Prin vămi şi vaduri, în vals…

Cred că de-atunci începem să îmbătrânim: când căutăm trecutul din noi.  Aşa, răscolind manuscrise rătăcite în sertare umflate de somn, dau  peste fragmentele ce vin dinjos, versuri scrise pe vremea când eram, şi noi, mai tineri şi „la trup curat”…

 

Prin vămi şi vaduri, în vals, fără alean,

pe vesele valuri vajnic vâsleam

şi vâslele aripi în vânt le vedeam!

………………………………………………………

Sunt zile de când Lethe mă poartă,

cumpănindu-mă moale să nu mă răstorc.

Moartă şi arca. Pita mi se topi în desagă.

Sunt zile de când arca mă poartă

pe marea furată din portul cvadrat.

Nici un gând nu m-apasă, nici am vreo hartă,

spre insula din ziua de ieri sunt plecat.

(1993)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: