Epilog la o boare de vânt

FADE IN

1.    EXTERIOR. STRADA AGLOMERATĂ A UNEI METROPOLE. PARC. ORELE DIMINEŢII.

Stradă grăbită, oameni în viteză. Taxiuri claxonând, sirena unei ambulanţe. Nebunia unei dimineţi metropolitane dintr-o zi oarecare a săptămânii.  La colţul străzii, un parc, pe cărările căruia, cu fiecare pas, forfota oraşului se atenuează până devine amintire. Doi indivizi care par să aibă tot timpul din lume: DUDU (39), meditativ; tipul atletic; poartă barbă, aparent lăsată în voia sorţii; tuns foarte scurt, dar cu chelia zâmbind în creştetul capului; îmbrăcat lejer, în blugi şi cămaşă; ALEX (34), voios; de aceeaşi înălţime, poate puţin mai înalt sau sunt doar încălţămintele; purtând de asemenea barbă, dar un cioc îngrijit; cu părul lung, prins în coadă, vădindu-se de sub o şapcă de baseball; un tricou mulat, neapărat verde, evidenţiază un început de burtă. Vorbesc şi gesticulează în mers, mai ales Alex, dar nu se aude ce spun. Se opresc lângă o bornă, o privesc, par să o comenteze şi îşi continuă drumul. Zăbovesc în preajma unei bănci, cu intenţia clară de se aşeza, dar Alex mai are ceva de spus. Din curtoazie, nici Dudu nu se aşează. În spatele lor, în depărtare, un panou publicitar face reclamă pentru destinaţia turistică Kiribati: Kiribati – Paradisul regăsit.

TITLU: EPILOG LA O BOARE DE VÂNT

Alex şi Dudu ţin în mână câte o pungă de hârtie. Dudu mai are şi un vraf de ziare sub braţ. Alex turuie în continuare, în timp ce Dudu pare să nu-l asculte cu mare atenţie şi se aşează, obosit să-şi aştepte companionul. Dudu îşi desface punga şi scoate din ea o cutie de carton, mai mult ca sigur cu cafea, în care toarnă două plicuri de zahăr. Desface ziarele şi le aşează pe măsuţa din faţa băncii. Alex se aşează în stânga lui Dudu, chiar în momentul în care vălmăşia străzii s-a estompat cu totul.

ALEX

(îşi termină gândul)

…şi atunci şi frica devine o ficţiune.

DUDU

(schimbă subiectul)

Care au extragerea?

Alex şi-a desfăcut şi el punga şi îşi toarnă tacticos zahărul; în plus, are şi o cutiuţă cu lapte; se întoarce incert spre Dudu; după o secundă înţelege la ce se referă companionul său.

ALEX

Toate. Dar nu-mi trebuie, mulţam. N-am mai pus, gata.

Dudu învârte cu un beţişor de lemn în cafea. Gustă. Ia un ziar la întâmplare şi îl desface, tot la întâmplare.

ALEX (cont.)

Am făcut o socoată. Păi îmi luam un Bentley de banii câţi am aruncat pe loterie!

Zahărul lui Dudu nu s-a dizolvat integral. Alex introduce şi el un beţişor similar în cutia de carton. Ambii învârt în cafea, aproape simultan.

ALEX (cont.)

(mestecându-şi cuvintele, rostind apăsat)

De săptămâna asta, banii cu care îi făceam bogaţi pe alţii merg la mine în puşculiţă!

Dudu tace, parcă nu aude, răsfoieşte ziarul, căutând, probabil, numerele extrase la tragerea loto. Se vede treaba că nu ştie unde e în mod obişnuit rubrica pe care o caută. Alex şi-a mai turnat un plic de zahăr în cafea şi învârte cu un alt beţişor. Dudu ajunge la penultima pagină, identifică rubrica şi scoate din buzunarul cămăşii un bilet de loterie. Tot din buzunarul cămăşii, pedant, scoate un pix cu capac, dar nu un pix oarecare, pe care îl pregăteşte, studiat, ca pentru a scrie ceva important.

ALEX (cont.)

(amuzat, observă)

Dar tu de când joci la loto? Parcă ţineai una şi bună că ţie nu îţi trebuie bani nemunciţi!

Dudu, cu biletul într-o mână, cu pixul în cealaltă, e la fel de confuz.

ALEX (cont.)

(visător, privind spre panoul publicitar)

Ce dor mi-e de o redacţie, măi frate! Ce dor mi-e de o călătorie, să scriu despre locuri pe care nu le ştie nimeni, despre locuri unde n-a ajuns nici timpul încă! (trist) Când te gândeşti ce subţire e linia asta care separă ce este de ce ar fi putut să fie… Nici nu ştii, şi eşti dincolo…

Dudu e în aceeaşi poziţie de secunde bune, indecis sau extrem de confuz. Alex iese din tristeţe, radiază din nou, purtat de vis, apoi iarăşi se întristează. Îl priveşte pe Dudu cu o durere fără culori, însă Dudu e tot concentrat pe obiectele sale, pixul, ziarul, biletul de loterie şi cafeaua, pe care le rânduieşte în linie dreaptă pe măsuţă.

ALEX (cont.)

Crezi că o să mai apucăm vreodată?…

DUDU

(răspunde la o altă întrebare a lui Alex)

Chiar n-am mai jucat niciodată. (face o pauză; ridică arătătorul) Şi numai de data asta joc!

ALEX

(vesel)

Da, mă, ştiu. Ce nu ştii tu (ridică şi el arătătorul), îi că astea îs ca (subliniază) drogurile, ca (subliniază din nou) bău-tura, nu te laşi (apăsat) tu când vrei… (pauză; observă confuzia comeseanului) Dă să te ajut, că parcă ai naviga (din nou cu ochii spre panoul publicitar) spre ultimul meridian…

Dudu îi întinde fără ezitare biletul şi pixul, parcă atât aştepta. Alex trage ziarul spre el.

DUDU

(trebuie să mărturisească)

Îţi zic, dar nu râzi de mine…

ALEX

(râde deja)

Dar ce, îmi strică să râd? Tu nu vezi că ne e frică şi să râdem?!…

DUDU

(ceva îi atrag atenţia în alt ziar, care a rămas în faţa lui, şi e răsfoit de o boare de vânt; citeşte)

În nu mai mult de o decadă, insulele care compun Republica Kiribati vor fi acoperite de ape, în urma schimbărilor climatice… (scutură din cap ca şi cum ar vrea să alunge un gând urât; revine la oile lui) Uite. (face o pauză, trecându-şi mâna prin barbă; Alex bea din cafea) S-a întâmplat ceva într-o noapte, luni. Şi nu era de la Convulex. (o nouă pauză, mai scurtă) Am avut un vis.

Alex pufneşte în cana de carton, se îneacă, râde zgomotos. Nişte cafea se împrăştie peste ziar. Alex şterge ziarul cu dosul palmei. Dudu priveşte puţin nemulţumit spre ziar.

DUDU (cont.)

Da, pe bune, am avut un vis. (se opreşte şi îl ţintuieşte pe Alex cu privirea; grav) M-am visat cu Dumnezeu.

Alex s-a oprit o secundă din râs, îl priveşte pe Dudu cu oarecare surpriză, apoi râde şi mai cu poftă, în hohote. Dudu e şi el amuzat, dar se simte provocat să-şi împărtăşească visul.

DUDU (cont.)

A venit la mine, m-a bătut pe umăr şi mi-a zis: vere, ce faci, cum mai eşti?

ALEX

(se prăpădeşte de râs)

Vere, aşa ţi-a zis? Sigur era Dumnezeu? Nu era văru-tău din… (caută; răspunsul strigă din panoul publicitar) Kiribati?

DUDU

(convins şi încercând să fie convingător)

Era Dumnezeu, sigur era Dumnezeu. (abstras) Vroia să afle din gura mea dacă sunt mulţumit de mine, dacă am impresia că mi-am împlinit misiunea pe pământ, din astea. (o pauză) Acu, ce puteam să-i zic? (se justifică) Mai ales că eram de pe somn, habar n-am ce-am balmăjit. Oricum, asta era ideea, mi-a zis că a venit să mă verifice, că aşa mai face el cu unii de la care aşteaptă mai mult, să vadă ce cred eu că îmi lipseşte de nu mi-am dus la capăt… (se opreşte; îl fixează din nou pe Alex) misiunea.

Alex verifică numerele, comparând tabelul din ziar cu biletul lui Dudu. Un zâmbet de amuzament îi stăruie pe faţă, în timp ce încercuieşte un număr.

ALEX

(ironic)

Şi ce-ţi lipseşte mătăluţă, domnu’ Balşa? Să-ţi duci la capăt aia, e-misiunea?

DUDU

Libertatea, aia îmi lipseşte. I-am zis-o direct. Dar, nu!, fără reproş, aşa, cu sinceritate, nu să înţeleagă că ar fi el de vină că n-aş… (se opreşte, n-are cuvinte)

Alex mai încercuieşte un număr.

DUDU (cont.)

A cam sucit-o apoi: (imită o voce serioasă, dar caldă) şi cam cât ţi-ar trebui dumitale? Ştii, să duc la capăt… (face o pauză, gesticulează ca şi cum ar desena linii curbe cu degetele) misiunea!

Alex a pus pixul jos, are pe faţă o surpriză indicibilă.

DUDU (cont.)

(nu bagă de seamă, s-a înflăcărat)

I-am retezat-o scurt: atât. Atâta îmi trebuie.

Alex şi-a acoperit faţa cu mâinile.

DUDU (cont.)

(transpus)

S-a uitat el puţin, aşa, neîncrezător, poate i s-a părut mult. S-a făcut că face nişte calcule, şi-a pus mâinile în cap, ca tine, (imită) a dat-o pe un spici despre linii, despre locul unde timpul încă n-a ajuns, nebunii. (confidenţial) Că eu n-aveam alta, numai să-mi bat capul cu parabole! Şi gata. Mi-a zis să iau bilet!

Alex şi-a luat mâinile de pe faţă, are pupilele mărite şi ochii umezi. Scoate un sunet nearticulat, apoi încă unul, acelaşi.

DUDU (cont.)

(îşi revine)

Bine, mă, fie, am înnebunit, lasă-l naibii de bilet, îţi zic că nu mai iau altul, dar, uite, n-am mai visat niciodată  cu Dumnezeu, ştii că nu ne mai aflăm în cele mai bune relaţii de când…

Dudu se opreşte, observând că Alex îşi muşcă pumnul drept, strâns puternic. Faţa lui Alex e colindată de un zâmbet imens; privirea hipnotică; bălăngănindu-se pe bancă, plimbă cu o mişcare ritimică, rară, încheietura mâinii stângi, în prelungirea căreia se află biletul de loterie a lui Dudu. Pe masa din faţa lor, o boare de vânt atinge filele ziarului.

2.    INTERIOR. BAR DE STRIPTEASE. NOAPTE.

Dudu stă tolănit pe o canapea din piele, cu cămaşa descheiată excesiv la piept, piept pe care valsează mâinile unei dansatoare – ALINA (30); frumuseţea fetei respiră chiar şi prin ochii încercănaţi; pare puţin ameţită de băutură; părul lung vălureşte pe umărul lui Dudu; într-un costum de scenă sumar, din care formele-i vor să plece la plimbare. La bară, o altă dansatoare îşi face rolul. Pe canapeaua în formă de U, de-o parte şi de alta a celor doi, mai mulţi prieteni ai lui Dudu. Printre ei, îl regăsim pe Alex şi facem cunoştinţă cu VINNIE (40); roşcovan, mic şi îndesat, chel, guraliv; DAN (27); mezinul grupului; atletic, simpatic, dar la locul lui; pe mâna stângă îi luceşte o verighetă, pe care o verifică din când în când, să se asigure că e la locul ei; probabil proaspăt căsătorit; NICU (42); foarte slab; blond; pare cel mai înalt; şugubăţ; nu-şi ia ochii de la dansatoarea de la bară sau când o face, e să privească pe furiş spre dansatoarele de la masa lor; HORIA (34); foarte alb; pedant; poate e tipul de intelectual; în braţele lui, o a treia dansatoare, cu sânii dezgoliţi, pe care Horia mai aşează câte un sărut pătimaş; alteori, îl găsim cu mâna desenând conturul bikinilor dansatoarei; CORIN (29); puţin infatuat; părul îi e prins în coadă; poartă şi el barbă, dar una neconvingătoare; e genul de om despre care nu te poţi pronunţa: e fie prea mult, fie prea puţin; şi DINU (40); bine definit; milităros, foarte sigur pe sine; impune prin forţă. Pe masa îmbrăţişată de canapea, sticle de bere şi pahare de şampanie.

ALINA

(mieros, către Dudu)

Pot să mai comand o şampanie?

DUDU

(hotărît, tăios)

Nu. Îmi pare rău, nu mai plătesc seara asta. (revine) Adică nu ştiu ce poţi tu, dar eu nu mai plătesc. (se îndulceşte, îi şopteşte) Lasă că mai bem acasă, când termini…

VINNIE

(a auzit ceva; protestează)

Hai, mă, las-o dracului, dă şi tu o seară de băut ca lumea la toţi…

DUDU

(enervat)

Lasă-mă, Vinnie!… Lasă-mă! Când ai dat (subliniază) tu de băut? N-am văzut zgârcit mai mare ca tine!

ALEX

Lasă-l, mă, că ăsta adună bani, nu ca noi!

DINU

Şi cam la ce-i adună? (ironic, privind spre Alex, iar apoi spre Dudu) O fi având şi el vreo… misiune?

VINNIE

(glumeşte negru)

Şi când o să vă treziţi voi fără bani de sicriu, e? Veniţi la mine?! Atunci n-o să mai fiu zgârcit? (nu e clar dacă mai glumeşte sau s-a iritat) O să vă cumpăr, mă, sicrie la toţi. Sicrie de aur!

NICU

(nu gustă poanta)

Du-te dracului! De moarte ne arde nouă acum? (ciocăneşte în masă) Ne distrăm sau mergem către casele noastre? Nu dă Dudu de băut, să-i fie de bine. Atâta facem pentru el, trei beri de căciulă şi tu, Linuş, două şampanii. (către Alina) Hai, fă-mi mie un dans, dau eu o şampanie.

Alina scapă involuntar o grimasă. Nu prea vrea să danseze pentru Nicu.

DUDU

(calm, explică)

Nu mai am bani, mă.

Toţi pufnesc în râs. Până şi dansatoarea din braţele lui Horia, care nu ştie despre ce e vorba.

DUDU (cont.)

Crezi că nu plăteam dacă aveam? Când am plecat eu de la vreun chef cu banii în buzunar?

Alex face gestul din finalul secvenţei de debut, fluturând în aer un şerveţel pe post de bilet de loterie. Nicu numără nişte bani imaginari, fără număr. Lui Vinnie îi sclipesc ochii, doar urmărind numărătoarea simulată. Alina e brusc mai bine dispusă şi are un schimb de replici scurte cu Corin, acoperite de râsete şi vociferări. Horia îi explică ceva dansatoarei din braţe. Dan şi cu Dinu se privesc reciproc, îmbiindu-se la o replică.

DUDU (cont.)

(observând gestul lui Alex)

Înţelegeţi, măi oameni. Nu pot să cheltuiesc din ăia nimic pentru mine. Şi nici pe prostii. Ăia… îs cu un scop. E… ca şi cum aş face deturnare de fonduri. (din nou hotărît) Am făcut o înţelegere cu Dumnezeu, el a respectat partea lui până acum, eu nu am de gând să încalc partea mea de înţelegere, clar?

Moment de tăcere evazivă. Dan şi cu Dinu se privesc reciproc, îmbiindu-se iarăşi la o replică. Nicu vrea şi el să facă o poantă, dar momentul pare grav. Corin îi face discret lui Vinnie un semn cu mâna la tâmplă, cum că Dudu a luat-o razna. Alina îl sărută pe Dudu pe gât. Horia se pregăteşte să golească sticla de bere, trezit din beţia erotică fiindcă dansatoarei cu care se delecta îi venise rândul la bară.

HORIA

(meditativ şi ironic, cât merg împreună)

Auzi, mă, ce chestie: deturnare de fonduri. Deturnare de fonduri de la Dumnezeu! Profund, domnule, pro-fundo!

ALEX

(ritos)

Dudu, eu nu cred că tu ai făcut înţelegere cu Dumnezeu. Mai degrabă cu Satana…

ALINA

(la urechea lui Dudu)

O să mă scoţi de-aici, aşa-i, tăuraş?

CORIN

(precipitat)

Acum chiar am şi eu ceva de spus. (fără pauză) Eşti un nesimţit, Dudule, asta eşti. Tu, care nu duci niciun proiect până la capăt, brusc…

Dudu se ridică de pe canapea, vădit iritat. Corin e mirat de întrerupere. Dudu îi face semn Alinei, nedumerită, că îi trebuie la toaletă. În fundal, se aude vâjâitul unui avion care se pregăteşte de aterizare.

3.    EXTERIOR. UN AEROPORT MINIATURAL. ZI TORIDĂ.

Un avion de mici dimensiuni aterizează pe o pistă îngustă. Dincolo de pistă, sclipeşte oceanul. Pista este goală, doar un ins care agită nişte steaguri. După oprirea avionului, spre ieşire, pe scară, se îngrămădesc în neorânduială, cu feţe vesele, mai mulţi indivizi. Printre ei, Alex, Dinu, Corin, Vinnie, Dan, Nicu, Dinu şi Horia, iar apoi BELU (33); cu barbă şi plete, ambele studiate; după cum îşi ridică bărbia, e un artist căruia nu i se recunoaşte adevărata valoare; şi vrea să transmită acest mesaj; PAVEL (58); nu îşi arată vârsta; mic de statură, cu ochelari, stingher; calcă ca pe ouă; totul pare inedit pentru el; şi GERI (40); grizonat, privirea vie; după cum caută cu privirea împrejur, nu poate fi preocupat decât de imagine; orice altceva este, pentru el, o nuanţă a imaginii. Primii din grup sunt Alex, Dinu şi Belu. În spatele lor, Dan şi Pavel, galanţi, dându-se într-o parte pentru a face loc prezenţelor feminine: Alina; ELIZA (30); neapărat blondă şi cu ochii verzi, cu părul coafat stil French Twist; fiţoasă; se crede foarte frumoasă; poate şi este; şi RITA (28); minionă; palidă, trasă la faţă; se vede că nu i-a priit zborul cu avionul. Horia o ia de braţ.

ALEX

(nerăbdător şi parcă emoţionat)

Primul lucru – îmi aprind o ţigară. N-am fumat de două zile, am o poftă… Din două fumuri şi termin o ţigară. (scoate pachetul de ţigări din buzunarul rucsacului) Apoi mai aprind una… (râde) Sau le aprind deodată!

DINU

(ştie)

Lasă, că o să merite aşteptarea.

BELU

(cu mâna la curea)

Mie-mi trebe la budă. N-am putut nici să mă piş, atâta a stat femeia aia la budă… (se uită împrejur, să nu fie auzit) Băi, parcă şi-ar fi vărsat creierii, nu alta!

Alex a ajuns primul la marginea pistei, la o distanţă de câţiva zeci de metri de ceilalţi. Îşi aprinde o ţigară, se întoarce, îl observă pe Dudu, apărut nu se ştie de unde, scoate o exclamaţie de bucurie şi face câţiva paşi în întâmpinarea prietenului său, cu ţigara în gură şi cu braţele deschise. Dudu a ajuns în dreptul lui, îi smulge ţigara din gură şi o aruncă, cu o privire severă.

DUDU

Fumatul e interzis pe insulă.

ALEX

(contrariat, roşindu-se de furie)

Las-o dracului!

Dudu râde şi îl îmbrăţişează. Alex îşi revine din surpriză şi îl strânge pe Dudu în braţe. Dă din  cap în stânga şi-n dreapta, exprimându-şi frustrarea.

ALEX (cont.)

Eram gata să fac stânga împrejur, plecam, acum!

DUDU

(superior)

Cum plecai, domnu’ Barna, cum?

ALEX

(râde)

Înot, Dudule, înot!

DUDU

(punând capac)

Mda, numai aşa. Până în gura primului rechin, te lăsa el să tragi o pipă înainte…

Scoate din buzunarul de la piept o tabachieră şi îl serveşte pe Alex cu un trabuc. Grupul din spate se apropie de Alex şi Dudu. Din grup, se desprinde Alina şi aleargă în braţele lui Dudu.

DUDU

(îmbrăţişând-o, fără niciun cuvânt, pe Alina, continuând către Alex)

Aici e ca-n Dante, moşule: Lasciate ogni speranza…

ALINA

(şoptit, către Dudu)

Tare mi-a fost dor de tine!

Dudu îi zâmbeşte scurt, se desprinde din îmbrăţişare puţin forţat, dar justificându-i Alinei cu un gest discret faptul că trebuie să-i întâmpine şi pe ceilalţi. Îmbrăţişările continuă. La încheierea ceremonialului, Dudu constată o absenţă.

DUDU

(căutând cu privirea)

Dar măi fraţilor, Andrei unde-i?

Trupa se întoarce nedumerită spre avion. Brusc, în uşa avionului, clătindu-se agale pe scară, ANDREI (37) – înalt, cu părul aproape creţ, stufos şi în dezordine; ochelari de soare; cămaşă înflorată; ţine în mână un dosar, pe care îl scapă din mână; foile se scurg din dosar şi se lasă purtate de vânt.

4.    INTERIOR. SALĂ DE ŞEDINŢĂ. CÂTEVA ZECI DE MINUTE MAI TÂRZIU.

O sală mică, cu dotări adecvate pentru o şedinţă importantă a secolului XXI. Dudu stă în capul mesei de şedinţă, având alături de el pe TEIMA (22); localnică; de înălţimea lui Dudu, suplă, elegantă; frumuseţe specifică; timidă; privind tot timpul spre Dudu cu admiraţie şi, poate, dorinţă.

DUDU

Fraţilor, deci astea fiind zise, mergeţi şi vă cazaţi şi la treabă. Uite, ea e Teima (o ia de mână pe Teima), e secretara preşedintelui, pe care o să-l cunoaşteţi îl zilele următoare, cel mai probabil duminică, la carnaval. Domnişoara ne ajută pe tot parcursul filmărilor. O să vă cazeze acum şi o să vă pună în temă cu programul. Fără abateri, fără beţii, fără prostii. Întâi treaba, apoi distracţia. Eu sper că v-aţi citit bine contractele, aţi băgat la cap cum stăm cu amenzile şi că nu o să avem probleme…

BELU

(întrerupe)

Ia-o mai uşurel, băi Dudule. Deja ne sari în cap? Suntem pe drumuri de trei zile! Stai, să vedem şi noi care-i filmul pe-aici…

DUDU

(se face că nu-l aude)

Vă las cu Teima, ne revedem diseară la şapte, pe platouri. Fiţi punctuali!

ANDREI

(în şoaptă, la urechea lui Geri, care e aşezat lângă el)

Bă, ăsta i-o trage.

Geri e surprins, dar îl incită subiectul. Îi priveşte stăruitor pe cei doi incriminaţi. Dudu lasă mâna Teimei, printr-o mişcare înceată, aparent erotică. Degetele lor se despart greu. Teima nu-şi mişcă ochii din ochii lui.

ANDREI (cont.)

Uită-te, mă, cum îl soarbe din ochi. Ce dracu văd astea la el, mă?

GERI

(concluzie după analiză)

Poate că portmoneul…

5.    EXTERIOR. UN BAR PE PLAJĂ. DUPĂ-MASĂ.

Horia, Dan, Andrei, Vinnie, Alex şi Belu stau la o masă, sub un acoperiş-umbrelă din stuf. Toţi beau bere, din nişte halbe neobişnuit de mari, cu excepţia lui Andrei, care soarbe cu paiul un cocktail de fructe.

DAN

Mi-e milă de Alina. (supărat; îşi verifică mereu verigheta, priveşte ceasul) Pentru ce a mai chemat-o şi pe ea? (totuşi) Dar nu zic, e frumoasă polineziana!

HORIA

Lasă-mă! (lehamite) Parcă Alinei îi păsa de el când nu avea bani! N-avea timp pentru el niciodată! (înrăit) Mie nu mi-e milă! Bine-i face.

ANDREI

(bătrâneşte)

Eu cred că i-o trage şi ei.

VINNIE

(îşi dezvăluie latura de ţaţă)

Păi, da, a chemat-o la el acum. Ca să-i dea explicaţii? Te na… (face gesturi care indică un act sexual) Să vezi ce explicaţii îi trage…

ALEX

(intervine iritat)

Dar pe voi ce vă freacă grija lui? Altă treabă nu mai aveţi, numai cu cine şi-o trage Dudu?

BELU

(excitat)

Ba eu am! Am vise erotice cu Tangariki. (se uită la companioni, care nu e sigur că au de-a face cu aceleaşi vise; Belu realizează şi se agită) Voi aţi văzut-o, băi? Marfă!

Belu scoate din rucsac un poster cu actriţa Tangariki Tong, pozând provocator în costum de baie pe o plajă. Ceilalţi se reped să admire posterul. Andrei îl smulge şi o ia la fugă pe plajă. Belu aleargă după el. Se hârjonesc.

6.    INTERIOR. CAMERĂ DE HOTEL. DUPĂ-MASĂ.

Dudu stă tolănit pe o canapea. Pare dezgustat, deşi are cămaşa descheiată excesiv, iar Alina îşi plimbă mâinile pe pieptul lui cu vădite intenţii erotice.

ALINA

(excitată)

Hai, Dudu…

DUDU

(refuză explicit)

Nu de asta te-am chemat…

ALINA

(insistentă)

Nu mă interesează, te vreau…

DUDU

(o respinge, se ridică)

Alina, am o misiune. Nu vreau să încurc borcanele. Ce va fi după aia, nu ştiu. Dar până termin, vreau să îţi fie clar…

ALINA

(cu lacrimi în ochi)

Fac orice vrei, te implor, nu renunţa la mine…

DUDU

(se îndreaptă spre baie)

Ştii ce, Alina? Nu poţi renunţa la ceva ce n-ai avut. Şi nu vreau să faci nimic. Să joci bine, să te bucuri de peisaj şi să mă laşi să îmi fac şi eu treaba, fără să mă conturbi! Ţi-e clar?

Dudu se pierde în baie.

DUDU (v.o.)

Mai învaţă să-ţi temperezi şi tu frica prin ficţiune…

Alina nu descifrează finalul frazei sale. Se aude ceva trântit, apoi apa curgând. Alina plânge. Printre lacrimi, îşi toarnă din sticla de băutură de pe masă şi îşi aprinde o ţigară. În scurt timp, Dudu revine în cameră. Ţine un lighean cu apă în mână. Alina se uită nedumerită la Dudu, dar cu aceeaşi privire debordând de rugăminţi. Dudu aşează ligheanul la picioarele unui scaun, se descalţă, se aşează şi îşi vâră picioarele în apă, cu un geamăt scurt denotând neplăcere. Alina îl soarbe din ochi. Stinge ţigara, dă peste cap paharul de băutură, se îndreaptă spre Dudu, se aşează în genunchi lângă lighean, îşi introduce mâinile în apă şi începe să îi maseze tălpile lui Dudu. Dudu închide ochii şi se lasă pe spate. Secvenţa durează. După un timp, cu o mişcare înceată, Alina îşi desface părul din coadă, îi scoate picioarele lui Dudu din apă şi i le înveleşte în părul său. Îi şterge tălpile picioarelor cu părul.

7.    EXTERIOR. PLATOU DE FILMARE. SEARĂ.

Echipa de filmare e pe poziţii, se fac ultimele pregătiri. Pavel discută în şoaptă cu Andrei. Lângă ei, Geri, secondat de Vinnie. Belu e în alt plan, cu ochii închişi, se concentrează, în picioare. Lângă el, aşezat într-o poziţie de yoga, actorul KOURAMAERE TEABO (70); polinezian; puţin cărunt, mai degrabă grizonat; faţa puţin brăzdată de timp.

BELU

(deschide brusc ochii)

No hai, băgăm ziua-n noapte!

Belu iese din scenă. Kouramaere se ridică, iese şi el din scenă, ceilalţi îşi iau poziţii specifice.

PAVEL

(după ce se asigură că totul e în regulă)

Scena nouă, dubla unu.

Geri, între Pavel şi Andrei, îşi pune căştile.

ANDREI

(aşteaptă puţin)

Acţiune!

Din lateral, apare o maşină sport decapotabilă, neapărat verde. Îl recunoaştem la volan pe Belu, care joacă rolul lui JAMES; personaj între două vârste; aer britanic. Maşina se îndreaptă spre o parcare. James parchează. Se coboară, se uită dezorientat în jur. O camionetă albă, cu toba de eşapament spartă, intră în forţă în parcare. Pare să fie un Nissan, dar la fel de bine ar putea să fie o camionetă realizată artizanal. Kouramaere, jucând rolul lui NABUTI (70); bătrân polinezian care nu-şi arată vârsta; sare din camionetă şi se îndreaptă, fără ezitare, direct spre James, ca şi cum era plănuit ca cei doi să se întâlnească acolo. După reacţia lui James, întâlnirea nu era planificată.

NABUTI

Ko na mauri!

JAMES

Mauri!

NABUTI

Ko uara?

JAMES

(împiedicat)

Ko rab’a, I marurung. Ao ngkoe, ko uara?

NABUTI

Te-ai rătăcit?

JAMES

Cam aşa ceva… Caut Hotelul Otintaai…

NABUTI

O, e chiar aici! (întinde mâna într-o direcţie incertă sau parcă în mai multe direcţii deodată; apoi schimbă) Am găsit ciuperci! (desface plasa pe care o ţine în mână pentru ca James să poată zări conţinutul) Foarte bune, foarte gustoase, de pe munte. (arată din nou într-o direcţie incertă, bănuim că spre munte, însă la orizontul mâinii sale nu este decât un munte de apă)

JAMES

Sunt convins…

NABUTI

(întinzându-i mâna)

Nabuti mi-e numele.

JAMES

(strângându-i mâna)

James.

NABUTI

Numai ce-ai ajuns la noi, aşa-i? Kiribati… Paradisul regăsit! Ai planuri sau… eşti în vacanţă?

James ezită, ca şi cum n-ar şti precis răspunsul.

NABUTI (cont.)

Ehei, toţi vin într-o scurtă vacanţă şi uită să mai plece!

8.    EXTERIOR. PLAJĂ. ZI.

Dudu şi BAURO (70) polinezian; puţin cărunt, mai degrabă grizonat; faţa puţin brăzdată de timp; acoperă o bornă în nisip. Se aşează pe plajă, discutând cu calm, în şoaptă, deşi nu mai e nimeni în preajmă. Bauro scoate din buzunar o hârtie, în care are împachetat ceva. Dezveleşte hârtia şi îi oferă din conţinut lui Dudu, care se serveşte fără să privească. Ambii ţin în mână ceva care seamănă cu o ciupercă uscată, din care mestecă, cu răbdare.

BAURO

Timpul este o ficţiune.

DUDU

Dar şi ficţiunea este un timp.

BAURO

Doar cât durează efectul.

DUDU

Bănuiesc că apoi începe frica.

BAURO

După ce se termină ficţiunea.

DUDU

Ceea ce înseamnă că frica nu este un timp.

BAURO

Deci şi frica este o ficţiune.

DUDU

Şi am ajuns de unde am plecat.

BAURO

Dacă schimbi reperele, noi nu mai stăm cu fundul pe ultimul meridian.

DUDU

Poate că într-adevăr Dumnezeu scrie drept cu linii curbe.

BAURO

Matematica mea e diferită. Două puncte nu se pot uni, de aceea nu există linii. E o vibraţie eternă în orice punct, punctele nu dorm niciodată. Deci nu le poţi ţintui, ca să treci prin ele cu o linie. Este simplu, matematica unei pale de vânt…

DUDU

Deci nu se pot stabili demarcaţii. (pauză; înţelege) Şi crezi că povestea asta poată fi spusă?

BAURO

Asta e problema ta. Dar ştiu sigur că poate fi crezută. (întorcându-se, într-un final, cu faţa spre Dudu, care l-a privit tot timpul de-a lungul conversaţiei) Iar asta e problema mea.

Dudu şi Bauro se privesc fără cuvinte. Secunda durează.

9.    EXTERIOR. PLATOU DE FILMARE. SEARĂ.

Nabuti râde şi James îl imită politicos. Nabuti îl măsoară pe James din cap până în picioare, făcându-l pe acesta să se simtă o creatură ciudată, neapărat verde.

NABUTI

(a decis)

Trebuie să fii scriitor.

James a amuţit. Face ochii mari, foarte mari. Părul parcă i se ridică puţin în vârful capului.

NABUTI (cont.)

Mă întreb ce scrii? Romane de dragoste? Mistere? Poliţiste? (James ezită)

NABUTI (cont.)

(măsurându-l din nou pe James)

M-am prins. Ai rămas fără subiecte şi ce ţi-ai zis: merg în Kiribati să pescuiesc unul!

Muţenia lui James persistă. Nabuti se simte obligat să se gândească la un subiect pentru James.

NABUTI

Să vedem. Cu fetele de pe-aici, nu poţi să scrii romane. Toată ziua sparg nuci de cocos, numai asta ştiu să facă. Deci n-ai poveste de dragoste. Cu crimele stăm foarte prost. N-a mai fost niciuna de multă vreme. (râde) Mda, suntem varză cu pasiunea…. (totuşi) Ar fi ceva cu paradisul. Regăsit, pierdut… (o pauză) Nu se ştie când, dar e sigur că o să ne măture şi pe noi un tsunami!

James se decide să curme imaginaţia lui Nabuti.

JAMES

De fapt, sunt doar un ziarist… Ziarist de turism… Scriu despre atracţii turistice… Nu prea am treabă cu ficţiunea…

Lui Nabuti nu-i foloseşte informaţia pe care i-o oferă James. Gândeşte, cu degetul la tâmplă, cu privirea dincolo de orizont.

NABUTI

(privindu-l pe James în ochi pentru o clipă)

Ştiu! Trebuie să scrii despre o boare de vânt! (se trezeşte) Ştii ce? Aşteaptă-mă aici două minute. Merg acolo (arată cu un gest evaziv o direcţie) să vând ciupercile şi vin înapoi la tine! Stai aici!

Nabuti, sprinten, se îndreaptă spre clădirea alăturată. James intenţionează să protesteze, dar a rămas singur.

JAMES

(pentru el)

Îmi trebuia numai o direcţie spre hotel! Auzi, să scriu despre o boare de vânt…

ANDREI (o.c.)

Taie! (către Geri) Moşu e genial!

BELU

(îl aude de pe platou)

Şi eu nu?

ANDREI

Şi tu mă, şi tu!

BELU

Cât de genial, mă?

ALEX

(care apare de undeva, surprinzând discuţia de final)

Cel mai genial, genialisim!

BELU

(foarte mulţumit)

Aşa, mă!

ALEX

(pe fugă, ieşind cum a intrat)

Băieţi, vedeţi că eu plec la hotelul ăla, Otintaai, să pregătesc scena când vine Belu, recepţia, camera, bun? Şi să-mi printaţi şi mie un script, eu habar n-am cum ce se mănâncă filmul ăsta…

BELU

No, mă, hai să mai facem repede una, cât suntem încălziţi! Vrei o dublă, Andrei?

10.   EXTERIOR. PARCARE AUTO. MOMENTE MAI TÂRZIU.

James e în acelaşi loc în care l-a lăsat Nabuti, care se întoarce triumfător, fluturând o bancnotă. James nu şi-a revenit de tot din mirare, însă diversiunea lui Nabuti cu bancnota alungă stupoarea de pe chipul lui James.

NABUTI

James, ia uită-te la bancnota asta.

Nabuti îi întinde bancnota. James o întoarce pe toate feţele, fără să aibă idee ce anume trebuie să observe.

NABUTI (cont.)

Nu sunt obişnuit cu banii ăstia, crezi că totul e în regulă?

James pricepe ce trebuie să caute, ridică bancnota în lumină, o priveşte ca un expert, imitându-i pe funcţionarii bancari.

JAMES

(concluzie după analiză)

E falsă.

James îi întinde bancnota înapoi lui Nabuti, care o preia îngrijorat. Priveşte bancncota, apoi pe James, apoi iarăşi bancnota. Faţa i se limpezeşte, îngrijorarea se transformă într-un râs zgomotos. Pune bancnota în buzunarul cămăşii şi se îndreaptă, tot râzând, spre camionetă.

NABUTI

Hai, suie-te în maşina ta şi vino după mine.

James ezită iarăşi, dar îşi aminteşte de hotelul pe care îl căuta, de direcţia evazivă indicată de bătrânul polinezian şi hotărăşte să urmeze camioneta.

ANDREI (o.c.)

(voce radioasă)

Taie!

ANDREI (cont.)

(către Belu şi Nabuti)

Rămâneţi în maşini în aceeaşi poziţie! (către Dinu) E pregătit Mercedesul?

GERI

(dă indicaţii cameramanilor)

Camera unu îl urmăreşte pe Belu, doi vine în spatele lui Dinu. Trei – stai în intersecţie. Patru – pe oglinda lui Belu, apoi long shot pe camionetă să dai iluzia că se distanţează. Pregătiţi?

11.   EXTERIOR. AUTOTURISME. SEARĂ.

Echipa de filmare aleargă de pe platou, după ce au instalat un semafor la o intersecţie de drumuri. Se aud turaţii de motoare. Pavel face semne disperate că se poate începe filmarea, pe care Nabuti le observă după un claxon scurt al lui James, care conduce decapotabila verde, urmându-l pe Nabuti, în camioneta care rage ca din gură de şarpe. Se apropie de intersecţie, unde semaforul aşteaptă pe culoarea roşie. Nabuti nu dă semne să încetinească, ajunge în intersecţie, trece pe roşu şi face un viraj brusc la dreapta. James e surprins şi el de culoarea roşie, pe care o observă prea târziu. Intră în intersecţie ţinând strâns după camionetă. Din partea stângă, un Mercedes neapărat negru, condus de Dinu, intră regulamentar în intersecţie şi frânează puternic, evitând în ultimul moment o ciocnire cu decapotabila. Dinu claxonează şi ţine mâna pe claxon momente bune. James a virat dreapta după camionetă cu un scrâşnet pronunţat de cauciucuri şi îşi aruncă un ochi în oglinda retrovizoare, care îi transmite gesturi obscene. James continuă cursa după camionetă, care se îndepărtează.

ANDREI (o.c.)

Taie!

GERI

(către Dinu)

Bă, la fix ai frânat.

BELU

(e o căruţă de nervi; se dă jos din maşină, trântind portiera; strigă către Dinu)

Bă, eşti nebun? Nu poţi frâna mai repede? Vrei să mă omori?

Belu a ajuns în dreptul Mercedesului, unde străluceşte figura satisfăcută a lui Dinu. Mâinile lui Belu pătrund prin geamul deschis al Mercedesului, cu intenţia de a-l lovi pe Dinu. Acesta deschide portiera cu putere, lovindu-l pe Belu, care se apleacă de durere. Dinu îi mai articulează şi un picior în burtă. Echipa tehnică sare să îi despartă. Dan fotografiază cu satisfacţie de paparazzi.

12.   EXTERIOR. AUTOTURISM. SEARĂ.

Alex conduce o maşină sport decapotabilă, neapărat verde. Parcurgem un traseu pe marginea oceanului, de o splendoare aparte. Alex admiră o vreme peisajul. Muzica duduie. La un moment dat, Alex îşi aminteşte că are o treabă şi e cu un ochi pe o hartă şi cu telefonul în mână.

ALEX

(la telefon; e vesel, vorbeşte cu Dudu)

Băi Dudu, nu găsesc hotelul ăla! (pauză) Dar, mă, un GPS, ceva? Din banii ăia, mă, astea-s dotări? (pauză) Bine, mă, hai că am timp! (râde) Mă descurc, mă, aşa mă ştii tu pe mine?

Alex trage într-o parcare. A încheiat conversaţia telefonică şi a aruncat telefonul pe scaunul din dreapta, peste hartă. Se coboară, se uită dezorientat în jur. O camionetă albă, cu toba de eşapament spartă, intră în forţă în parcare. Pare să fie un Nissan, dar la fel de bine ar putea să fie o camionetă realizată artizanal. Un bătrân care nu-şi arată vârsta, care este chiar Bauro, cel care consuma ciuperci cu Dudu; sare din camionetă şi se îndreaptă, fără ezitare, direct spre Alex, ca şi cum era plănuit ca cei doi să se întâlnească acolo. După reacţia lui Alex, ştim că întâlnirea nu era planificată.

BAURO

Ko na mauri!

ALEX

Mauri!

BAURO

Ko uara?

ALEX

(împiedicat)

Ko rab’a, I marurung. Ao ngkoe, ko uara?

BAURO

Te-ai rătăcit?

ALEX

Cam aşa ceva… Caut Hotelul Otintaai…

BAURO

O, e chiar aici! (întinde mâna într-o direcţie incertă sau parcă în mai multe direcţii deodată; apoi schimbă) Am găsit ciuperci! (desface plasa pe care o ţine în mână pentru ca Alex să poată zări conţinutul) Foarte bune, foarte gustoase, de pe munte. (arată din nou într-o direcţie incertă)

ALEX

Sunt convins…

BAURO

(întinzându-i mâna)

Bauro mi-e numele.

ALEX

(strângându-i mâna)

Alex.

BAURO

Numai ce-ai ajuns la noi, aşa-i? Kiribati… Paradisul regăsit! Ai planuri sau… eşti în vacanţă?

Alex ezită, nu ştie de unde să o apuce.

BAURO

Ehei, toţi vin într-o scurtă vacanţă şi uită să mai plece!

Bauro râde şi Alex îl imită politicos. Bauro îl măsoară pe Alex din cap până în picioare, făcându-l pe acesta să se simtă o creatură ciudată, neapărat verde, ca şi tricoul mulat care îi evidenţiază burta, ca şi maşina decapotabilă pe care o conduce.

BAURO

(a decis)

Trebuie să fii scriitor.

Alex amuţeşte în mirare.

13.   EXTERIOR. AUTOTURISME. SEARĂ.

Decapotabila lui James urmăreşte pe un drum cu un singur sens camioneta lui Nabuti. James e vădit speriat, îngrijorat. Bliţuieşte cu farurile de zor, în speranţa că Nabuti îl va observa şi va opri. O mână atârnă din camionetă şi face semnul direcţiei înainte, apoi un alt semn, să fie urmat. James nu e mulţumit şi bliţuieşte în continuare. De data aceasta, un cap mare evadează prin geamul camionetei şi o gură la fel de mare strigă ceva către James. James nu înţelege nimic, dar frânează, observând un mic loc unde poate să tragă decapotabila de pe drumul îngust, o parcare iluzorie. James e înfricoşat, îşi şterge transpiraţia de pe frunte.

JAMES

(răcneşte la o altă persoană, care este  el însuşi, în culmea disperării)

Ăsta vrea să mă jefuiască! Să mă omoare! Sunt un cretin desăvârşit! Nu ajung eu la nici un hotel! De ce naiba…

James se opreşte brusc, observând că Nabuti l-a flancat cu camioneta. Vrea să sară din maşină şi să fugă prin partea dreaptă.

NABUTI

Hei, mai avem zece secunde! Uite, vezi luminile alea acolo?

James constată că, la o aruncătură de băţ, se disting nişte lumini. Îi vine inima la loc. Se aşează oarecum ruşinat pe scaunul şoferului. Camioneta lui Nabuti o ia din loc şi, ca un căţel ascultător, decapotabila verde o urmează.

ANDREI (o.c.)

(foarte mulţumit, radiind)

Taie!

14.   EXTERIOR. CURTEA UNEI CASE. SEARĂ.

Portiera decapotabilei lui Alex e deschisă. Lângă ea, Bauro l-a şi agăţat pe Alex de un braţ, fără ca acesta să fi apucat să coboare. Se îndreaptă la braţ spre un chioşc, în apropierea casei lui Bauro, Bauro explicându-i ceva lui Alex, care are faţa marcată de un eveniment neprevăzut şi puţin traumatizant, peste care însă a trecut cu bine.

BAURO

(strigă)

Femeie! Avem oaspeţi!

O femeie polineziană iese în uşa casei, SOŢIA LUI BAURO (66) urmată de o bătrână, MAMA LUI BAURO (90); pare însă să aibă bine peste o sută de ani, dacă nu cumva s-a născut deodată cu timpul. În spatele lor, se întrevede pentru o secundă chipul unei femei tinere şi foarte frumoase, poate Tangariki, din posterul lui Belu. TANGARIKI (28); tipul de polineziană, înaltă, cu părul ferm, negru, lung; formele bine evidenţiate; privirea ei e făcută din fulgere, care te urmăresc şi când nu te ameninţă.

ALEX

(salută şi se prezintă politicos)

Kam na mauri ni kabane. Arau bon Alex.

Soţia lui Bauro vine în întâmpinarea lui Alex şi îl îmbrăţişează călduros. Mama lui Bauro se apropie şi îl studiază pe Alex fără să îl atingă, îndeaproape. Alex e stingherit. Se simte o creatură extraterestră, neapărat verde. Mama lui Bauro pare extaziată de ce vede şi continuă inspecţia şi din spatele lui Alex.

MAMA LUI BAURO

Tangarikiiiii!

Tangariki apare din nou în uşă. Prin ochii lui Alex trece o scânteie, care aprinde un foc, de multă vreme pregătit.

15.   EXTERIOR. CURTEA UNEI CASE. SEARĂ

Nabuti e la o masă, James în faţa lui. Masa se găseşte într-un chioşc, acoperit cu stuf. Lângă acesta, dorm două hamace. În fundal, câţiva leandri. James deschide o sticlă de alcool şi vrea să toarne în pahare. James ia paharul care i se pare că îi este destinat, îl acoperă protestând, însă Nabuti e mai puternic.

NABUTI

Să bem pentru romanul tău!

JAMES

(protestează)

Nu pot să beau, conduc. Hotel Otintaai, ai uitat?

NABUTI

(sigur pe sine)

Nu, nu mergi nicăieri. Dormi aici..

James ezită, însă nu-i displace ideea. Aruncă un ochi spre uşa pe unde s-a pierdut TANGARIKI (28), actriţa din posterul de pe plajă.

JAMES

(rugăminte)

Dac-aş putea face măcar un duş… Sunt de pe drum…

Nabuti lasă sticla jos, se ridică, îl ia de braţ pe James şi îl conduce spre fundul curţii, unde se află un duş în aer liber. Improvizaţia are o perdea din nailon. Câteva indicaţii şi James s-a pierdut în cabina de duş. Nabuti revine în uşa casei, de unde începe să dea directive. Secvenţa durează, însă nu se descifrează nimic din ce transmite Nabuti. După un timp, Nabuti se îndreaptă din nou spre duş, cu un prosop în mână. Nabuti trage perdeaua duşului improvizat, dezvelind o imagine cu James în pielea goală. James se fâstâceşte, se întoarce oarecum cu spatele, opreşte apa.

NABUTI

(îi întinde un prosop, râde)

Să nu-ţi speli şi creierii…

James ia prosopul cu o mână, cealaltă fiindu-i ocupată pentru a-i acoperi organul sexual, în timp ce Nabuti se depărtează, lăsând perdeaua trasă. MAMA LUI NABUTI (90); leit mama lui Bauro din secvenţa precedentă; a apărut de undeva şi îl studiază, insistând cu privirea asupra goliciunii lui James. Se aude un bâzâit de ţânţar. James e foarte atent la sunet, identifică obiectul zburător, care planează puţin prin faţa lui şi se opreşte pe stâlpul de care stă agăţată perdeaua duşului. Printr-o mişcare precisă, care durează milisecunde, James trimite ţânţarul în altă dimensiune. Apoi, îşi şterge mâna de prosop, lăsând să i se vadă totul, tocmai în momentul în care Tangariki a apărut de undeva. Îl priveşte oripilată. James ascunde repede din nou sub prosop ce are de ascuns, motivul pentru care el bănuieşte că Tangariki e stupefiată.

TANGARIKI

(severă)

Spune-mi, ce ai făcut?

James e incert. Tangariki indică cu degetul arătător locul unde ţânţarul se oprise să se odihnească, ultima odihnă înainte ca James să îl trimită la ceruri.

TANGARIKI

(severă)

Spune-mi, de ce ai făcut-o?

James lasă mâna în care ţine prosopul moale, dezgolindu-se iarăşi de tot, pricepând că Tangariki văzuse altceva, mai oribil. Totuşi, James nu înţelege ce anume.

TANGARIKI

În dicţionar, în dreptul a ceea ce ai făcut tu, scrie crimă.

JAMES

(bâiguie, în stare de şoc)

Tangariki, eu…

16.   EXTERIOR. CABINĂ DE DUŞ. SEARĂ.

Alex, sub duş, este exact în postura în care a rămas James, dezgolit, cu prosopul într-o mână, în stare de şoc. Perdeaua duşului improvizat este dată într-o parte. Tangariki e în faţa lui, privindu-l severă.

ALEX

(se aude din secvenţa precedentă, simultan cu James)

Tangariki, eu…

TANGARIKI

Tangariki ce? De prezervarea vieţii ai auzit? Ecologie, sustenabilitate, grinpis, (subliniază cu ochii pe maşina lui Alex) verde? Respecţi natura cât de cât sau numai faci bani scriind despre ea?

Tangariki face stânga împrejur, Alex se îmbracă grăbit şi se îndreaptă contrariat spre chioşcul unde îl aşteaptă Bauro. Acesta îi toarnă în pahar, ciocnesc. Alex rămâne în picioare.

ALEX

(îi explică lui Bauro)

Dar am acţionat în prevenţie… Pavlov, dacă ştii… Adică, insectele alea sunt purtătoare de boli, sunt… (se poticneşte) Nu am vrut să… (duce paharul la gură)

TANAGRIKI (v.o)

Aşa, bea, celebrează-ţi victoria asupra vieţii!

ALEX

(simte nevoia să riposteze)

Tangariki, eu…

17.   EXTERIOR. CHIOŞC. SEARĂ.

James în picioare, cu paharul adus de la gură, în postura în care l-am părăsit pe Alex. Nabuti stă să bea, dar e intrigat de discuţie. Pare mândru.

TANGARIKI

(apare)

Lasă-mă cu astea! A fost intenţie criminală, evident! Ce scuze cauţi? Dacă un ţânţar te pişcă, o face din instinct de supravieţuire. Nici măcar nu ştie că te răneşte când te pişcă. Oho, şi ce suferinţă pe capul tău, te pişcă un ţânţar! Dar tu… Tu ai ştiut ce faci, ai ştiut că îl omori lovindu-l aşa, aveai clar conştiinţa consecinţei actului tău!

JAMES

(crede că a venit momentul să spună ceva; îşi face curaj, îşi caută cuvintele)

Tangariki, eu…

TANGARIKI

(vrea să pună punctul pe i)

Tu ai observat leandrii pe care îi avem peste tot? Uite, şi lângă tine e unul! Ce-ai gândit? Primitivi obsedaţi de leandri! Nu, dragule, ei ţin departe insectele, ţânţarii! Îi ameţesc cu mirosul lor! Ţânţarul pe care l-ai omorît era beat de miros, avea mintea rătăcită, nu l-ai fi văzut prin preajmă altfel! (se înmoaie, cu lacrimi în ochi) N-ar fi avut nici puterea să te muşte, James!

James e frustrat de lacrimile fetei. Nu poate lăsa situaţia să degenereze astfel.

JAMES

(încearcă)

Tangariki, eu…

Tangariki îi refuză gestul de tandreţe, abandonându-l cu un semn care transmite să fie lăsată în pace. Frustrarea joacă ping pong în capul lui James.

JAMES

(în urma fetei)

Tangariki, eu…

NABUTI

(trezindu-l la realitate)

Asta-i fata mea! E grozavă, aşa-i? O să stea în faţă la maneaba!

James se aşează în faţa lui Nabuti şi îşi toarnă singur în pahar, vizibil ofuscat.

18.   INTERIOR. MANEABA. NOAPTE.

Horia, Rita şi Eliza stau la o masă, cu paharele goale. Gălăgie, cei trei vorbesc aproape strigat.

HORIA

… şi mai e un obicei, la întâlnirile pe care le fac, la maneaba astea, cei care posedă arta argumentului au locuri speciale, mai în faţă. Aşa că nu numai romanii preţuiau retorica…

RITA

(plictisită de cunoştinţele lui Horia, către Eliza)

Tu chiar crezi că băiatul e homosexual?

ELIZA

Cred că nu ştie ce e… Dar l-am prins, ţi-am spus, cu cubanezul ăla, Carlos…

HORIA

(foarte curios)

De cine vorbiţi, fetelor?

RITA

(îl ignoră)

Mie mi se pare că umblă după Alina.

ELIZA

(insinuează)

Dragă, nu ştiu. Poate e invers.

HORIA

(s-a prins)

Corin? Corin e homosexual? Nu se poate…

RITA

(o umbră de revoltă)

Şi de ce mă rog nu se poate? Ce e chiar aşa de şocant?

HORIA

Nu că… Nu ştiu. (ultragiat) E bolnav la cap băiatul ăsta?

ELIZA

De ce să fie bolnav la cap? Ce, nu accepţi homosexualitatea?

HORIA

Nu. (a scăpat porumbelul) Adică… Îmi place când o fac două. Dar nu doi! La bărbaţi, e boală…

RITA

Şi la femei, nu?

HORIA

A, nu! Femeile o fac în joacă, numai să-l provoace pe bărbat!

Fetele râd, cu o ştiinţă superioară.

ELIZA

Eşti cam misogin de felul tău, constat.

HORIA

Eu? (sentenţios) Nu preţuiesc nimic mai mult ca femeia.

RITA

Bun, o preţuieşti, dar ţi-e inferioară. Femeia există numai să-ţi facă ţie pe plac.

ELIZA

(arătând spre pantalonii lui Horia)

Să se joace cu Horică…

Horia e încurcat, dar găseşte o scăpare.

HORIA

(se ridică)

Fetelor, discuţia asta mai cere de băut. Merg să mai iau o tură şi continuăm, bun?

Horia se pierde spre bar. Eliza şi Rita îl urmăresc o vreme, după care se privesc cu subînţeles. Rita face prima mişcare, apropiindu-se de Eliza şi mângâind-o pe faţă. Eliza îşi aruncă buzele la război. Ale Ritei nu se lasă mai prejos. Secvenţa durează. Îl fundal, apare Horia cu trei pahare în mână. Aproape de masă, observă că fetele sunt ocupate, face un pas înapoi, gata să scape paharele. Este deosebit de surprins. Însă surpriza lui se transformă într-un zâmbet de satisfacţie. Se apropie cu un rânjet libidinos de masă. Fetele se sesizează şi îşi încheie războiul. Se privesc ca după o misiune îndeplinită cu bine.

HORIA

Ca să-l citez pe Marchizul de Sade: am observat că mai aveţi un loc şi pentru mine…

Horia se aşează între fete şi le ia de după umeri. Eliza îşi ia în primire paharul. Rita îşi lasă capul pe umărul lui Horia, care are o figură de extremă satisfacţie.

HORIA

Ei, ăsta da cadou.

19.   INTERIOR. SALA DE ŞEDINŢE PE CARE O CUNOAŞTEM. DIMINEAŢA.

Dudu intră la braţ cu Tangariki, într-o apropiere deplasată. Dudu îi zâmbeşte larg, explicându-i ceva. Ajunşi la un scaun gol, Dudu îi potriveşte scaunul, Tangariki se aşează, iar degetele lor se despart cu greu.

ANDREI

(către Dan, care e lângă el)

Bă, ăsta i-o trage şi lu’ asta…

DUDU

(aşezându-se pe scaunul lui)

Vroiam să vă zic câteva cuvinte, înainte de a vă lăsa să lucraţi în continuare cu Andrei. Belu, tu ai un personaj foarte complex, trebuie să pui mai mult patos în a transmite dragostea ta pentru Tangariki. Îmi place tot jocul tău, dar când vine vorba să transmiţi sentimentul ăsta, că eşti pierdut după ochii ei, parcă ţi-ar fi străin.

BELU

Dar stai un pic, că pe scenariul ăsta nu pot face nimic. Ai zis că îl mai lucrăm. Păi eu nu zic tot filmul numai Tangariki eu…

ANDREI

Mai ai şi alte replici…

BELU

Dar nu cu Tangariki. Cu ea spun doar atât: Tangariki, eu… Ca un cretin!

DUDU

(îl ignoră pe Belu)

Dinu, faci rolul foarte bine, se vede că ai fost în Irak! Dar am o rugăminte. Se observă că nu-i loveşti pe inamici, parcă ţi-ar fi milă de ei. Eşti pe un câmp de luptă. Loveşte! Nu-ţi bate capul, toţi figuranţii sunt asiguraţi ca voi, le rupi o aripă, o trompetă, le spargi capul, nu are nimic. Vreau să fie cât mai veridice scenele astea, înţelegi? Sunt onirice, dar avem nevoie să fie veridice.

DUDU (cont.)

Alina, tu eşti o femeie fără complexe. Când Iokan vrea să se culce cu tine, dai impresia că te violează. Nu asta vrem să transmitem. Tu eşti curioasă cum e cu un localnic, nu-ţi pasă de nimic, nu ai probleme de morală, vrei să vezi ce poate în pat. Cam asta o aduce pe Jessica aici în vacanţă, un fel de… (caută cuvântul) libido. Nu trebuie să ştii nici cum îl cheamă, nici ce are în cap. Doar ce are în pantaloni, asta te interesează…

ALINA

(pentru ea)

Adică nimic…

DUDU (cont.)

Geri, vreau să pui un om numai pe prim-planuri. Câţi cameramani ai, patru, da? Unul se ocupă numai cu asta.

GERI

Păi eu urmez desenele lui Corin…

ANDREI

(intervine)

Dar nu ne trebuie prim-planuri la toate, ce-i cu asta, Dudule?

DUDU

(se impune)

Lasă să avem. Pui un om care stă numai pe feţe. Şi tu, Dane, tu faci album de familie? Vreau culise! Pozele sunt cam inexpresive! Ai noroc că s-au luat ăştia la bătaie, altfel nu aveam absolut nimic! De la unele pauze ai şi lipsit. Vreau tot. Tu faci continuu pe aparat: pac-pac! Împuşti tot. Nu-ţi scapă nimic.

DAN

(se conformează fără ezitare)

Am înţeles, şefu!

DUDU

(amintindu-şi)

Aşa, l-a văzut careva pe Alex? Nu răspunde nici la telefon…

PAVEL

(totdeauna lucid)

S-a dus ieri la hotel, să aranjeze filmările acolo, scena aia cu Belu.

ANDREI

(pentru el, dar audibil)

Şi-o fi găsit vreuna…

DUDU

(îl ignoră)

În mare, asta e. Bine, daţi-i bătaie!

CORIN

(sare de pe scaun)

Păi unde mergi aşa, stai să vorbim.

Dudu iese, ca un comandant suprem. Corin face după el un semn cu degetul la tâmplă, cum că Dudu e de socotit nebun.

CORIN

Ăsta a înnebunit… (către Geri) Şi ţie ce naiba ţi-a venit să dai vina pe mine? Ţi-am zis că n-am mai făcut aşa ceva. Eu îs arhitect, nu fute vânt şi-aduce ploaie! Ţi-am dat nişte ghidaje… Eşti un nesimţit!

20.   INTERIOR. CAMERĂ DE HOTEL. ZI.

Camere de filmat. Atmosferă de nemulţumire.

ANDREI

Hai, măi, Alina, pune, mă, un pic de pasiune.

ALINA

Eu nu mai fac o dublă. Câte am făcut, zece?

ANDREI

Câte, ne-câte, niciuna nu e cum trebe! Măcar hai să încercăm mai departe, îţi dai jos sutienul…

ALINA

Nu! Ţi-am zis, terminaţi! Nici vorbă! Voi credeţi că dacă am dansat la bară îs actriţă porno?

PAVEL

Lasă, Andrei, că nu trebuie să fie aşa explicit…

ALINA

Dacă am dansat la bară, sunt curvă? Ce vroiai să fac mă, nenorocitule? Au avut ai mei bani să mă ţină ca pe Belu, să fac pe marea actriţă?

Nicu se apropie de Alina, încercând să o calmeze. O mângâie pe spate, puţin bărbăteşte. Alina se fereşte. Nicu rămâne lângă ea, ia mâna ei în mâna lui, apoi o duce la buze şi i-o sărută. Alina îl priveşte contariată.

PAVEL

Alina, dar dacă am face invers, întâi te întâlneşti cu el, mergeţi la plimbare şi abia apoi ajungi în patul lui?

ALINA

Da, ţi-am zis, cumva să nu reiasă că sar pe el ca o scroafă în călduri…

ANDREI

Măi Alina, aşa n-o să fii niciodată profesionistă. Nu e vorba de tine, e vorba de personaj. Personajul tău e o femeie… mai libertină… Trece prin etapa asta… Şi apoi, are o revelaţie…

ALINA

(sare)

Da? Şi de ce m-a ales pe mine să fac rolul ăsta? De ce nu i l-a dat Ritei? Elizei?

ANDREI

Păi aveai un atu…

NICU

(cu reproş)

Taci, mă, Andrei.

Alina plânge. Nicu o îmbărbătează din nou. Şi Pavel îl priveşte cu reproş pe Andrei, care face un gest de lehamite. În fundal, IOKAN (30), polinezian; arătos; doar în chiloţi; priveşte nedumerit dialogul; se simte puţin vinovat. Alina îi face un gest cu mâna, cum că nu ar fi el deloc de vină. Arată spre ea, ea este vinovata.

ANDREI

Oricum, ce a zis Pavel nu se poate. Schimbă tot sensul. Întâi te culci cu el şi apoi mergeţi la plimbare şi descoperi…

ALINA

(o posibilitate)

Măcar hai să filmăm aia, şi apoi repetăm scena asta tâmpită… Măcar eu să mă simt altfel, dacă personajul… (izbucneşte iar) Sunteţi nişte porci misogini! Şi tu, şi Dudu!

21.   EXTERIOR. CURTEA LUI NABUTI. ZI.

James doarme pe un hamac, Nabuti pe celălalt. La masa la care beau bărbaţii seara precedentă, Mama lui Nabuti, SOŢIA LUI NABUTI (66); seamănă leit cu soţia lui Bauro; şi Tangariki sparg nuci de cocos. Mama lui Nabuti îi spune ceva lui Tangariki, ca şi cum i-ar da instrucţiuni, Tangariki pare să răspundă fără respect înapoi, Soţia lui Nabuti mediază conflictul. Scena se repetă de câteva ori, fără să se descâlcească nimic. James se mişcă în hamacul lui, se pare că ping pongul femeilor e un foarte bun medicament pentru durerea de cap pe care o manifestă ţinându-şi mâna pe frunte. James deschide ochii, însă soarele năvăleşte peste ei, orbindu-l. James strânge ochii şi îi redeschide treptat, să se acomodeze cu lumina. Îşi plimbă uşor ochii peste mâini, peste trup, după ce s-a acomodat cu invazia solară, căutându-se probabil de muşcături de ţânţar. Nabuti sforăie. Tangariki s-a ridicat şi adună rufele puse la uscat pe o sârmă. Printr-o sforţare evidentă, James îşi mişcă capul. Privirea i se izbeşte de geamul casei, care îi reflectă iarăşi razele solare, după care lumina puternică dispare, lăsând locul umbrei lui Tangariki. S-a lăsat o linişte asurzitoare, în care pluteşte câte o zumzet, câte un bâzâit, care poate fi de ţânţar, câte o boare de vânt. Deşi cu spatele la Tangariki, James o vede clar reflectată în sticla geamului. Tangariki, totuşi înaltă, nu e suficient de înaltă pentru munca pe care o depune. Sârma pe care sunt prinse hainele îi solicită să se înalţe pe vârfuri. Rochia foarte scurtă îi dezvăluie acum picioarele întregi, chiar mai mult. James fixează imaginea, cu un focus special. O rază de soare rătăcită călătoreşte din nou spre fereastră şi se izbeşte de sticlă chiar pe locul unde James focalizase. James strânge ochii, orbit din nou. Când îi redeschide, Tangariki nu mai este pe sticlă. James se întoarce discret şi o observă călcând iarba rară ca o căprioară. Cu ochii întredeschişi, îşi plimbă privirile peste tot trupul ei, dezbrăcând-o de rochia semitransparentă.

TANGARIKI

(către James)

V-aţi îmbătat ca porcii!

Facsinaţia lui James este oprită într-un mod crud. Ochii deschişi larg ai lui James întâlnesc ochii mustrători ai lui Tangariki.

JAMES

Tangariki, eu…

TANGARIKI

Iar începi? Tangariki-n sus, Tangariki-n jos. Altceva mai ştii să spui? Hai, scoală! Vino în bucătărie, îţi prepar un te kabubu.

James se ridică şi o urmează ca un căţeluş. Mama lui Nabuti îl întâmpină radiind şi îl susţine să nu cadă din cauza ameţelii care l-a cuprins.

22.   INTERIOR. CASA LUI BAURO. ZI.

Alex se aşează pe un scaun în bucătăria casei lui Bauro. Lângă el s-a aşezat Mama lui Bauro, care nu-l pierde din priviri, priviri care exprimă o bucurie nemărginită.

TANGARIKI

Ceva e greşit la voi, albii, de vă îmbătaţi de cum ajungeţi în Kiribati.

Alex pleacă fruntea, vinovat. Doar privirile Mamei lui Bauro spun că e absolvit de orice vină.

JAMES

(încearcă o scuză)

Tangariki, eu…

TANGARIKI

N-am nevoie de scuzele tale! Ceva e greşit la voi, albii, de trebuie să vă scuzaţi tot timpul.

Tangariki îi întinde o băutură, pe care Alex o bea pe nerăsuflate, cu încredere.

TANGARIKI

(întinzându-i o foaie de hârtie, pe care e un desen)

Ai aici instrucţiunile să ajungi (face o pauză, cu un subînţeles) unde trebuie să ajungi. Probabil e mai bine să pleci deja, bănuiesc că nu eşti aici numai pentru alcool, ca să omori ţânţari sau ca să dezbraci nişte kiribas! Imediat apune şi soarele!

Tangariki se îndreaptă spre uşă, iar Alex o urmează fără glas, ca un căţel.

23.   EXTERIOR. CURTEA LUI NABUTI. ZI.

Vinnie, poziţionat în afara curţii, face semn că e pregătit.

ANDREI (o.c.)

Începem! Acţiune!

Tangariki păşeşte ferm spre decapotabila verde a lui James. Se opreşte în dreptul portierei şi îi face semn să urce. James e ascultător, dar indecis.

JAMES

Tangariki, eu…

Tangariki duce un deget la gură, indicându-i să tacă. Apoi îi întinde mâna a despărţire. James ia mâna lui Tangariki. Tangarika îşi retrage uşor mâna, însă degetul arătător îi rămâne în urmă, pe degetul arătător al lui James. Secvenţa durează, în nemişcare. Apoi, Tangariki îşi plimbă degetul în palma lui, dar şi peste celelalte degete ale lui James. Poate scrie ceva. James o imită, cu ochii închişi. Când îi deschide, mâna lui Tangariki este la o oarecare depărtare. Tot ce se mai vede este un dorsal apetisant, desenând cercuri.

24.   INTERIOR. CORTUL LUI CORIN. ZI.

Corin scoate capul prin deschizătura cortului şi studiază terenul. Niciun trecător. Face semn că drumul e liber. Alina nu e însă hotărîtă.

CORIN

(insistă)

Nu-i nimeni, poţi să fugi.

ALINA

Stai puţin, să mai vorbim. Eu ce fac acum? Că ăsta nu mă bagă în seamă.

CORIN

(dictează)

Faci ce ştii, dar te bagi înapoi sub pielea lui. Nu-mi spune că ştie mai multe secretara aia, Teima, ca tine. N-are nici ţâţe. Eşti versată, îl faci de să nu mai ştie de el.

ALINA

(nervoasă)

Băi, eşti turc? Nu vrea să o facă cu mine, pricepi?

CORIN

(meditează cu voce tare)

Poate bănuieşte ceva?

ALINA

Ce să bănuiască? Pe tine? De când îl ştiu te ţine de fătălău… Nu te crede în stare de nimic cu femeile. Ştii că îţi zice Corina?

CORIN

(în draci)

Să-l ia dracu de porc de câine! Nu ştiu, şantajează-l cu ceva, n-ai cu ce?

ALINA

(respingând ideea cu mână)

Cu ce, că şi-a omorît motanul când avea cinci ani? Parcă nu-l cunoşti…

CORIN

Nu ştiu numai că trebuie să punem mâna pe comoară. (nebun) Mărită-te cu el şi îl omorîm apoi. Şi aşa îi numai o pacoste…

ALINA

(cu dezgust)

Tu te auzi ce zici? Să mă culc cu el, să mă mărit cu el, să îl omor… Tu mă iubeşti, mă, Corine, mă? (convinsă de contrariu) Câteodată am impresia că eşti mai rău ca el… (dă să iasă din cort, Corin o reţine prinzând-o de mână)

CORIN

(îşi revine)

Iartă-mă, Linuş, dar sunt disperat. Nu merităm şi noi puţină fericire?

ALINA

(fermă)

Pricepe o dată, e comoara lui, norocul lui, fericirea lui. Eu renunţ la planul ăsta!

CORIN

(îşi pierde din nou cumpătul)

Eşti o nesimţită! De şase luni îmi bat capul cu asta şi acum îmi dai cu piciorul…

Alina zbugheşte afară din cort, fără să-i mai pese că ar putea fi văzută.

CORIN

(în urma ei)

Linuş…

Intră înapoi. Îşi deschide o doză cu bere.

CORIN

Fir-ar să fie! (revelaţie) A, ştiu! (scoate un cuţit dintr-o teacă şi-l mângâie)

25.   EXTERIOR/INTERIOR. VILĂ ÎN STIL EUROPEAN. ZI

În faţa vilei, Andrei îi dă ultimele indicaţii Elizei, care joacă rolul ROBERTA (30); britanică; faţa umbrită de frustări şi, posibil, alcool. Geri intră în vilă, explicându-i ceva lui Vinnie, care îl însoţeşte. Andrei se depărtează, Roberta rămâne singură în faţa porţii.

PAVEL (o.c.)

Scena şaizeci şi şase, dubla trei.

ANDREI (o.c.)

Acţiune!

Roberta bate la uşa vilei. Nu răspunde nimeni.

ROBERTA

(după ce crapă uşa)

Gregory! (intră, cu sfială) Gregory!

Nu răspunde nimeni. Roberta păşeşte în living. În depărtare, pe podea, îl vede pe Nicu, care joacă rolul lui GREGORY (35), un britanic fără dubiu; îmbrăcat ca atare; pe podea, într-o baltă de sânge; cu un cuţit în piept.

ROBERTA

(se repede spre el)

Gregory… Iubitul meu… (se precipită) Să chem pe cineva!

GREGORY

(protestează cu o grimasă de durere)

Nu, Roberta, nu are sens. Stai cu mine…

ROBERTA

(impacientată)

Dar poate că…

GREGORY

(liniştit)

Nu, Roberta, sigur nu. Am visat asta.

ROBERTA

Nu renunţa… (două lacrimi)

GREGORY

Nu poţi să renunţi (ferm) la ceva ce nu ai avut niciodată.

ROBERTA

(explodează în lacrimi)

Şi visele? Renunţi la toate visele? Sau nu le-ai avut niciodată? Le-ai avut, Greg, le-avut! Nu mă lăsa singură…

GREGORY

(sarcastic)

Îl ai pe Robert…

ROBERTA

(nu acceptă)

Nu, Greg, nu. Tu…

GREGORY

(calm)

Roberta, ştiu. Am visat tot. V-am visat şi cum plănuiaţi asta… Şi am visat dinainte tot. Am visat fregate şi apoi a venit Dumnezeu la mine în vis…

ROBERTA

(tremură)

Delirezi, Greg, lasă-mă să chem pe cineva!

GREGORY

(după o grimasă de durere)

Nu! Ascultă-mă, trebuie să îţi spun ceva. Nu am nimic, alergaţi după cai verzi pe pereţi…

ROBERTA

(se aşează pe podea lângă Gregory)

Nu vreau nimic, pe tine pe vreau…

GREGORY

(nu are timp)

Ascultă-mă, te rog. N-o să apuc să termin, dacă mă întrerupi. Şi n-o să ştii niciodată. M-aţi vânat pentru o comoară pe care nu o am. Comoara mea nu era…

ANDREI

(opărit)

Stop, stop, stop! (către Nicu) Măi omule, ai un cuţit în piept, mai zvâcneşte din când în când! E a treia oară când îţi spun. Vorbeşti de parcă ai fi la cârciumă, după şapte beri! (pauză, revine şi mai nervos) Şi, mă, eşti englezoi, mă! (îl imită pe Nicu) Îl ai pe Robert… Ce-i cu sarcasmul ăla? Îi britanic, mă, îi politicos şi cu moartea, ce dracu, n-ai văzut şi tu un film cu Hugh Grant?

26.   EXTERIOR. ACELAŞI BAR PE PLAJĂ. ZI.

Pavel, Andrei şi Nicu stau la o masă, sub un acoperiş-umbrelă din stuf. Se bea bere, cu excepţia lui Andrei, care soarbe cu paiul un cocktail de fructe. Cei trei sunt relaxaţi şi privesc spre ocean, unde înoată mai multe fete. Liniştea e tulburată de venirea intempestivă a lui Belu, care îşi trage un scaun la masă, extrem de agitat.

BELU

(plin de nervi)

Nu mai suport, mă. Dă-o-n mă-sa, deci eu tot filmul zic numai Tangariki, eu… Tangariki, eu… Mai bine rămâneam pe Negoiu 13, dacă ştiam ce-mi faceţi! Nici nu mai veneam, mi-ai zis că scenariul lui ăsta e doar de lucru, că definitivăm aici, facem brainstorming…

PAVEL

(îl întrerupe împăciuitor)

Belu, dar ai rolul principal…

BELU

(explodând)

Şi unde ai văzut tu un papagal în rolul principal? Voi vă bateţi joc de mine! Jucam Romeo duminică, mă, Romeo!

NICU

(şugubăţ)

Da, mă, dar Tangariki…

BELU

(îl imită în bătaie de joc)

Da, mă, dar Julieta…

ANDREI

(îi sare ţandăra)

Iar începi cu frustrările astea de mare artist? Eşti mai rău ca Dudu! Nu eşti în stare să faci un personaj care n-are cuvinte?

PAVEL

(elaborează, cu gesturile aferente)

Belu, mie mi se pare că ai un personaj mare. Tu ai treabă cu dragostea, cu frumosul, ceilalţi veniţi în vacanţă aici cu tine sunt aproape toţi de căcat pe mâini şi pe suflet…

BELU

(mai moale)

Da, mă, dar să spun şi eu ceva, măcar o declaraţie de dragoste…

NICU

Şi secvenţa cu degetele ce e? (îşi mângâie arătătoarele, imitând secvenţa similară interpretată de Belu şi Tangariki) Asta faci, o declaraţie de dragoste cu degetele…

BELU

(enervat)

Nu ştiu ce faci tu cu degetele… Dar eu nu fac declaraţii de dragoste cu arătătorul!

PAVEL

(sfătos)

Atunci ar trebui să înveţi…

BELU

Măi Pavel, mai taci. Pe tine te doare la pălărie. Nu numele tău apare acolo şi nu scrie despre tine presa mâine: (desenează în aer un headline) fiasco total. Tu, Alex, Horia, dracu ştie, voi cu ce vă ocupaţi? Vă daţi cu părerea. Mare critic de film! Fâs! Sau Alex ăla, parcă e câinele lui de pază! Horia, mare consultant! Căcat, Pavele, căcat! Eu joc! Adică nu mai joc! Dacă nu îmi băgaţi o replică de cinci minute, să nu mă întrerupă nimeni, eu nu mai joc! (plecând, aruncă în urmă un gest de sictir) Sunteţi tâmpiţi, lăsaţi-mă dracului!…

Belu pleacă, la fel de intempestiv cum a venit, şi la fel de agitat. Cei trei se privesc cu o oarecare îngrijorare, ezitând să se pronunţe. Pavel îndrăzneşte primul, nu înainte de a face un semn spre bar, cum că mai doreşte o bere.

PAVEL

Măi, că tot s-a întâmplat asta… Nici eu nu sunt mulţumit de final, nu ştiu ce improvizaţie vrea să facă Dudu…

ANDREI

Nu ştiu, mă. Şi mie mi-e foarte greu să lucrez cu ăsta. I-am zis, dacă tot bagă atâţia bani în tâmpenia asta, să o facem… nu ştiu, mă, cu vreme. Ăsta nu ştie numai peste noapte. I se scoală la două noaptea, tre să o facă. Eu m-am săturat de filme din astea făcute în două zile. Aveam scenariul ălalalt, cu regizorul care punea în scenă Romeo şi Julieta…

Alina, în costum de baie, trece prin faţa mesei. Nicu se ridică şi pleacă după ea, spre ocean. Sporovăiesc. Andrei îi urmăreşte cu privirea, în timp ce Pavel îşi continuă pledoaria.

PAVEL

La final ar trebui adunaţi toţi sub aceeaşi pălărie de semnificaţie, ştii cum zic? Nu ştiu cum, ultima fregată care zboară, ultima boare de vânt…

ANDREI

(nu-i pasă)

Mă, asta şi-o trage şi cu Nicu?

PAVEL

(nu înţelege)

Cum?

Amândoi privesc spre ocean, în direcţia în care sunt poziţionaţi cei doi. Nicu pare să îi facă curte Alinei.

27.   EXTERIOR/INTERIOR. PLATOU DE FILMARE/CORT. ZI

Corin intră pe platoul de filmare, unde dă peste Geri.

CORIN

La ce scenă aţi ajuns?

GERI

E ceva nou, a adus Dudu două pagini de jumătate de oră, vrea să le introducem.

CORIN

Şi pentru Belu de ce nu faceţi ceva? Vin de pe platoul doi, ăsta se disperă cu Tangariki, eu…

Geri ridică din umeri. Nu ţine de el.

CORIN (cont.)

Cu ce e scena? Merge?

GERI

Dacă taci, o să vezi, primele trei duble au ieşit bine, acum le vede Andrei, dar mai vrea una, pentru orice eventualitate.

CORIN

E cu Robert, ăla care n-a venit? Andrei îl joacă?

GERI

Da, păi apare numai în două cadre.

ANDREI

(apare)

Hai, încă una. A ieşit bine, dar mă interesează finalul. Câd iese Roberta din cort, să avem ceva trecători care o surprind, bine? Puneţi să treacă cineva la semn.

GERI

(preia rolul lui Pavel)

Scena patruzeci şi opt, insertul unu, dubla patru.

Andrei, care joacă rolul ROBERT (40); britanic decăzut; şi Eliza, în Roberta, sunt pregătiţi, ca şi cameramanii. Corin rămâne în spatele lui Geri.

GERI (cont.)

Acţiune!

Robert scoate capul prin deschizătura unui cort.

ROBERT

Nu-i nimeni, poţi să fugi.

ROBERTA

Stai puţin, să mai vorbim. Eu ce fac acum? Că ăsta nu mă bagă în seamă.

ROBERT

Faci ce ştii, dar te bagi înapoi sub pielea lui. Nu-mi spune că ştie mai multe secretara aia, ca tine. N-are nici ţâţe. Eşti versată, îl faci de să nu mai ştie de el.

Corin e alb ca varul, s-a aşezat pe un scaun lângă Geri. Tremură. E în pragul leşinului.

GERI

(îl observă)

Ţi-e rău? Corine!

Corin nu realizează ce se întâmplă. Geri aleargă după o cană cu apă, îl stropeşte pe Corin, îl pălmuieşte uşor.

28.   EXTERIOR. NATURĂ. APROAPE SEARĂ.

Alina joacă JESSICA (28); britanică lipsită de complexe, voluptuoasă; se plimbă de mână cu Iokan pe o potecă care pare părăsită, plină de crengi căzute.

JESSICA

(îngrijorată)

Ştii poteca asta? Nu pare prea umblată!

IOKAN

Nu, nu o ştiu. Dar trebuie să ducă undeva…

JESSICA

Nu-mi plac cărările neumblate.

IOKAN

(cu subînţeles)

Dacă vrei, mergem de mai multe ori pe ea… Până o să îţi pară suficient de bine umblată…

JESSICA

Hai mai bine să ne întoarcem.

IOKAN

Dacă vrei… (totuşi reticent) Întoarce-te. Însă n-am ajuns încă nicăieri.

JESSICA

Nici n-o să ajungem, nu vezi…

Iokan merge înainte. Jessica ezită, însă nu prea îi vine să se întoarcă singură. Îl urmează la câţiva paşi. Iokan dă la o parte crengile din drum. La lumina lunii, se vede un morman de gunoaie. Iokan se opreşte şi studiază puţin aplecat lucrurile aruncate.

JESSICA

(ajunsă la locul faptei)

Aha! Deci asta era! (ironic) Drumul ducea undeva! Bravo, Iokan! M-ai adus la groapa de gunoi!

IOKAN

Nu am ajuns încă. Gunoiul e doar ceva peste care trebuie să trecem. E ca în viaţă…

JESSICA

Blablabla. Filosofie la groapa de gunoi…

Iokan merge mai departe, puţin iritat de ironiile Jessicăi. Jessica ezită, priveşte înapoi, însă acum i-e şi mai groază să se întoarcă singură. Cei doi merg înainte, în faţă Iokan. Au ajuns la capătul potecii, care se încheie brusc la marginea unei stânci. Nu o continuă nimic. Jos e o prăpastie. La picioarele prăpastiei, oceanul.

JESSICA

(în bătaie de joc)

Acum s-a terminat? Am ajuns?

IOKAN

Da. Acum ştiu că s-a terminat. Am ajuns.

JESSICA

Bine, ţi-ai făcut damblaua, hai înapoi.

IOKAN

Iar dacă am ajuns, trebuie să mă şi întorc? Acum? Fără să mă bucur măcar de o boare de vânt?

Jessica e nedumerită. Iokan se aşează în şezut unde se termină poteca. Priveşte în zare, adumecând aerul. Visează. Se aşează şi Jessica lângă el. Priveşte în zare. Încet-încet, e cuprinsă şi ea de un sentiment de bine. Îşi lasă capul pe umărul lui Iokan.

JESSICA

E frumos aici.

IOKAN

E paradisul.

JESSICA

(râde)

Da, paradisul regăsit. Sloganul campaniei publicitare… care m-a adus aici…

IOKAN

Nu, e paradisul pierdut.

Jessica nu e lămurită.

IOKAN (cont.)

Bănuiesc că te-ai întrebat cum de se termină cărarea aici.

JESSICA

(mirată, dar sinceră)

Nu.

IOKAN

Dar de ce crezi că se termină?

JESSICA

(în bătaie de joc)

E un drum al… sinucigaşilor? Şi-au făcut drum până aici, ca să se poată arunca în ocean?

IOKAN

Dar de ce nu al îngerilor? De ce să nu fie o platformă de zbor pentru îngeri?

JESSICA

(surprinsă)

Hm! Frumos. (gânditoare) Continuă.

IOKAN

Ştii, e o istorioară. Pentru o insulă erau în război două triburi. Al treilea trib, cel care locuia pe insula disputată, erau oameni harnici şi buni. Mâniat pe cele două triburi, zeul Zika a trimis un val mare, să măture insula. Când alergau de frica apelor, localnicilor buni şi harnici le-au crescut aripi şi au putut să se salveze zburând. Aşa se va întâmpla şi cu noi, când va veni ultimul val, cu ultima boare de vânt… or să ne crească aripi!…

JESSICA

(râde)

Da, legendele astea sunt ca filmele de la Hollywood.

IOKAN

De fapt, ştii ce s-a întâmplat? Cărarea continua. Vezi falia aceea? S-a surpat malul. Încet-încet, insula se surpă şi o să dispară în ocean. Iar acolo, jos, vezi ghidajele acelea?

JESSICA

Pentru ce sunt?

IOKAN

E doar un simbol. Nu folosesc la nimic. Pe acolo trece ultimul meridian. Dincolo, pe insula din faţă, e alt timp. (se uită la ceas) Dincolo… e ieri!

Jessica îl sărută brusc, pătimaş. Iokan nu se aştepta, dar şi-o dorea. Se sărută cu foc, bălăngănindu-se pe marginea prăpastiei. Lângă ei, Andrei face semn cameramanului că e destul, fără să îi oprească pe cei doi din focul aprins al pasiunii.

PAVEL

(către Andrei)

Excelent! Nu m-am gândit la asta…

ANDREI

(mulţumit)

Vezi dacă am fript-o puţin? Ştiu ce poate fata asta…

Deşi filmarea s-a oprit, Iokan şi Alina continuă să se sărute.

29.   EXTERIOR. AUTO/PLAJĂ. SEARĂ.

James conduce decapotabila verde, studiind hârtia pe care i-a înmânat-o Tangariki lui Alex. Ridică din umeri şi se uită împrejur, ca şi cum şi-ar spune că n-a greşit nimic, însă n-a ajuns nicăieri. Opreşte maşina. Admiră. E foarte frumos. Respiră adânc. Mai studiază o dată hârtia. Bate cu degetul pe locul încercuit cu roşu. E unde îi spune hârtia că trebuie să fie. Deschide portiera şi se îndreaptă spre plajă. Se aruncă în nisip, cu faţa în sus. Închide ochii. Secvenţa durează, în zgomotul valurilor şi al păsărilor. Deodată, un sărut se aşează pe buzele lui, ca o fregată care a ajuns la ţărm după o lungă călătorie. E Tangariki, care îl ia de mână şi-l trage după ea, spre ocean. Fac primii paşi, însă James are reţineri.

JAMES

Tangariki, eu…

30.   EXTERIOR. PLAJĂ. SEARĂ

Alex se suprapune peste James.

ALEX

Tangariki, eu…

Tangariki nu vrea să îl asculte, îl trage după ea în larg. Tangariki plonjează în apă, însă Alex bate din mâini dezordonat. Se vede că nu ştie să înoate, însă apa nu îi trece peste cap. Tangariki se face că îl salvează, îl ia în braţe, sărutându-l din nou.

TANGARIKI

Simţi ceva sub picioare?

Alex nu îndrăzneşte să mai spună nimic. Dă din cap afirmativ.

TANGARIKI (cont.)

E meridianul. Ultimul meridian. (îl împinge puţin) Tu eşti de o parte a lui, eu de alta. La mine e mâine, la tine… e ieri!

Tangariki râde jucăuş, sărutându-l din nou, trecând peste graniţa dintre ieri şi mâine.

31.   EXTERIOR. PLAJĂ. SEARĂ.

Dudu şi Bauro sunt aşezaţi pe plajă, discutând cu calm, în şoaptă, deşi nu mai e nimeni în preajmă. Bauro scoate din buzunar o hârtie, în care are împachetat ceva. Dezveleşte hârtia şi îi oferă din conţinut lui Dudu, care se serveşte fără să privească. Ambii ţin în mână ceva care seamănă cu o ciupercă uscată, din care mestecă, cu răbdare.

BAURO

Mai rămâne Iokan. (pauză) Cu el nu aşa. El e… puţin altfel. Trebuie să-l eliberăm din colivie.

DUDU

Să îl aşezăm şi pe el pe linia imaginară dintre ce este şi ce ar putea să fie.

BAURO

Şi să aleagă.

DUDU

Bine. (parcă întrebător) Cred că nu am uitat nimic. (niciun răspuns) Rămâi aici… (pauză) să aştepţi boarea de vânt?

BAURO

Da. Voi rămâne. (în transă) Ca un epilog la o boare de vânt…

Dudu priveşte în zare, cu ochii umezi, în aceeaşi transă, cu o întrebare transcendentă.

BAURO (cont.)

Mă voi gândi la tine cât voi sta între mâine şi ieri. (pauză; îl priveşte cu duhul blândeţii) Dudu, tu mi-ai adus timpul…

DUDU

Bauro, tu mi-ai adus libertatea.

Se îmbrăţişează.

32.   EXTERIOR. BAR PE PLAJĂ. SEARA SE ÎMBRĂŢIŞEAZĂ CU NOAPTEA.

Belu, cu o sticlă de whiskey în mână, declamă.

BELU

Unfortunate Prince! How much longer must thou live without peace? How long dost thou delay, O righteous Nemesis!

Suprapunându-se peste Hamletul care a devenit Belu, evident beţi, Andrei, Dan şi Vinnie cântă o serenadă unor localnice. Voi baritonale, foarte bune, în special al lui Andrei, care se acompaniază cu o chitară.

ANDREI, DAN, VINNIE

(într-un glas)

Cucuruz cu frunza-n sus

Ţucu-i ochii cui te-a pus.

33.   EXTERIOR. PLAJĂ. NOAPTE.

Corin aleargă, răvăşit pe plajă. Alina stă la marginea plajei, apele oceanului îi mângâie periodic picioarele.

CORIN

(o descoperă)

Te căutam, Alina, hai repede.

ALINA

(revoltată)

Ce vrei?

CORIN

(ferm)

Gata!

ALINA

(dezgust)

Ce-i gata?

Corin arată gestul tăierii capului. Alina e pierdută o clipă, apoi înţelege.

ALINA

(se ridică, are o privire îngrozită)

Nenorocitule!

Alina aleargă.

CORIN

Linuş, stai…

ALINA

(disperată)

Duduuu!

34.   INTERIOR. CAMERA LUI DUDU. NOAPTE.

Alina intră val-vârtej în camera lui Dudu, strigând disperată.

ALINA

Dudu!…

În camera lui Dudu e beznă. Caută să aprindă lumina, strigând.

ALINA

Dudu!…

Se aprinde lumina. Dudu se ridică în fund în pat, complet gol. Lângă el, în aceeaşi ipostază, Eliza, iritată de întrerupere. Alina se linişteşte brusc, dar îl priveşte mustrătoare pe Dudu.

ALINA

Asta îţi era misiunea, Dudule?

Face stânga împrejur şi iese.

35.   EXTERIOR. PLAJĂ. NOAPTE.

Horia se hârjoneşte pe plajă cu Rita. Se opresc, obosiţi. Rita vrea să îl mai provoace o dată şi imită un număr de striptease, aproape dezgolindu-şi sânii. Horia se aruncă spre ea, agăţându-i sutienul in extremis şi dezgolind-o, apoi se trânteşte în nisip, cu faţa în sus. Rita se trânteşte şi ea lângă el, cu faţa în jos. Râd, se privesc înfierbântaţi. Îşi apropie trupurile. Ceva îl jenează pe Horia, care începe să dea nisipul la o parte.

HORIA

(extaziat)

Fantastic!

RITA

Ce e?

HORIA

Borna asta îngropată în nisip…

RITA

Ce-i cu ea?

HORIA

E borna ultimului meridian. Pe aici trece ultimul meridian.

RITA

Bine, şi crezi că asta o să mă oprească?

HORIA

Nici nu vreau. Dar, realizezi? Tu eşti de o parte a meridianului, eu de alta. Ne desparte un timp.

RITA

(se tăvăleşte peste meridian)

Nu vreau să mă despartă nimic!

Se sărută cu foc. Iau din nou o pauză.

HORIA

(gânditor)

Interesantă strategie de marketing… Asta cu ultimul meridian. Nu mi-a plăcut nici mie chestia cu paradisul regăsit…

RITA

Era banală…

HORIA

(convins)

Da, cred că o să meargă chestia asta! Şi oamenii, venind aici să îşi mărturisească dragostea, să se căsătorească…

RITA

Ca noi…

HORIA

(meditează în continuare)

Se zice că polinezienii au un sentiment foarte puternic al morţii. Bătrânii simt când le vine sorocul. Aşa, cum se zice despre câini…

RITA

(şi-a amintit ceva trist)

Oh, Hanna!… Căţeluşa mea aşa a făcut, s-a dus să moară în cimitir… departe de casă…

HORIA

(râde, totuşi fără convingere, în diso-nanţă cu tristeţea Ritei)

Dar eu nu aş aştepta aici, să-mi crească aripi ca să mă salvez…

Rita, care îşi plimbă de ceva vreme mâna prin nisip, ţipă. Degetele ei au întâlnit degetele altcuiva, şi nu sunt ale lui Horia. Horia se ridică brusc şi observă şi el, dincolo de Rita, conturul unui cadavru.

36.   INTERIOR. SALA DE ŞEDINŢĂ. DIMINEAŢĂ.

Toată lumea aşezată, discută între ei. Un singur scaun gol, se pare că cineva întârzie. Andrei apare în cadrul uşii şi îşi ia scaunul în primire. Lângă el, Eliza, zâmbind satisfăcut.

ANDREI

Cu tine ce-i?

Eliza nu înţelege la ce se referă Andrei şi îi zâmbeşte întrebător, fără a-şi şterge zâmbetul de satisfacţie.

ANDREI (cont.)

Ce mama dracului eşti aşa fericită?

Faţa Elizei este o floare proaspăt deschisă. O albină zboară din floare şi se îndreaptă spre Dudu. Andrei urmăreşte albina şi se loveşte peste frunte.

ANDREI (cont.)

Să mă ia toţi dracii!

Andrei o priveşte fix, cu neîncredere.

ANDREI (cont.)

Dudu?

Eliza adaugă un nou zâmbet, lângă celelalte, unul ştrengăresc.

ANDREI (cont.)

Nu pot să cred! Ţi-o tragi cu Dudu?

ELIZA

(îl corectează)

Mă culc cu el, se spune în lumea mea, dragule.

ANDREI

Mă rog, tot aia. Bă, ăsta e fantastic. N-am mai văzut aşa ceva. În fiecare noapte alta.

ELIZA

(puţin iritată)

Ce vrei să spui?

ANDREI

(numără pe degete)

Când am venit… Teima. Apoi, Alina. Tangariki. Acum – tu.

ELIZA

(tot iritată, dar convinsă)

Greşeşti. A fost cu mine în fiecare noapte de când am venit aici.

ANDREI

(nu crede)

În fiecare noapte?

ELIZA

(întăreşte)

În fiecare noapte.

ANDREI

Toată noaptea?

ELIZA

(dubitativ, mai puţin ferm)

Nu…

Andrei vrea să zică cu un gest ceea ce prin cuvinte s-ar transcrie: păi vezi?

DUDU

Suntem toţi, da? Bine… În primul rând, vă felicit, aţi respectat graficul. Infernal, cum ar zice Andrei. Am vizionat aproape tot, mă rog, nu toate dublele, dar eu sunt foarte mulţumit. Dacă Andrei sau Geri – credeţi că mai trebuie vreo dublă la ceva? Voi hotărîţi.

ANDREI

(la urechea Elizei, răutăcios)

La cineva, nu la ceva.

DUDU

Dacă nu, atunci ne rămân două aspecte. Să vizionăm împreună cele trei secvenţe ale băieţilor de la efecte şi să pregătim carnavalul.

Dudu îi face semn lui Dan, care pregăteşte un videoproiector şi dezveleşte pânza de proiecţie. Vizionăm pe pânză un perete în semiobscuritate, pe care se răsfrâng umbrele uriaşe ale unor ţânţari. Imaginile sunt în alb şi negru, iar umbrele se plimbă pe perete pentru câteva clipe împreună, după care dispar, lăsând doar una singură în urmă. Umbra se aşează la un moment dat pe umbra unei plante. Se aude un zgomot şi, fără preaviz, peretele se împroaşcă cu sânge. Pânza revine la alb, semn că proiecţia primei secvenţe s-a încheiat.

DUDU

(întorcându-se spre sală)

Comentarii? (pauză; nimeni – nimic) Andrei, ce zici?

ANDREI

Ce să zic? I-a tras-o…

Eliza îl ghionteşte. Câţiva râd. Dudu face un gest de nemulţumire pentru că Andrei nu e încă suficient de conectat la acţiune. Apoi, un nou gest, spre Dan, care proiectează a doua secvenţă. Un deluşor pe care sunt doar buturugi. O arie extinsă de pădure a fost defrişată, în urma ei rămânând doar butuzele copacilor. Urmează un long shot de la nivelul buturugilor, cadru pe care un grup mare de copii, îmbrăcaţi în alb, pornesc printre buturugi, alegându-şi câte una şi aşezându-se în genunchi. După ce s-au aşezat cu toţii, îşi strâng mâinile la piept în rugăciune, cântă. Deodată, un val mare de apă inundă locul, copiilor le cresc aripi, pe care încep să le folosească, zburând, rând pe rând, spre cer. Copiii dispar în zare, iar jos apele au rămas peste bucata de pământ, fără să se mai retragă. Totul e încremenit, asurzitor, fără timp. Doar o boare de vânt tulbură moartea. Pânza e din nou albă.

DUDU

(întors spre Dan)

Asta a fost ideea ta, aşa-i?

Dan încuviinţează. Dudu se ridică de pe scaun, se îndreaptă spre Dan şi îl sărută părinteşte pe frunte. Dan e emoţionat. Dudu îi face semn să continue. Pe pânză apare o a treia secvenţă, în care apare o trupă de soldaţi costumaţi în ţânţari, care sunt atacaţi de o altă trupă de soldaţi, costumaţi în leandri. Se dă o bătălie între cele două trupe, care se lasă cu multe victime. De fapt, pe scena de luptă rămâne un singur soldat-ţânţar, Dinu. Pânza este din nou albă.

DUDU

(răspunzând rumorii din sală)

Pentru cine n-a înţeles, ăsta e visul lui James, când doarme pe hamac, înainte de a îl trezi reflecţia lui Tangariki pe fereastră.

37.   EXTERIOR. BAR PE PLAJĂ. ZI.

Belu şi Andrei, la o masă, sub un acoperiş-umbrelă din stuf. Belu bea bere, Andrei, cockteilul de fructe obişnuit.

BELU

Unde îs toţi, mă? Pe Alex nu l-am văzut de când am venit, Corin nu e în cortul lui, dracu ştie unde e şi Horia, nici urmă de femei… N-ai cu cine bea o bere!

ANDREI

Femeile îţi spun eu unde îs.

BELU

Unde?

ANDREI

În pat cu Dudu.

BELU

Toate, mă?

ANDREI

Da, mă, toate.

BELU

Păi şi noi ce facem atunci?

ANDREI

O frecăm.

BELU

Bine, acum, dar la carnaval?

ANDREI

Tot.

BELU

(dând din cap cu nemulţumire)

Băi, ce fiasco! (încrâncenat) Aveam Romeo duminică. Pentru ce dracu am venit aici, cu toţi rataţii? Auzi, ţânţari, leandri… Bă! Tu ai citit scenariul lui ăsta înainte de a te sui în avion?

ANDREI

Nu.

BELU

Bine. Ai circumstanţe atenuante. Auzi, mă, parcă e războiul broaştelor cu…

PAVEL

(apărut din senin, mulţumit, îşi trage un scaun)

Gata, băieţi, am făcut lista care cum se costumează.

38.   EXTERIOR. CARNAVAL. APROAPE SEARĂ.

Lume multă, albi şi polinezieni, majoritatea mascaţi. Pregătiri pentru carnaval. Horia, costumat în Che Cuevara, iese în faţă, apropiindu-se de Pavel, care e retras, meditând.

HORIA

Trebuie să vorbim, Pavel.

PAVEL

(scos din ale lui)

Ce s-a întâmplat?

HORIA

Eşti cel mai în vârstă, eu nu ştiu cu cine să vorbesc…

PAVEL

Ce e, Horia?

HORIA

Stai jos, e grav. (pauză, faţă serioasă) Am descoperit un cadavru din întâmplare aseară pe plajă.

Pavel îl priveşte cu neîncredere. Îşi aprinde o ţigară.

HORIA (cont.)

Ştiu că te gândeşti că trebuia să merg la poliţie şi gata. Dar e o problemă. (pauză mai lungă, pentru a convinge) Cred că e cadavrul preşedintelui.

Pavel îl priveşte şocat. Trage din ţigară. Nu are cuvinte.

HORIA (cont.)

Nu, Pavel, nu sunt nebun şi am dovezi. Numai că… Numai că nu ştiu… exact… cine l-a omorât.

PAVEL

Dar nu e treaba noastră.

Horia ridică o sprânceană.

PAVEL (cont.)

Ce vrei să spui?

HORIA

Tu… n-ai observat nimic ciudat? La Dudu, la Alex?

PAVEL

Bine, dar eu nu-i cunosc aşa bine…

HORIA

Alex a dispărut de două zile. Cadavrul e proaspăt, îţi spun. Şi Dudu… îl ştiu de o grămadă de vreme. Dudu nu e Dudu. Dudu coace ceva urât.

PAVEL

(sceptic)

Bine, măi, Horia, banul îl schimbă pe om… dar asta nu înseamnă că…

HORIA

(întrerupe)

Bine. Bine. Nu mai zic nimic. Dar dacă diseară nu apare preşedintele, cum ne-a anunţat, mă crezi?

39.   EXTERIOR. PLATOU DE FILMARE. APROAPE SEARĂ.

Vinnie şi Geri stau în picioare, cu două pahare goale de băutură în mâini, analizând scenele de carnaval pe care urmează să le surprindă. Geri îi indică lui Vinnie un loc, Vinnie aprobă. Din semnele lor, totul e aranjat, înţeles şi pregătit.

VINNIE

Hai mai luăm una mică, parcă văd că nu mai avem pauză apoi…

GERI

Plăteşti tu?

VINNIE

Îmi plătesc mie, dacă nu merit măcar atâta după ce mă frecaţi la cap toată ziua…

GERI

Vezi să nu slăbeşti.

VINNIE

(îşi aminteşte)

Bă, tre să îţi spun ceva. Eu am impresia că ăsta ne-o trage cu filmul lui.

GERI

(distrat)

Cum ţi-o trage, Vinnie? Parcă ai încasat deja cecul. Nici nu erai aici altfel, nu?

VINNIE

(împinge la o parte cu mâna sugestia lui Geri)

Lasă asta, mă tem că n-apucăm noi să ne bucurăm de banii ăia. Îs curios care mai merge întreg la cap de aici mâine.

GERI

(râde)

Te-ai îmbătat!

Se aşează în marginea scenei, la o masă improvizată din cutii. Îl solicită pe un alt cameraman să meargă să cumpere de băut. Apare şi Pavel.

PAVEL

(dând din cap)

Pe ăştia i-a cam dat peste cap… fluxul orar.

GERI

(amuzat)

Ce-ţi veni?

PAVEL

Eu nu ştiu, mă, vin pe rând să îmi spună câte o trăznaie. Am şi eu o vârstă, mă, dar văd că degeaba.

Vinnie se uită cu subînţeles la Geri, care râde.

GERI

Descarcă-te, Pavele. Ne-ai făcut curioşi.

40.   EXTERIOR. PLATOU DE FILMARE. APROAPE SEARĂ.

Aceeaşi locaţie. La masa improvizată s-a adunat toată trupa. Lipsesc doar Dudu şi Alex.

RITA

(uitându-se spre Horia)

Poate că avem spioni între noi.

Horia face ochii mari.

RITA

(către Horia)

Spune-mi, dragul meu, cum se face că după ce m-am prostit cu Eliza în seara aia în faţa ta, m-am trezit a doua zi cu o scenă în care fac pe lesbiana?

HORIA

(revoltat)

Rita, doar nu crezi…

RITA

Tu parcă nu credeai în întâmplare!

CORIN

(se bagă)

Eu vă spun că e dracul gol.

ALINA

(sare la gâtul lui)

Tu să taci, nebunul dracului!

Alina îi cară nişte pumni, spre surpriza lui Corin, dar şi a celorlaţi, care nu intervin însă.

CORIN

(se apără)

Să-ţi spună Pavel. Linuş, îţi aminteşti ce am vorbit noi doi în cort? Ne-a auzit cineva? Nimeni. Seara deja a venit cu o inserţie la o scenă, reproducând dialogul nostru. Robert şi Roberta vorbeau cu cuvintele noastre…

DINU

Calmaţi-vă, poate a pus nişte microfoane, să se inspire. Nu vezi că ne-a dat la fiecare un rol apropiat de ce suntem?

ALINA

(sare şi la gâtul lui Dinu)

Şi tu, idiotule?

Alina încearcă să îl lovească pe Dinu, dar acesta o prinde ferm de mâini. Dinu o priveşte autoritar, transmiţându-i din priviri că el nu este Corin.

GERI

(înţelept)

Măi oameni buni, nu înnebuniţi. Hai să turnăm scenele astea de final şi mâine toţi mergem liniştiţi acasă. OK?

HORIA

(ştie mai multe)

Nu cred… O să avem în seara asta o surpriză colosală. Care ne va ţine aici pentru multă vreme.

BELU

(îi sare muştarul)

Ce dracu vrei să spui şi tu? Consultantul lu’ peşte! Eu am Hamlet. Am ratat Romeo, mă, Hamlet nu ratez!

RITA

(informează)

Am găsit un cadavru pe plajă… Eu cu Horia…

VINNIE

(roşu de furie)

Dar ce făceai tu pe plajă cu Horia?

Cei doi se fâstâcesc.

VINNIE

(către Horia)

Bă măgarule, nu ţi-am spus de-acasă? De ce te bagi, mă, peste mine? Ce mă, te crezi cu trei coaie?

ANDREI

(mirare şi supărare)

Bă, voi toţi vi-o trageţi aici? Eu ce dracu fac? Cu mine nu vrea nimeni?

DAN

(cu un zâmbet în colţul gurii)

Poate Corin…

GERI

(către Nicu)

Hai mă, bagă-te şi tu cu o vorbă, nu vezi că ăştia o iau razna? Hai, tu cu cursurile tale de management de grup…

NICU

Păi… eu vreau cu Alina…

Alina îl studiază pe Nicu. E brusc bucuroasă. Mulţimea aclamă. Toţi se întorc.

PAVEL

Mă, ăsta nu-i preşedintele?

41.   EXTERIOR. CARNAVAL. APROAPE SEARĂ.

PREŞEDINTELE – BERETITENTI – este întâmpinat de mai mulţi localnici, care încep să danseze în faţa lui un dans care imită fregatele umblând pe nisip, cu mişcări ample din şolduri şi din mâini. Dansul e acompaniat de bătăi ritmice la un instrument similar tobei. Grupul de străini se apropie şi se pierd în admiraţie. Dansul durează până la disoluţia lui într-o melodie de dans în doi. În prim-plan, Dan, îmbrăcat ca un clovn, vorbeşte la telefon.

DAN

(la mobil)

Te aud cu ecou! Da, ia-ţi bilet, iubito. (pauză) Da, m-am interesat, poţi să naşti liniştită aici. Da, e paradisul. Să vezi ultimul meridian! O să te îndrăgosteşti de locul ăsta… (pauză; râde) Nu ne loveşte niciun val! Oricum, or să ne crească aripi…

42.   EXTERIOR. CARNAVAL. SEARĂ.

Nicu dansează cu Alina foarte strâns pe melodia de dans în doi pe care am părăsit conversaţia telefonică a lui Dan.

ALINA

(agăţată de gâtul lui Nicu)

Nu-mi vine să cred cât de oarbă am fost.

NICU

(copleşit de bucurie, iartă orice)

Nu ai fost oarbă, Linuş. Aşa e viaţa…

ALINA

Dar ce vroiam a fost tot timpul la un pas…

NICU

Pentru un pas de dans trebuie uneori să parcurgi toate meridianele…

43.   EXTERIOR. CARNAVAL. SEARĂ.

Horia dansează cu Rita pe aceeaşi melodie, puţin mai încolo de Nicu şi Alina.

HORIA

Dacă scăpăm de aici mâine… dacă nu se descoperă cadavrul până plecăm noi mâine… dacă mai ajungem vreodată acasă…

Rita îi acoperă gura cu săruturi.

RITA

(printre săruturi)

Mie îmi place aici. Nu-mi pasă că rămânem aici.

HORIA

Nici mie, câtă vreme eşti şi tu aici. (glumeşte) Câtă vreme ne cresc aripi…

44.   EXTERIOR. CARNAVAL. SEARĂ.

Corin, cu cercel în urechea dreaptă ca singură mască, dialoghează cu Iokan, pe aceeaşi melodie, aşezaţi în şezut puţin mai încolo de ringul de dans improvizat.

CORIN

(mărturiseşte)

Am avut nişte gânduri foarte necurate în vremea din urmă.

IOKAN

Ca să descoperi aurul, trebuie să treci prin gunoi. Dar vine totdeauna o boare proaspătă de vânt…

Corin îl ia de mâna dreaptă pe Iokan. Iokan îi pune mâna stângă pe faţă şi îl mângâie uşor.

45.   EXTERIOR. CARNAVAL. SEARĂ.

Dudu, într-o margine, studiază peisajul cu oameni costumaţi. Mestecă pe ascuns ceva care seamănă cu nişte ciuperci uscate. Brusc, odată cu încheierea melodiei de dans, se porneşte spre o destinaţie incertă, unde se află mai mulţi din grup.

DUDU

(plimbându-şi privirile)

Nu l-a văzut nimeni pe Alex?

Se ridică din umeri. În marginea mulţimii, Dudu merge hotărît spre Dinu, care se ascunde în spatele unui costum de camuflaj folosit de trupele speciale antitero, îl ia de braţ şi îl conduce într-un loc mai dosit, unde gălăgia e mai leneşă.

DUDU (cont.)

Dinu, ai o sarcină.

DINU

(bucuros)

Zi!

DUDU

Când îţi fac eu semn, începi împreună cu grupul tău de soldaţi să răspândeşti vorba printre  oameni că urmează un număr de magie, să se adune în jurul scenei şi să facă linişte.

DINU

În regulă. Altceva?

DUDU

Da. Numărul de magie îl fac eu.

Dinu e surprins, dar bucuros să poată fi util lui Dudu.

DUDU

Trebuie să mă ajuţi cu o treabă, în timpul magiei. De fiecare dată când ridic mâna, uite aşa, să te apuci, împreună cu soldaţii, să strigaţi Ura! Şi spune-le şi la oameni să strige după voi: Ura!

DINU

Bine, Dudu, s-a făcut. Hai că-s curios. Baftă! (ezită, parcă ar vrea ceva)

DUDU

(observă)

Ce e?

DINU

Aş vrea şi eu ceva… dacă se poate! (se apropie şi îi şopteşte ceva la ureche)

DUDU

(zâmbeşte, încuviinţând din cap)

Sigur, Dinule, s-a făcut!

Cei doi se despart, Dudu porneşte la fel de decis spre scenă, unde se află cameramanii şi echipa de filmare.

DUDU

(către Geri)

Geri, hai puţin te rog.

Îl agaţă pe Geri de braţ, îl conduce în lateralul scenei, pentru o discuţie privată.

DUDU

Uite. Vreau să intru şi eu în film cu câteva replici.

Geri face ochii mari.

DUDU

Deci, fii atent, la un moment dat Dinu cu grupul de soldaţi va face linişte printre oameni, atrăgându-le atenţia spre scenă. Oamenii se strâng să vadă ce urmează, iar aici apar eu pe scenă. Spun câteva cuvinte şi apoi se revine (pauză) la normal în carnaval.

GERI

(nedumerit)

Am înţeles… Dar… Andrei ştie, ce spui, cum filmăm?… Ne trebuie puţină pregătire…

DUDU

Nu trebuie nimic. Andrei e ocupat; îl pui pe Vinnie să rămână cu camera pregătit numai pentru scenă. O cameră rămâne cum ne-am înţeles pe prim-planuri, iar celelalte două urmăresc carnavalul. Iar de restul mă îngrijesc eu. Hai, că o să iasă bine…

GERI

Cum zici…

46.   EXTERIOR. ÎN AFARA CARNAVALULUI. SEARĂ.

Andrei stă îngândurat, dincolo de hărmălaie, cu privirea dincolo de ocean. Din spatele lui, Teima îi pune mâinile la ochi. Andrei îi atinge degetele, simte surprins că sunt ale unei femei. I le ia de la ochi, face ochii mari constatând că mâinile aparţin teimei şi se desparte cu greu de degetele ei. O nouă melodie de dans răzbate până la ei. Teima îl invită pe Andrei la dans, prinzându-l de mâini, după ce îi desenează ceva cu degetele în palmă. Lui Andrei nu-i vine să creadă. Emoţionat, începe să danseze, stângaci.

TEIMA

(după mai mulţi paşi)

Când e gata totul, vrei să vii cu mine, să îţi arăt ultimul meridian?

LUCI

(acceptă, dar nu are cuvinte)

Teima, eu…

47.   EXTERIOR. CARNAVAL. SEARĂ.

Belu apare de undeva, cu pas hotărît, spre locul unde Geri bea cu Pavel, cu aceeaşi melodie în fundal.

BELU

(către Geri)

Dă-mi o cameră, Geri. Vezi că eu o să alerg de aici spre mulţime. Uite, într-acolo, unde e Tangariki. Îmi trebe camera un minut apoi pe mine, bun?

GERI

(nedumerit)

Ai vorbit cu Dudu? Sau cu Andrei?

BELU

Hai, mă, Geri, te rog. Parcă nu ştii… Ăştia nu vor să îmi dea nicio replică cu fata asta. Te rog, mă…

GERI

Bine, Belu, dar n-ai nicio garanţie că vor băga scena…

BELU

Nu te fierbe cu asta! Trimite-l numai pe Vinnie după mine, bun?

48.   EXTERIOR. CARNAVAL. SEARĂ.

Pavel şi Geri ciocnesc paharele şi se privesc satisfăcuţi. Sunt puţin piliţi, mai ales Pavel.

PAVEL

Aşa e cel mai bine, noroc că am fost noi pe fază. A ieşit superb dansul ăstora. E ceva şi norocul! Nici dacă ne pregăteam o lună pentru scena aia…

GERI

(bravează)

Adevărul e că fără noi era totul varză!

PAVEL

(cert)

Daaa! Păi Dudu parcă e un nazist, nu se înţelege nimeni cu el. Iar Andrei numai la femei se gândeşte!

GERI

(cu mulţumire de sine)

Dacă nu ţineam noi filmările în mâini… Apropo, hai să îi facem dambalua lui Belu!

Cei doi îşi pun paharele pe cutiile care ţin loc de masă şi se îndreaptă spre camerele de filmat.

49.   EXTERIOR. CARNAVAL. SEARĂ

Pavel, Geri şi Vinnie sunt concentraţi: urmează scena lui Belu, pe care o toarnă furtiv.

PAVEL (o.c.)

Scena zero, insert unu.

GERI (o.c.)

Acţiune!

Belu aleargă spre mulţime, îndreptându-se spre locul unde i se pare că o identifică pe Tangariki, mascată în căprioară. Din lateral, apare Alex, care aleargă şi el spre mulţime, tot spre locul unde i se pare că o identifică pe Tangariki, mascată în căprioară. Ajung simultan în faţa femeii mascată în căprioară, dar nu se observă reciproc. Cu gesturi în oglindă, cei doi scot din buzunar o cutiuţă, care conţine un inel cu diamant, neapărat verde.

BELU şi ALEX

(într-un glas)

Tangariki, eu…

Belu îi percepe prezenţa lui Alex şi se întoarce mânios spre el.

BELU

Ce dracu faci?

Alex e nedumerit. Realizează şi el prezenţa lui Belu.

BELU (cont.)

Du-te dracului, mi-ai stricat scena! Mă, toţi sunteţi cretini aici? Băga-mi-aş picioarele în el de film! Profesioniştii lu’ peşte!

ALEX

(se enervează)

Fac ceva pe filmul vostru! Eu o vreau pe Tangariki, clar?

Femeia mascată în căprioară îşi scoate masca. Nu e Tangariki.

GERI (o.c.)

Belu, vezi că zice Dudu să facem o dublă.

BELU

(extaziat)

Mă lasă să zic ceva? Mă lasă s-o cer în căsătorie?

PAVEL

(la braţ cu Tangariki)

Alex, hai şi tu la o dublă. Cu cea adevărată…

50.   EXTERIOR. CARNAVAL. SEARĂ.

Mulţimea e adunată în jurul scenei. În spate, Dudu trece pe la Vinnie şi îi lasă un plic.

DUDU

(şopteşte)

Să ne iei sicrie de aur la toţi!

Vinnie deschide intrigat plicul, din care scoate un bilet de loterie.

VINNIE

(fericit, spre Pavel)

Bă, ce dracu mă fac…

PAVEL

(are treabă)

Scena zero. Dubla zero.

GERI (o.c.)

Acţiune!

Dudu iese din spatele scenei, costumat în Hitler, vine cu pas milităros în faţa mulţimii. Puţină rumoare.

DUDU

Popor! Sunt trimisul zeului Zika! Am venit să vă salvez! Îl somez pe Bere-titenti (arată cu mâna spre Preşedinte) să vină să îşi predea mandatul în mod paşnic.

Preşedintele ezită puţin, apoi pare bucuros că a primit şi el un rol în film şi predă insemnele statului în mâna lui Dudu. Acesta le preia.

DUDU (cont.)

În clipa aceasta, proclam Republica Cinematografică Kiribati! (ridică mâna)

GRUP DE SOLDAŢI

Ura!

MULŢIMEA

(imită)

Ura!

DUDU

Să trăiască şi să înflorească Republica Cinematografică Kiribati!

Dudu ridică mâna.

GRUP DE SOLDAŢI

Ura!

MULŢIMEA

(imită)

Ura!

DUDU

De azi, nu mai trebuie să munciţi pământul! Nu mai trebuie să mergeţi la pescuit! Nu mai trebuie să spargeţi nuci de cocos! Sunteţi liberi să participaţi la singura industrie a statului vostru în mândra Republică Cinematografică Kiribati!

GRUP DE SOLDAŢI

Ura!

MULŢIMEA

(imită)

Ura!

51.   EXTERIOR. CARNAVAL. SEARĂ

Andrei, Geri şi Pavel privesc şi ascultă uimiţi şi contrariaţi discursul lui Dudu. Doar Vinnie îşi vede de treabă, filmând. Se apropie de ei şi Horia, tumefiat. Dan îl urmează în stupoare.

PAVEL

Bă, ce face Dudu? Ăsta e-n criză comiţială! Totul a fost perfect şi acum strică tot… (către Geri) O să poţi să tai unde intră Dudu fără să strici faza cu…

Alex apare de undeva.

ALEX

(îl întrerupe pe Pavel)

Mă, ştiu cum să încheiem filmul. Ştiu care e chestia. (extaziat) Cu o fregată care zboară… După aia, o boare de vânt, aşa, ca un epilog…

Alex observă că Dudu ţine un discurs şi că nimeni nu îi dă lui atenţie.

DUDU

(discurs înflăcărat)

… iar Dinu Raniţă este şeful armatei Republicii noastre! De asemenea, am hotărît înfiinţarea unei instituţii noi, de Tratament Intensiv al Fricii prin Ficţiune! O va conduce Alexandru Barna! (îşi aruncă ochii pe un bilet pe care îl ţine în mână) Tot acum, institui funcţia de Arhitect al Republicii! Numesc în funcţia de arhitect al Republicii pe arhitectul Corin Pupăză!

Corin e în culmea extazului. Face câţiva paşi înainte şi salută mulţimea.

DUDU (cont.)

Sarcina lui va fi să construiască platforme de zbor pe toate insulele Republicii noastre!

52.   EXTERIOR. CARNAVAL. SEARĂ.

DUDU (cont.)

…  sunetist, şef la securitatea naţională. Ministrul de Externe va fi regizorul Andrei Tranca, iar la Interne, directorul de imagine, Gerard Ponci. Actorii noştri vor prelua Parlamentul. Iar eu, drag popor, sunt preşedintele vostru şi al mândrei şi prosperei noastre Republici Cinematografice Kiribati!

Deşi Dudu nu a mai ridicat mâna:

GRUP DE SOLDAŢI şi MULŢIMEA

(într-un glas)

Ura!

Uraaaaaaaaaa!

PAVEL (o.c.)

Bă, ce face ăsta, totuşi?

ALEX

(grav)

Ştii ce cred eu că face?

Ceilalţi îl privesc descumpăniţi.

ALEX

Eu cred că filmul s-a terminat. (pauză) Eu cred că a început realitatea.

DUDU

În încheiere, vă doresc tuturor să trăiţi bine în Republica Cinematografică Kiribati! Iar acum, cu toţii pe plajă, să sărbătorim prin dansul fregatelor!

Localnicii pornesc în goană spre un loc numai de ei ştiut, spre plajă. Grupul îi urmează, duşi de val.

53.   EXTERIOR. CARNAVAL. NOAPTE.

Mulţimea a ajuns pe o plajă, care seamănă bine cu plaja unde Rita şi Horia au descoperit un cadavru. Unii se aruncă în ocean, alţii dansează pe plajă. Hărmălaie de nedescris.

54.   EXTERIOR. CARNAVAL. NOAPTE.

Trecând prin toată mulţimea, Tangariki a rămas singură, aplecată la capătâiul cadavrului pe care îl găsise Horia. Cadavrul este al lui Bauro, tatăl ei. Înlăcrimată, îşi plânge tatăl mort, pe care l-a descoperit pe borna ultimului meridian.

SE DIZOLVĂ: SFÂRŞIT.

55.   EXTERIOR. PARC. ORELE DIMINEŢII.

Dudu şi Alex sunt pe aceeaşi bancă, în acelaşi parc, în aceeaşi metropolă: ca în debut. O boare de vânt citeşte ziarele de pe masa din faţa lor. Se ridică de la masă, strângând ceştile de carton din care au băut cafea, pliculeţele de zahăr, beţişoarele de lemn cu care au învârtit în cafea, ziarul. Vorbesc şi gesticulează, mai ales Alex, dar cuvintele lor sunt acoperite de gălăgia oraşului.  Aruncă resturile şi ziarele în coşul de gunoi şi se pornesc pe cărarea pietruită, agale. Au tot timpul din lume. Alex e oarecum agitat sau poate doar purtat de poveste. Îl ia de după umeri pe Dudu cu mâna dreaptă, în timp ce flutură, cu braţul stâng ridicat, biletul de loterie a lui Dudu. În fundal, acelaşi panou de reclamă pentru destinaţia turistică Kiribati: Kiribati – Paradisul regăsit. Alex şi Dudu se pierd printre arbori. Se apropie de o bornă, care seamănă cu borna ultimului meridian. Par să se îndrepte spre o clădire pe frontispiciul căreia stă scris: Tratamentul Intensiv al Fricii prin Ficţiune. Din partea opusă, vin Andrei, Pavel, Geri, Alina, Horia etc. Se întâlnesc cu toţii în dreptul bornei.

FADE OUT

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: