Ce te vaieri, aedule…

Ce te vaieri, aedule, ce te vaieri, cu zeu chibzuit-ai

tu să te-ncaieri? Ce mintea ta a turburat într-atât,

c-ai scoate din aur jele oricând? Chiar nu mai afli

nici un drum napoi şi-ţi pare că din puşcă-ţi cânt-acum

Apollo şi nu din cimpoi? Hai, aede, a ta e vina şi

de-ai să cauţi să-i găseşti rădăcina, să nu te mire

c-ai să dai de-un vers, ce-ar fi putut să pară

învăţătorului nostru prea şters! O, dar ne-om duce

mai departe cum ne-om duce, nu totu-i bine iscălit

pe cruce! Tu să rămâi, alt drum s-apuci şi caii tăi

mână-i să se-nece-n clăbuci! Pe Kylon noi încă

îl căutăm, răzgândirea ta de ce ne-ar face pe noi

carul nostru să-l înturnăm şi ogoire voinţei?

(prelucrare după Octavian Blaga, N-AM SĂ UIT NICIODATĂ NIMIC ŞI TOTDEAUNA AM SĂ RĂZBUN, Oradea: Cele Trei Crişuri, 1994)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: