Balada călugărului călător

Mergea călugărul cântând,

cântând sucit-alcătuire

şi răsucita devenire

a lucrurilor pe pământ:

 

Eu sunt călugărul năimit,

nu ştiu de unde am venit,

dar ştiu prea bine unde plec:

la schitul vechi, la schitul vechi!

 

Nu am nici nume, nici poreclă,

în traistă n-am decât o sfeclă,

şi pantalonii au un crac,

şi nu pot nici să-i mai dezbrac,

şi pitpalac, şi pitpalac.

 

Dar schitul vechi unde o fi?

Pe drumul alb, şi crem, şi gri,

eu m-am tot dus, fără a şti

pe unde, cum – să pot ieşi

la schitul vechi, şi alb, şi gri.

 

Sau poate schitul nici nu e…

Cărarea mea tot suie, suie…

Şi pasul meu nu se termină

şi parc-ar prinde rădăcină….

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: