Cât e de urât, cât e de mut


Aş trage Prutul la o parte, ca pe o perdea,
măcar pentru o noapte …

 

Cât e de urât, cât e de mut,

hotarul negru, hotarul pe Prut.

Ast’noapte, pe furiş, l-am trecut

şi m-a împuns în carne şi-a durut.

Eram cu darurile în braţă,

Bătrânii ne aşteptau dimineaţă.

De doi ani nu ne-am văzut cu toţii,

de doi ani nu ne-am mai adunat, ca hoţii.

De atunci, hotarul pe Prut

s-a mai lăţoit, s-a mai umplut,

cu doruri, cu griji, cu mărăcini.

Cum curg lacrămile pe streşini

la casele româneşti, peste Prut!

Şi de la poartă, o voce ca un cnut

ne strigă: vai, de când nu v-am văzut!

 

Şi hotarul e tot mai murdar şi mai slut.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: