli+ácă, adv., puţin

uorătă̒nji+i, s.f., păsări de curte

uortác, ortáč, s.m., 1.tovarăş (de drum); .prieten

P


– pánî, penji, s.f., floare

– páncovî, páncovi, s.f. produs de patiserie (gogoaşă)

– pălíncî, s.f., ţuică

– părgălí, pârgălésc, vb., a prăji

– păsúlî, s.f., fasole

– păşúş, s.n., adeverinţă, dovadă

pânticárii, s.f., diaree

– péjniţî, s.f. pivniţă

– périnî, s.f., pernă

– pénje, s.f., icuri

– pépinji, pepinj, s.m., castravete

– pikíţ, adv., puţin

– p˚índji, adv., pe unde

piţiga

– puo+álì, s.f., piesă din costumul popular

– puoc, puócuri, s.n., pachet (de ţigări), pungă de hârtie

– puočí, puočésc, vb., a desfigura

– puodjişór, s.n., dulap mic (în perete)

– puoiátî, s.f., grajd

– puotjicî, s.f., farmacie

– prav1, právuri, s.n., medicament

– prav2, právuri, s.n., prag

– primî, s.f., panglică

– probolí, probolésc, vb., a încerca

– postávî, s.f., albie

– poşiştă+ú, s.n., groapă adâncă

– pozdéri.iè, s.f., bucată mică rezultată în urma meliţării cânepii

R


rapandúlî, rapandúli, s.f., femeie desfrânată

– rátutî, s.f., omletă

– rânjí, rânjésc, vb., a face curat în grajd

– rândulí, rândulésc, vb., a hrăni animalele pentru noapte

– rântáş, s.n., îngroşală pentru ciorbe

rât, râ΄turi, s.n., 1. pământ în apropierea unei ape curgătoare 2. botul animalelor

S


– sămălí, sămălésc, vb., 1. a socoti 2. a (se) gândi

– sco+ácî, s.f., brânză (dulce) de vacă

– strâjé, strâjélì, s.f., felie (de pâine)

– sclémi, s.f., leţuri duble, care leagă căpriorii de la acoperiş

– smnjídî, s.f., desiş de spini

– sóbî, sóbii, s.f., 1. cameră 2. instalaţie pentru încălzit

– socăcíţî, socăcíţi, s.f., bucătăreasă-şefă (la nuntă)

– staláji.iè, s.f., raft pentru vase (în bucătărie)

– stra+iţî, s.f., 1. traistă mică 2. (prin extensie) plasă

– strâ΄gă, var. strâgo+á.ì, s.f., spirit malefic (care ia mana vacilor)

– strofocá, strofóc, vb., a se agita

– strămujác, s.n., saltea din paie sau fân

– strédjel, s.n., sfredel

– stredjelí, stredjelésc, vb., a sfredeli

– stupúş, s.n., dop

– sărbăzî´, vb., a se strica (laptele, mâncarea etc.)

– sudí, sudésc, vb. ,a înjura

Ş


– şidjé, şed, vb., a şedea

– şirincî, s.f., fâşie (de pământ)

– şpor, s.n., sobă metalică

– şo+átărî, s.f., balastru

– şod, şo+ádî, adj., glumeţ

– şohán, adv., niciodată

– şoróflu, şoro+aflì, s. m., şurub: nu pe să găsa+ú şoro+áflì p˚átunč, TP

– şoştomoc, şoştomo+áči, s.n., ghemotoc

– şoştomočít, şoştomočit, adj., făcut ghem

– şto+a+inî, ştoainji, s.n., 1.om venit din altă parte; 2.domn

– şto+árfî, şto+árfi s.f., femeie desfrânată

– ştrec, s.n., vale îngustă

– ştrímfi, s.n., ciorapi

– şutíc, s.n., întunerec

T


– táljèr, táljerì, s.n., farfurie

– tarbónţî, s.f., roabă

– tarcát, tarcátî, adj., cu pete (în special despre vaci)

– tarnáţ var. tărnáţ, s.n., prispă

– táşcî, s.f., geantă (din piele sau pânză)

– tămădí, tămădésc, vb., a (se) vindeca

– tămbălă+ú, s.n., 1. petrecere zgomotoasă: să fáči tămbălă+ú în sat, CVC; 2. dezordine, haos: tă΄tă ţára iun tămbălă+ú

– tăntălă+ú, tăntălă+í, s.m., nătâng

– tă+ú, tă̒.uri, s.n., lac

tălnjí, tălnjésc, vb., a (se) întâlni

– tekenje+á.u+î, tekenjéli, s.f., covată, albie

– temetjéu, s.n., cimitir

– terfeluo+ágî, terfeluo+áji, s.f., catastif, carte veche, registru

– terhétjiu, s.n., povară

– tolcériu, s.n., pâlnie

– tolomác, tolomácî, adj., prost, greu de cap

– tomí, tomnjésc, vb., 1. a repara: mj˚am tomnjít bicicléta, IDP; 2. (fig.) a bea din nou după o beţie: dă˚mnji o+árici şi mă tomnjésc, AuP

tontală+ú, tontalá.uî, adj., prost

– toporíştji, s.f., coadă de topor, de coasă etc.

– toptjílî, toptjíli, s.f., loc cu apă amenajat pentru muiatul cânepii

– traganá, trágăn, vb., 1.a cânta: trágînă˚nji úna / dji şi plânjém 2.a merge legănat: trágînî djin cur, SPe

– trăncănjí, trăncănjésc, vb., a vorbi mult, zgomotos, fără rost

– tulúc, tulúč, s.m., 1. tăuraş, juncan 2. tânăr năbădăios: ma˚ ho+u / mă tulúculì!, CT

– túmna, adv., tocmai

– turi+ác, s.f., partea de sus a cizmei

– turíş, s.n., stână, strungă

– tuşiná, túşin, 1. a tunde oile 2. (fig.) a tunde prost pe cineva: čínji tj˚o tuşinát aşé rău?, CTo

– tut, tútî, adj., slab de minte, prost

Tj


– tjept, s.n., piept

– tjeptar, s.n., obiect de îmbrăcămite, fără mâneci, asemănător unei veste

– tjeptinji, s.n., pieptene

– tjic, tjícuri s.n., putină pentru lapte

– tjílav, tjílavî, adj., infirm

– tjilăví, tjilăvésc, vb.,

– tjilín, adv., separat: dji tjilín, de-o parte

– tjiméşì, s.f., cămaşă

– tjinî, s.f.,noroi

– tjindî, s.f., odaie din care se intră în casa mare (antecameră)

– tjip, s.n., fotografie, chip

– tjipî, s.f., pipă

– tjiparcî, s.f., ardei, boia de ardei

– tjipuruş, s.n., hârtie

– tjisăliţî, s.f., chisăliţă

– tjistaş, adj., nealcoş, ţanţoş; aranjat

– tjiurtji, s.n., horn

– tjutj, s.m., tont, slab de minte, prost

Ţ


– ţanc, ţáncuri, s.n., vârf de stâncă

– ţarc, ţárcuri, s.n., loc îngrădit pentru oi sau vite

– ţâ̒clu, s.n., vârf de deal sau de munte

– ţâdulî, s.f., bilet, scrisoare

– ţângală+u, ţângala.u+î, var. ţurgalăú, s.n., clopoţel

– ţâpa, ţâp, vb., a arunca

– ţâpélì, s.f., sandale

– ţâţâ̒nî, ţâţânj, s.f., balama

– ţipiríg, s.n., pipirig

– ţintjrím, s.n., cimitir

– ţorhóc, s.n., târnacop

– ţucá, ţuc, vb., a săruta

– ţúcur, s.n., zahăr

U


– uişág, s.n., 1.ziar; 2.scrisoare

– ujínî, s.f., cină

– úliţî, var. ulíţî, s.f., stradă

– ultu.ánj, s.m., pomi tineri, altoi

– ulúcî, uluč, s.f., gard din scânduri

– unso+ári, s.f., untură

– urdjiná, urdjinjez, vb., a face acelaşi drum de numeroase ori

– urlá1, (mă) úrlu, vb. refl., a coborî

–  urlá2, úrlu, vb., a striga

V


– valtă+ú, s.n., macaz

– várgî, vérj, s.f., nuia

– văcălí, văcălésc, vb., a tencui

– vedjiri, s.f., găleată

– vejniţî, adj. def., în călduri (despre scroafe)

– vígan, vigánî, adj. – bucuros, puternic

– vo.i+o+agî, s.f., cărămizi nearse din pământ argilos şi pleavă sau paie

– voroví, vorovésc, vb., a vorbi

– vranjiţî, s.f., poartă din rude de lemn sau din scânduri

– vremálî, s.f., timp urât de ploaie, ploaie: îi a vremálî, GLB

– vují, vujésc, vb., a potrivi

Z


– zádji+e, zádjii, s.f., şorţ cu ornamente, care se poartă peste poale: ma˚ am do.u+î zádjii în ládî, FP.

– za+ícî, ză+ič, s.f., gaiţă

– zamnátî, s.f., spuză

– zangă+ú, zangă+í, s.m., vultur

zapíscî, s.f., adeverinţă: îmnji trebu.i+é uo zapíscî, TP

– zălúd, zălúdî, adj., smintit, zăpăcit

– zăngănjí, zăngănjésc, vb., a produce zgomot prin lovirea unor obiecte metalice

– zâmbrí, zâmbrésc, vb., a râvni, a jindui

– zâ.u.íi, zâ.u.i+ésc, vb., 1. a spune strigături la joc; 2. a atenţiona prin onomatopee pe cineva aflat în depărtare

– zâ.u.ituo+ári, s.f., femeie care rosteşte strigături la nuntă

– zbdjíč, s.n., bici

– zbdjičí, zbdjiĉésc, vb., a usca (refl.)

– zdrelí, zdrelésc, vb., a juli

– zdrelit, zdrelitî, adj., rânit prin julire

– zdrumnjicá, zdrúmnjic, vb., a sfărâma, a zdrobi

– zdrunciná, zdrúncin, var. zdrúcin, vb., a scutura, a zgâţîi

– zdjerá, zdjer, vb., a zbiera (în special pentru animale): a.úz˚ cum zdjárî cápra dúpă i+ed?, MM

– zdjerătúrî, zdjerătúri s.f.,

zbierătură

– zgárdî, s.f., 1. podoabă pentru gât realizată din mărgele colorate, mici, de diverse modele; 2. salbă cu mărgeluţe

– zgâ.í, zgâ.i+ésc, vb., a se holba: ce tji zgâ.i+éştj aşé la i+e?, AB

zíbzar, s.n., fermoar

– zo!, interj., chiar aşa!

– zolomâ΄zdrî, var. holo-mâ΄zdrî, s.f., salamandră

– zornjí, zornjésc, vb., a zori

– zú.uî, s.f., ziuă

zura+í, s.n., zgomot

– zură.í, zură.iésc, var. zurú.i, vb., a face zgomot

– zurgală+u, zurgală+i, s.m., clopoţei

– zvo+áltî, s.f., mulţime

4 comentarii
  1. Ioan Albu a spus:

    Andăli este dubletul lui hăndrăli.
    Ardica este foarte interesant deoarece cred că e varianta arhaică conservatoare și vine pe aceeași direcție cu ardikah=mai mare,a (se) ridica și uurdhva(ridicat), ambele din sanscrită, și celticul ard=înalt, ardwo=înălțime (ex.Ardeni).
    Arădi, arădui îmi par suspecte de a fi o moștenire IE decît împrumut maghiar.Nu știu de ce îmi pare că e o corupere între latinescul ire și ardica/a se ridica(probabil că-n vechime avea și sensul de urca, aburca).În albaneză ardha= a curge.
    Bărnaci nu cred că e maghiar nici pe departe.Îmi pare un dublet autohton al neologismului brun(nu știu dacă brun nu e și el mai vechi de secolul 18.S-au mai înșelat ai noștri..așa cum au făcut cu Brumărel din calendarul popular respectiv termenul francez apropiat)
    Cu bîl, bîlî(bălai) e o chestie amuzantă; în ce mă privește, încerc mereu să elimin neol.blond și să folosesc bălai/bălăioară..dar nu-mi iese aproape niciodată. :)
    bendje+ú(burtă) ar putea fi în legătură cu acel presupus radical tracic brend(umflat) al lui Giuglea pentru brînză..oare și brădoșii intră în ac.categorie? În engleză e un termen vechi cu orig.nec. board=larg, mare, care a dat pe Brad..un fel de umflatul.

  2. Ioan Albu a spus:

    Candalău e iar interesant; presupun că vrea să fie un derivat local de la candelă.
    A se căini nu poate fi un derivat românesc de la cîine?
    Pentru Cîrpa e un cuv.sanscrit karpata ce înseamnă același lucru.
    Câtiongán (adv., încet)este apropiat de cătilin cu aceleași sens..mereu le amintesc celor numiți Cătălin că de fapt din Ardeal le vine numele :)
    clomp, clómpuri, s.n., pălărie Oare să fie vreo legătură vagă cu cloambă(var,crambă), cleangă(sanscrită lagna=leagăn)creangă? Mai era și holumbă/columbiță și holumb(movilă) ambele cu sensul indirect de înalt.
    Știu că un specialist propunea că aceste subst.stau la baza lui limbă, leagăn etc.fiind cuvinte ancestrale(poate chiar din PIE).
    Darab e iar interesant pentru că e cunoscut de toată românimea conform drob și a zdrobi.Oare de unde venea numele anticului oraș Drobetis/Drubetis de pe Dunăre?

    Am o întrebare legat de lingvistică ca domeniu: mai lucrează cineva în Academia Română pe acestă linie? Văd pe internet cîteva informații sumare despre un anume Ferenk Bakos care studia influența românei asupra maghiarei sau altul, M.Vinereanu, care a compilat un dicțioanar voluminos de etimologii corectate..dar nu văd apariții noi ale noastre.Oare specialiștii noștri nu mai au pregătirea necesară să dea ceva inedit, revoluționar etc.?
    Văd multe articole, bloguri de amatori, dar nimic cuprinzător.Ce naiba..s-au terminat subiectele, nu mai avem nimic de corectat în dicționare?E totul perfect și de nezdruncinat?

    • Gammasigma a spus:

      Clomp e doar o variantă locală pentru clop. Acest m de umplutură apare ca în a rumpe (variantă regională pentru a rupe). Clop e maghiarism, din kalap, care la rândul său e din limbile turcice: kalpak (de unde are şi vechiul regat calpacul, care însă pe româneşte are sens restrâns: cuşmă; la popoarele de limbi turcice kalpak poate fi şi cuşmă, dar mai frecvent şapcă, bonetă, căciulă, de obicei din pâslă/fetru).

      Cătălin e forma masculinizată a Cătălinei, iar Cătălina e variantă adaptată (vezi şi maghiarul Katalin) a numelui grecesc Ecaterina (Ikaterini).

      Căina şi căini din cuvintele slave kajati se şi kajanu.

      Holumb tre’ să fie adaptare după ureche a maghiarului halom „movilă, deal, măgură”.

  3. Gammasigma a spus:

    Dărab şi darab nu se trag direct din drob, ci din maghiarul darab „bucată”.

    Atenţie: cuvintele din glosar, culese în zona Remeţi din Apuseni sunt maghiarisme. Cele mai multe sunt folosite în toată Crişana sau în tot Ardealul, precum şi în Banat. Altele sunt surprinzătoare în aşa regiune marginală şi mai ales montană, în contrast cu zonele bihorene de la şes, dinspre frontiera cu Ungaria, zone în care unele dintre maghiarismele din glosar nu sunt folosite.

Lasă un răspuns către Ioan Albu Anulează răspunsul