Murit-a Remes, cisla-aceea tuieşă…

Murit-a Remes, cisla-aceea tuieşă de-ape… Uitarea

a-nghiţit brazii voinici, uitarea au băut înstâncatele

ape! Brânci grele peste Remes s-au întins, s-au adâncat.

La cântători, când zeu cerca din piatră să nască, a murit

grozavul fosat. La cântători fost-a-ngropat.

Unde sunteţi, ciudaţi – pe cari-odinioară atât vă-ndrăgeam! –

eulogi? Minor, Limes, Narcissus! O, horei, pentru ce

s-a-ncuibat liniştea-n voi? Căpetenii – fiecare fii de-Oebali –

Hyacintus: păstrăvi cu burţile-n sus manuscriptele voastre

pietrele cu burţile-n jos amintirile noi!

(prelucrare după Octavian Blaga, N-AM SĂ UIT NICIODATĂ NIMIC ŞI TOTDEAUNA AM SĂ RĂZBUN, Oradea: Cele Trei Crişuri, 1994)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: