Epiharia V

Bine-ai venit în sufletu-mi, femeie!

Când stăm pe beznă, la lumină, seara,

şi lumânarea-aprinsă îşi picură ceara,

cu gura ta ce amiroase-a fluturi

pe buzele-mi amare lin aşezi săruturi.

E poate dimineaţă seara

în sufletu-mi când caţi

cu lumânarea…

Dar cred că am tăcut

când tu, ştergându-ţi fruntea apăsat,

simţind puterile că te-au lăsat,

ai întrebat: mai o fi mult ?

Plecasem de cu noapte de acasă.

Căldura e acum şi roşie, şi deasă.

Ai vrea printre fagii rotunzi să ne-ascundem

şi iar mă-ntrebi: unde suntem ?

Te-acoperi cu umbre mânioase de pin

şi mă ameninţi lung la tine să nu vin.

Îmi stă un vers pe inimă. Ţi-l spun:

ceva cu iarbă tristă, pace şi tutun.

Mânia-ţi creşte deodată şi mai mare.

Ai să mă-nghiţi cu haine,

îţi spun că mi se pare.

O, tu, privighetoare,

nu ţi-au ieşit prin suflet răni amare,

n-ai gâtul gol şi penele murdare –

de când uitat-ai inima în soare ?

Până la capăt cât o mai fi oare ?

Nu-i cine mă-ntreba,

în ochi zvârlindu-mi sare,

de când te-ai aburcat la umbra unui brad.

Cu rugăminţi la picioare degeaba îţi cad.

Floarea, grea de polen, stă să cadă.

Nici o albină nu trece s-o vadă.

Ca-n crengi s-a prins vântul

de pletele mele. Mă opresc.

Dincolo – cerul sumar

îmbrăcat. Un semn îi cerşesc

că dragostea noastră nu-i în zadar.

Că sufletul mi-e fără noimă amar.


Din volumul EPIHARII. Oradea: Anotimp, 1997

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: