Când nici oglinda n-are să mă mai cunoască…

Sunt zece ani de când trăiesc într-o spaimă care nu mă mai părăseşte: aceea de a nu-mi găsi locul. Unele culturi privesc individul într-o continuă devenire (în sens heideggerian). Cultura ţărănească românească – cu care mă hrănesc şi de la care mă revendic – găseşte că omul devine până se aşează, că viaţa unui om ţinteşte aşezarea: să te aşezi la casa ta, la lucrurile tale, în comunitatea ta.

Spaima mea – de pe vremea când tinereţea am înţeles că are să treacă – este că nu am să pot împlini acest imperativ aparent simplu, cerut de mentalitatea ţărănească românească: să mă aşez.

În orizontul originar, sunt născut printre ţărani, am crescut printre ţărani, am învăţat să înţeleg şi să iubesc ceea ce mă înconjoară ca un ţăran. Această viziune a universului a fost mereu perturbată de mult prea multele mele lecturi, de mult prea multele mele călătorii în lumea largă, de mult prea multele acumulări din universul tehnic, de mult prea multele ispite ale vieţii citadine.

Cu toate acestea, în rarele clipe de lumină interioară ce le mai primesc, gândesc ca un ţăran, iubesc ca un ţăran, mă port ca un ţăran. Este poate motivul pentru care nu reuşesc să îmi găsesc locul.

Pentru că România este de ani buni un stat în care se consideră moştenirea ţărănească o povară, pentru că România este de ani buni un stat în care cultura de extracţie ţărănească este o ruşine, am socotit că nu am decât două rezolvări pentru a mă salva de spaima care mă cuprinsese: să îmi părăsesc ţara sau să mă retrag într-un vârf de munte, printre ultimii ţărani.

Le-am încercat pe rând pe amândouă. Mi-am pus nişte pământ din Apuseni în bocanci, mi-am luat straiţa-n spinare şi mi-am căutat un loc în lumea largă. Loc este şi era. Şi în Statele Unite, şi în Spania, şi în Cipru, ca să numesc doar câteva din ţările pe unde am hălăduit o vreme. De fiecare dată m-a învins un dor îngrozitor de acasă. Dar nici soluţia de a fi acasă, într-un vârf de munte, absent şi indiferent la moartea a tot ce este ţărănesc, nu s-a dovedit a fi productivă.

Trăiesc azi mai acut ca oricând această spaimă, de a nu îmi găsi un loc, niciunde, de a nu mă mai aşeza la casa mea, la lucrurile mele, nicicând. Şi simt cum îmi dă târcoale, rânjind, nebunia.

Şi, între timp, devin, devin, şi nu mă mai cunosc în oglindă.

Şi spaimei de a nu îmi mai găsi locul – niciunde, nicicând – îi ia alta. Aceea că într-o zi nici oglinda n-are să mă mai cunoască.

3 comments
  1. Pentru cei care si-au zmuls radacinile si le-au infipt in cer, cale de intoarcere nu mai exista. Tot ce-ti ramane de facut este sa te instalezi cat mai confortabil pe cocoasa vantului si din cand in cand sa arunci bagajele de prisos. Iar de prisos e totul atunci cand esti pe drum;

  2. omu' said:

    Bine te-am regasit. Tragic de frumos iti este scrisul despre satul romanesc. Ma regasesc.
    Cand am plecat din sat, lasand pe ai mei acasa, nici prin gand nu-mi trecu, ca ei se vor sfarsi odata. Tata nu mai apucase sa-mi ia car cu boi asa cum era datina, satul fu prins in valtoarea colectivizarii. Mult mai tarziu am simtit ca nu mai sunt ai satului, nu cunosteam pe cei ce veneau din urma iar cei ce ma conoscusera candva, ma daduse uitarii. Veneam doar sa-mi vad bunicii si parintii, apoi numai parintii iar astazi merg sa o vad pe mama. Am fost sase la parinti si toti suntem plecati in lume. Mama ca a mea nu este alta, sa indure singuratatea…

    Ganduri bune iti doresc,
    Nicu

  3. I used to be more than happy to seek out this internet-site.I wanted to thanks for your time for this wonderful learn!! I definitely having fun with every little little bit of it and Ive you bookmarked to check out new stuff you weblog post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: