Hei, dacăle…

 După moartea dascălului meu de matematici din şcoala primară, Mişu Ciupleu, un om frumos

 

Hei, dascăle, geometria îmi e cu mirare,

nici o ecuaţie nu-şi află rezolvare,

m-ai lăsat pe masă cu şiruri şi integrale!…

 

Cifrele, ca viaţa, au luat-o la vale…

 

Un smoc de iarbă eşti poate acum

ori cerbul năvalnic ce-mi iese în drum!

Poate eşti piatră, popas, poate,

oilor albe ce coboară al dealului spate!

 

S-a alungit vremea. S-au înmulţit norii.

Pe cer nu ştiu ce mai aşteaptă cocorii.

 

Hai, dascăle, să mergem, ai hodinit destul

                    între scânduri şi cuie!

Vino să hoinărim prin crânguri tehuie!

 

Hai, dascăle, mistreţul pe noi ne-aşteaptă să-l înjughiem,

                    păstrăvi ne fac cu ochiul din ape!

Pământul, cu securea cuvântului, am să-l fac să se crape!

 

Hai, dascăle, nerăbdarea m-apucă,

otava şi lapte ne-aşteaptă pe luncă!

Cu mâinile la spate coboară tu dealul

aşa cum îl urcam împreună voioşi noi mai anul!

 

În Remes să ne-adâncăm.

Colbul paznic să îl suflăm.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: