Cântec lângă fereastră

Am să vin într-o seară la fereastra ta

să ascult cum îţi cântă inima.

Am să trec, tiptil, prin grădină

să mă strecor la tine în inimă.

Ai sa m-auzi? Ai să mă crezi?

Căci de văzut nu poţi să mă mai vezi…

Sunt umbră şi în urma mea

nu mai adie nicio stea.

Sunt floare şi ca rădăcină

am pasul meu şi o inimă.

Petalele îmi sunt aripe…

Mi-am petrecut demult cele din urmă clipe.

Să mai treci să rupi o petală,

ca floarea să rămână goală.

Ori poate să mă sădeşti la fereastră,

de vei găsi şi pentru mine vreo glastră.

Anunțuri
2 comentarii
  1. ce frumoase poezii! Dar asta e chiar extraordinara, felicitari

  2. Multumesc! Poezioarele acestea sunt, după mine, doar nişte jocuri, de încălzire, cum ar veni, dar, dacă plac…

    N-am uitat ca (v)-am promis un recurs la bucurie (probabilitatea de a il considera valid pentru postare era pentru ieri…), dar mai va! Poate… la sfarsit de saptamana!

    Cu toata pretuirea, OB

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: