[Norii au venit şi n-au mai plecat]

 

 

Norii au venit şi n-au mai plecat.

Şi plouă cum n-a mai plouat

peste pământul ce ni s-a dat.

 

Cocoşii toţi s-au oprit din cântat.

Broaştele au nebunit şi sar peste gard.

Şi, vai!, pădurile, cum ard!

 

În pântece viţelul plânge.

Pietrele-s putrede, învelite în sânge.

Ploaia aceasta nu s-a mai opri.

 

Vom uita toate şi nimic n-om mai şti.

Zboară zanga, zori cu zăvor.

Lumea s-a lins pe buze cu zăpor.

 

Şi ploaia se va da de-a dura

peste umerii mei, peste ţărnă.

Înnegri-va afina, isvodi-va mura,

cu braţe ţepoase, albastră şi cârnă?

 

Până la capăt va ploua, va ploua.

 

(Se înnora cu dumneata.)

Anunțuri
1 comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: