Amintirea lui Viorel Horj

Comuna Drăgăneşti este una dintre puţinele comune bihorene peste care timpul nu a trecut degeaba în ultimii zece ani. Pe lângă asfaltarea drumurilor comunei (asfaltare, nu plombare, cum eventual se practică în cele mai multe) şi montarea de coşuri de gunoi stradale – ca să menţionez doar două din lucrurile care contrastează cu alte comune -, administraţia de la Drăgăneşti îşi respectă valorile născute în localitate. Lucru, iarăşi, rar, azi.

Poetul Viorel Horj este una dintre aceste valori. Trecut la cele veşnice cu aproape patru ani în urmă, poetul are bust în Drăgăneşti, şcoala locală i-a împrumutat numele, cetăţean de onoare post-mortem a fost declarat de către primarul Gheorghe Bogdan, ales, pentru a nu ştiu câta oară, la ultimele alegeri, cu un procentaj apropiat de sută la sută.

Despre cea mai recentă manifestare dedicată poetului la Drăgăneşti, aici:

http://www.crisana.ro/stiri/actualitate-13/intoarcerea-poetului-printre-ai-sai-54203.html

Pentru proximul număr al ZODIILOR ÎN CUMPĂNĂ, pregătesc la rându-mi câteva materiale inedite Viorel Horj.

Sub imboldul amintirii, în trecere prin oraşul în care a trăit Viorel Horj o vreme, Oradea, şi care nu ştiu să-i fi pus măcar unei străzi numele său, transcriu o poezie din volumul postum STRIGĂTUL DE SUB ROUĂ (ediţie îngrijită şi prefaţă de Corneliu Crăciun, Oradea:Arca, 2005). Nu înainte de a nota, fără nicio intenţie de a produce o metaforă, ci în înţelesul direct al vorbelor: Oradea este un oraş gol fără Viorel Horj. Farmecul prezenţei lui Viorel Horj îl făcea… suportabil.

Viorel Horj: Rânduri pentru mama

Mă mai aştepţi la poartă, mamă?

Soseşte el, a bună samă!

Torcându-ţi gândul presupus

Te uiţi prin sat în jos şi-n sus

Scuipi pe nepoţi să nu-i deochi

Pui mâna streaşină la ochi

Şi c-o supremă încordare

Priveşti chiar dincolo de zare.

Se cuibăreşte ziua-n pom

Pe drum – ţipenie de om

A mai rămas să-ţi poarte veşti

Bâta în care te propteşti

Tovarăş, reazem la nevoi

Până la poartă şi-napoi.

Te-ai rezemat de ea şi-n gând

De-atâta vreme aşteptând

Încât la poarta de intrare

S-a şi făcut o groapă mare.

Mi-e teamă c-am să cad în ea

‘Nainte de-a te revedea.

(apărută în săptămânalul la care a colaborat, vineri de vineri, atâţia ani: Crişana Plus, 30 ianuarie 1997)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: