Ultimul cocoş (scenariu)

SE DESCHIDE:

INTERIOR/EXTERIOR. AUTOTURISM. ÎNSERARE.

Autoturism Dacia 1300, de culoare albă, rulând pe o şosea prost asfaltată, cu denivelări, nemarcată, din România postdecembristă.

SE INDICĂ: Vara, 1991. Ciucea, CJ, ROMÂNIA

Pe bancheta din spate, CĂLIN (20) şi MĂLINA (19), doi tineri îndrăgostiţi. În faţă, LUCIAN (21) conduce şi MATEI (23), pe scaunul din dreapta, ţine în mână o sticlă de vin alb, pe jumătate goală. Cei din faţă cântă: BUNU-I VINUL GHIURGHIULIU. Vocile sunt bune, în special a lui Lucian, baritonală. Cei din spate se sărută cu multă pasiune. SE INSEREAZĂ: Călin pune mâna pe piciorul Mălinei, care poartă o fustă foarte scurtă, pe sub care mâna lui Călin se strecoară periodic. Lucian şi Matei termină cântecul. Tăcere. SE REVINE: Matei se întoarce şi vede mâna lui Călin pe piciorul Mălinei.

MATEI

(tare, să îi sperie pe Călin şi Mălina)

Bă, ia mâna, bă, ce faci?

Mălina împinge mâna lui Călin, ruşinată. Lucian a întors şi el capul pentru o clipă. Călin închide puţin ochii şi îşi lasă capul pe spate.

LUCIAN

Hai, mă, că ieşim de pe drum. Căutăm o pădurice, voi aveţi treabă, noi avem treabă.

MATEI

Bă, ce vrei să spui?

LUCIAN

Taci, mă, o să vezi.

Călin se uită la Mălina, care zâmbeşte aprobator.

CĂLIN

Hai!

Toţi se uită pe geam, căutând locul potrivit. Matei s-a întors în faţă. Mălina, ca să compenseze mica supărare a lui Călin, îşi lipeşte buzele de buzele lui. Se sărută din nou, cu şi mai mult foc. Mălina ia mâna lui Călin şi o aşează pe piciorul ei.

MATEI

(arată cu degetul)

Bă, uite acolo, peste linia de tren!

SE TAIE/FILMARE SUBIECTIVĂ: Drum neasfaltat peste liniile de tren, pierzându-se într-o pădurice. SE REVINE: Lucian se uită în direcţia arătată de Matei.

LUCIAN

Ăla-i!

Lucian scoate autoturismul de pe şoseaua principală printr-un viraj brusc, reducând foarte puţin viteza. Drum de ţară, cu gropi. Călin şi Mălina n-au sesizat ce se întâmplă, sărutându-se în continuare. Şi-au lovit dinţii unii de alţii din cauza zdruncinăturilor. SE INSEREAZĂ: Mălina resimte durerea, se ţine cu mâna de gură.

MĂLINA

(către Lucian, cu nervi)

Hai, mă, eşti beat?

SE REVINE: Mălina şi Călin se uită cu reproş spre Lucian. Matei s-a întors iar în spate.

CĂLIN

(către Lucian)

Ce nu ne spui nimic? Ne-am spart dinţii…

LUCIAN

Scârţ. Hai că vă trece. Dragostea are şi hompuri, măi.

(către Matei)

Mai dă-mi o gură.

Matei se întoarce în faţă şi îi transmite lui Lucian un pupic zgomotos de la mică distanţă. Râde şi îi întinde sticla de vin. Lucian bea. Maşina a încetinit. Au ajuns în dreptul unei treceri la nivel cu calea ferată, nesemnalizată. Sunt două linii paralele. Lucian opreşte maşina pe prima linie. Lucian şi Matei privesc peste umăr spre Călin şi Mălina. Cei doi îi cer din priviri lui Lucian o explicaţie pentru motivul opririi.

LUCIAN

Linia asta este pentru trenurile care pleacă de la Cluj la Oradea, linia cealaltă, pentru cele care pleacă de la Oradea la Cluj.

MATEI

Bă, ce vrei să spui?

LUCIAN

O să vezi, mă…

(pauză)

Stăm până vine primul tren.

CĂLIN

(e speriat)

Bă, porneşte naibii, că e futut bendixul! Nu o ia din prima. Şi nu vezi nimic de copacii ăştia!

LUCIAN

Tocmai asta îi faza.

CĂLIN

(se sperie de-a binelea)

Hai, mă, uite cum stai aici! Dincolo nu vezi, că e curbă, încolo îs copaci… Dacă n-apuci să porneşti?

LUCIAN

Ruleta românească! Care nu vă prindeţi în horă, jos!

MATEI

(mirat; sughiţă)

Românească?

LUCIAN

Da, mă, românească. Ce, nu e…

(se poticneşte)

româneşte? Românii…

(se poticneşte din nou)

aşteptăm să vedem dacă nu ne loveşte trenul! Nu asta facem?

CĂLIN

(rugător)

Bă, e maşina lui tata…

LUCIAN

Poate are ghinion azi.

Călin se uită la Mălina, care e cuprinsă de groază şi panică. Călin se dă jos, încercând să treacă la volan. Lucian ţine de portieră, ajutat şi de Matei. Călin şi Mălina strigă. Lucian şi Matei încep să cânte deodată, parcă s-ar fi vorbit: TRENULE MAŞINĂ MICĂ. Călin renunţă să mai tragă de portieră. Se uită în zare. Se repede la portiera din spate şi o trage pe Mălina jos din maşină.

CĂLIN

(disperat)

Trenul, mă!

Se aude şuieratul unui tren. SE TRANSFERĂ: Tren în mare viteză. UNGHI INVERS: Călin şi Mălina se trag îngroziţi în spatele maşinii, la câţiva metri. SE TAIE: Lucian şi Matei în maşină. Matei a amuţit. Lucian continuă să cânte. Trenul apare după curbă, dar trece pe linia cealaltă. Lucian cântă în continuare, neimpresionat de sperietura celorlalţi. Matei a încremenit. SE TAIE: Călin şi Mălina, îmbrăţişaţi. SE INSEREAZĂ: Matei se uită spre Lucian.

MATEI

(sfârşit, dar parcă fericit)

Bă, să-mi trag una, ce senzaţie… Eşti nebun de legat…

Lucian încheie cântecul.

LUCIAN

(imită)

Trenul personal Cluj – Oradea a trecut prin Ciucea pe linia doi.

(se uită serios la Matei)

Ştiu mă.

(batjocoritor)

Şi ce-o să faci? Te faci psihiatru, să mă tratezi?

ECRAN NEGRU.

TITLU: ULTIMUL COCOŞ

LOGO: INIMA OMULUI ESTE CA STICLA, IAR DACĂ SE SPARGE, CU CE O VEI MAI LIPI? – ÎNVĂŢĂTURILE LUI NEAGOE BASARAB CĂTRE FIUL SĂU TEODOSIE

SE DIZOLVĂ:

INTERIOR. CAMERĂ DE MOTEL. SEARĂ

Motel ieftin, de margine de drum, tipic american. LUCIAN (35), pe pat, stă pe vine în faţa unui laptop. Laptopul e aşezat pe noptieră. Nepieptănat, cu părul vâlvoi, barbă neîngrijită, ochii încercănaţi, trişti, îmbrăcat într-un halat vechi. O ţigară, aşezată în scrumieră, la picioarele noptierei, scoate fum. O sticlă de votcă alături de scrumieră. Mai încolo, răsturnată, o altă sticlă de votcă, goală. Discret, arie de PAGANINI: VIOLIN CONCERT NO. 5 IN A MINOR. RONDO ANDANTINO QUASI ALLEGRETTO.

SE INDICĂ: Toamna, 2006. Gallup, NM, SUA

LUCIAN

(citeşte de pe ecran)

Nu ştiu de ce nu m-am sinucis. Îmi e inima spartă bucăţi şi nu ştiu de pe unde să mai adun fragmentele să o lipesc la loc.Trăiesc din inerţie. Numai o revelaţie mă mai poate salva.

Lucian trage din ţigară şi bea o gură din sticla albastră de un litru, pe care scrie mare SKY VOTCA. O pune pe podea, lângă scrumieră. Scrie.

LUCIAN (CONTINUĂ)

(rosteşte în timp ce scrie)

Mă simt furat, trădat, trişat. Mi s-a furat şansa de a trăi decent în ţara mea, lângă familia mea, cu prietenii mei.

(pauză; Lucian mai trage un fum; stinge ţigara; revine la tastatură)

Frustrat, căci am fost nevoit să plec la mii de kilometri de ţara mea să-mi găsesc o slujbă care să-mi permită un minim de decenţă. Rănit, când tot ce se întâmplă acasă…

(pauză; Lucian se încruntă)

… este să-şi bată joc de tinereţea noastră, împinşi, cum suntem, să plecăm în alte zări…

(Lucian doar rosteşte ultimele cuvinte, nu le mai scrie)

ca nu cumva să trezim restul amorţit.

SE TAIE:

INTERIOR. CABINET MEDICAL. SEARĂ

MATEI (37), la birou, citeşte o scrisoare la lumina unei lămpi electrice. Este îmbrăcat îngrijit, costum, cravată, sub halatul alb. Zâmbeşte trist. În spatele lui, o bibliotecă în care se zăresc cărţi de literatură medicală. Discret, arie de PAGANINI: VIOLIN CONCERT NO. 5 IN A MINOR. RONDO ANDANTINO QUASI ALLEGRETTO.

INDICAŢIE: Primăvara, 2007. Nucet, BH, ROMÂNIA

LUCIAN (VOCE DE AFARĂ – V.A.)

Vorbeam cu un prieten român din Seattle şi îmi spunea: o să-mi iau inima-n dinţi şi o să merg în ţară! Cât e de trist când trebuie să-ţi iei inima-n dinţi să te duci acasă…

(Matei îşi trece mâna prin părul bogat; sare la foaia următoare)

După zece ani de America, sunt gol pe dinăuntru. Sunt un cocoş fără pene.

(pauză; Matei îşi aprinde o ţigară)

În ordine sufletească, n-am nimic. Nici nu mai pot scrie. Cât n-aveam nimic, am scris. Apoi, doar prostituţie. Violenţă, sex, căcaturi aducătoare de bani.

(Matei mai trage un fum)

Dar vreau să scriu, Matei, m-am săturat de rahatul în care trăiesc, îmi pierd minţile! Vreau să scriu ceva mare…

(SE INSEREAZĂ: Matei suferă; URMEAZĂ – URM.)

LUCIAN (V.A., SE CONTINUĂ – CONT.)

ceva adevărat…

(Matei are lacrimi în ochi)

ceva al naibii de trist…

SE REVINE: Matei se opreşte din lectura scrisorii, priveşte spre geamul aflat în dreapta sa, ca şi cum şi-ar aminti ceva. Suspină. Secunde. Muzica a murit.

LUCIAN (V.A., ECOU)

Ce vremuri de căcat! Vremea lui Antihârţ! Viaţa e un castel de nisip…

SE DIZOLVĂ:

EXTERIOR. CURTE ŢĂRĂNEASCĂ. ZI.

Matei şi Călin, în pantaloni scurţi, joacă table sub un măr, într-o curte ţărănească. Gospodărie tipică satelor de munte. Sunt întinşi pe o pătură, Matei pe burtă, Călin pe o parte, tabla între ei.

SE INDICĂ: Vara, 1991. Ciucea, CJ, ROMÂNIA

MATEI

(aruncând zarul; imită stângaci graiul ţărănesc din zonă)

Inde s-a dus iar bolundul ăsta dă Luci?

SUBTITRARE – SUBT.: Unde s-a dus iarăşi nebunul ăsta de Luci?

Matei face mutări, Călin aruncă şi el zarul şi răspunde amuzat în timp ce face mutările.

CĂLIN

(imită şi el graiul ţărănesc, dar bine)

Şti-l Antihârţ! Pân ogradă, băsădeşte cu ghinile…

SUBT.: Ştie-l dracu! Prin curte, vorbeşte cu găinile…

SE MUTĂ: În apropierea lor, BUNICUL lui Călin (69) greblează iarbă proaspăt cosită. Este un ţăran, dar nu s-ar zice. Se opreşte din muncă şi priveşte mirat spre un loc aflat într-un unghi mort.

BUNICUL

Măi băiatule, măi, unde te caţeri? Dă-te, măi, jos, că te curentezi…

LUCIAN

(de undeva)

Nu mă dau…

SE REVINE: Matei şi Călin se uită unul la altul şi SE MUTĂ: aleargă în faţa casei, unde, pe un stâlp de curent electric din beton, SE INSEREAZĂ: s-a căţărat Lucian. SE INSEREAZĂ: Lucian căţărat pe stâlp.

LUCIAN

(oficial, începe un discurs)

Onorată şi tristă adunare, ne-am strâns aici, la mormântul unui bărbat falnic…

SE REVINE: Călin şi Matei sunt speriaţi.

MATEI

(rugător)

Bă, hai mă jos…

CĂLIN

Hai mă Luci, că te omori…

LUCIAN

(o ia de la capăt, nu-i bagă în seamă, se uită semeţ peste sat)

Onorată şi tristă adunare…

Bunicul a venit şi el lângă Călin şi Matei.

BUNICUL

(către Călin, rar, mustrător)

Căline, Căline, pe cine mi-ai adus tu aici…

SE INSEREAZĂ: Călin pleacă fruntea. SE REVINE: Stâlpul se află lângă gardul care desparte curtea Bunicului lui Călin de curtea vecină. Lângă gard, a apărut VECINUL. SE TAIE: NEA GHIŢĂ (51), grăsuţ, roşu în obraji, vesel, băut, se uită spre Lucian.

NEA GHIŢĂ

(către Lucian; vorbire ţărănească autentică)

Da măi pruncule, sus te suiş! Basamă dă nor nu te văd, o dă pălincă…

SUBT.: Dar măi copile, sus te-ai suit! Bag seamă că de nori nu te văd… sau din cauza ţuicii?

SE INSEREAZĂ: Lucian priveşte spre Nea Ghiţă, ochii îi sclipesc.

LUCIAN

Pălincă?

SE INSEREAZĂ: Nea Ghiţă, rumen la faţă, mândru.

NEA GHIŢĂ

D-apu cum! Pălincă dă prune!

SE REVINE: Nea Ghiţă arată spre prunii din livada proprie.

NEA GHIŢĂ

Dân prunii ăştia!

LUCIAN

Multă?

NEA GHIŢĂ

No bine!

Lucian începe să coboare. Călin şi Matei răsuflă uşuraţi.

BUNICUL

(clătinând din cap cu îngrijorare, către Matei)

Ai grijă de ei, că te văd mai cu minte…

Arie de PAGANINI: VIOLIN CONCERT NO. 5 IN A MINOR. RONDO ANDANTINO QUASI ALLEGRETTO. FILMARE ÎN UNGHI: pe stâlpul de pe care coboară Lucian, SE RIDICĂ: spre cer când Lucian ajunge pe pământ.

SE TAIE:

N O A P T E A

INTERIOR. CORIDOR LUNG.

Aria de PAGANINI se stinge. Perete alb, gol. Semiobscuritate. O umbră străbate coridorul. Scârţâitul unei uşi care se deschide. Secunde.

SE INDICĂ: Primăvara, 2007. Nucet, BH, ROMÂNIA

Uşa scârţâie din nou la închidere. Umbra străbate coridorul în sensul opus. Dialog între patru personaje, cărora nu le vedem feţele, doar umbrele proiectate pe perete. Participă: SFÂNTUL PETRU (voce baritonală, o putem recunoaşte pe a lui Lucian), SFÂNTUL MINA (îl recunoaştem pe Nea Ghiţă), SFÂNTUL ENOCH (îl recunoaştem pe Călin) şi SFÂNTUL ILIE (nu recunoaştem personajul; are în jur de 40 de ani şi prezintă o particularitate de pronunţie: s-urile sunt uneori uşor sâsâite, ca în castiliană; de asemenea, se simte o vagă influenţă a graiului crişan – îndeosebi PALATALIZAREA dentalelor şi labialelor înaintea vocalelor i şi e). Sfinţii Petru, Ilie şi Enoch sunt înalţi şi slabi. Bărbile lor lungi îşi proiectează umbrele pe perete. Sfântul Mina este mai mic de statură, bondoc, fără barbă. Conversaţia are loc pe şoptite, la început.

SFÂNTUL PETRU (V.A.)

Am luat lanterna. Gata, sfinţilor?

SFÂNTUL ENOCH (V.A.)

(îngrijorat)

Ce făcea Domnul?

SFÂNTUL PETRU (V.A.)

(pufneşte)

Dormea cu capul pe masă…

SFÂNTUL ILIE (V.A.)

(cu supărare)

… cu capu pă masă-n rai şi di nime n-are bai…

SUBT.: Cu capul pe-o masă-n rai şi n-are grija nimănui.

SFÂNTUL PETRU (V.A.)

Să ne grăbim.

SFÂNTUL ENOCH (V.A.)

Nu-i bine. Mi-e teamă.

SFÂNTUL PETRU (V.A.)

(iritat la început, apoi calm, hotărît, vizionar)

Nu începe iar, sfinte. Până dimineaţă suntem înapoi. Domnul nu va şti nimic. Mergem, mântuim lumea şi ne întoarcem.

(scurtă pauză)

Ai văzut semnele, sfinte. E secetă grozavă…

Vezi că cerul e tot timpul limpede şi nu e nici un nor…

SFÂNTUL ILIE (V.A.)

Şi pâraiele toati-or săcat!

SFÂNTUL MINA (V.A.)

(profetic, preia tonul Sfântului Petru)

Şi soarele îi tăt ma mare şi tăt ma aproape. O fi mare foc…

SFÂNTUL PETRU (V.A.)

(dialogul nu mai are loc pe şoptite)

Arse şi fără rod vor fi toate semănăturile omului! Va fi o foamete aşa mare, că până şi pruncul nenăscut va ţipa din pântecele mamei sale!

(scurtă pauză; un deget ridicat se proiectează pe perete)

Nu putem lăsa să se întâmple asta!

SFÂNTUL ENOCH (V.A.)

(energic)

Da, sfinţilor, trebuie să-l prindem pe Antihârţ şi să-l închidem într-un butoi…

SFÂNTUL PETRU (V.A.)

(adresându-se Sfântului Enoch)

Doar tu ne-ai povestit că l-ai văzut cum umblă prin lume amăgind oamenii, spunându-le:

(schimbă tonul)

Veniţi la mine, căci eu sunt mai bun decât Dumnezeu! El vă dăruieşte foamete şi sete, eu vă dau apă şi pâine!

SFÂNTUL ENOCH (V.A.)

Însă în carul în care zice că e pâine sunt putregaiuri, iar polobocul în care zice că e apă, e uscat…

SFÂNTUL MINA (V.A.)

Oamenii şed în gerunchi în faţa lui…

SUBT.: Oamenii stau în genunchi în faţa lui…

SFÂNTUL ENOCH (V.A.)

Iar el le spune să i se închine…

SFÂNTUL PETRU (V.A.)

Nu putem răbda asta. Dacă nu mântuim noi lumea, atunci cine?

SFÂNTUL ILIE (V.A.)

(cu pumnul în sus, ameninţând, ridicând glasul şi mai tare)

Şi-l oprim, strâgându-i: Di ce-ţ baţ tu joc di lume în nevoi şi di suferinţăle oaminilor? Cară-te napoi în focu nestâns dindi ai vinit!

(scurtă pauză; o întoarcere a capului)

Viniţ după mini!

SFÂNTUL ENOCH (V.A.)

(ezită)

Dar Domnul…

SFÂNTUL PETRU (V.A.)

(iarăşi iritat)

Domnul doarme. A obosit. Ce putem face?

SE MUTĂ: O umbră s-a desprins de umbrele celelalte, semn că s-a pornit. La mică distanţă, încă o umbră, apoi încă una.

SFÂNTUL ILIE (V.A.)

(în transă)

Haidereţi, fraţâlor, să mem!

(se întoarce spre Sfântul Petru, care îl urmează îndeaproape)

O şi pui şi asta în carti?

SUBT.: Haideţi, fraţilor, să mergem! O să pui şi asta în carte?

SE REVINE: Perete alb pe care se proiectează patru umbre în mişcare. Umbrele dispar una câte una spre stânga. Perete alb, nicio umbră.

SE TAIE:

EXTERIOR. FAŢADA UNUI CASTEL.

Beznă. Se disting patru siluete care se furişează pe sub zidul unei clădiri care aduce a castel. Greieri. O alarmă se porneşte deodată, strident.

SE TAIE:

D I M I N E A Ţ A

INTERIOR. CASĂ DE BĂTRÂNI.

Alarma stridentă continuă să sune. Beznă. Foşneli în pat, paşi desculţi. CĂLIN (34) răsuceşte întrerupătorul, deschide uşa cu repeziciune şi iese, doar în chiloţi. MĂLINA (33), în maieu şi chiloţi, se ridică din pat buimacă, trage nişte pantaloni pe ea, la repezeală, şi îl urmează.

SE INDICĂ: Vara, 2005. Phoenix, AZ, SUA

SE MUTĂ: Călin şi Mălina străbat un coridor şi intră în încăperea de unde se aude alarma. Călin aprinde lumina, Mălina deconectează alarma. MARY (87) este întinsă pe covor. Faţa îi trădează încă frumuseţea trecută, dar corpul este excesiv de lăţit.

MARY

(zâmbind)

Hi!

SUBT.: Bună!

CĂLIN

(plin de nervi)

Hai pe dracu să te ia, băbătâia naibii!

Călin o agaţă pe Mary de braţul drept, încercând să o ridice. Nu reuşeşte.

CĂLIN (CONTINUĂ)

(către Mălina)

Prinde şi tu, ce aştepţi? Îi de-o majă vaca asta.

Mălina o trage pe Mary de mâna stângă. Mălina şi Călin trag în contratimp şi nu reuşesc să o ridice pe Mary.

MĂLINA (către Mary)

What happened, Mary?

SUBT.: Ce s-a întâmplat, Maria?

MARY

(ridică din umeri, cu acelaşi zâmbet tâmp pe faţă)

I don’t know… I felt… I guess… (URM.)

MARY (CONT.)

I know I have to go to Hollywood this morning. They are waiting…

SUBT.: Nu ştiu. Am căzut… cred. Ştiu însă că trebuie să ajung la Hollywood azi… Mă aşteaptă…

CĂLIN

(către Mălina, tot nervos)

Ce dracu faci? Prinde-o de subsioară că iar i se fac vânătăi şi comentează bulă ala de Bob. Şi ridici când zic eu…

Mary râde. Călin şi Mălina reuşesc să o ridice pe Mary şi să o aşeze în pat. Mary se ridică puţin, stând sprijinită în coate. FILMARE SUBIECTIVĂ: În faţa ei se găseşte acum o oglindă mare, la care Mary se uită cu interes, văzându-se pe sine.

MARY

(către oglindă)

Oh, hi, mom!

(către Mălina)

See, I told you, my mom came…

SUBT.: O, bună, mami! Vezi, ţi-am spus eu, a venit mami…

MĂLINA

(o acoperă cu o plapumă subţire)

Yes, dear.

(se întoarce spre oglindă, făcându-i jocul)

Good morning, Madam. How are you today?

(pauză, zâmbet de politeţe)

I’ll leave you two alone.

SUBT.: Da, scumpo! Bună dimineaţa, doamnă! Ce mai faceţi? Vă las singure.

SE MUTĂ: Călin şi Mălina ies în living şi se trântesc pe o canapea de piele albă, sfârşiţi. Tăcere câteva secunde. O VOCE (LIZZIE, 90, cocârjată, senilă) se aude din colţul opus al casei.

LIZZIE (V.A.)

Help! Anyone, please, help!

(pauză)

Kim?

SUBT.: Ajutor ! Vă rog, ajutaţi-mă careva! Kim?

CĂLIN

(cu lacrimi în ochi)

Kim pe dracu să te ia!

(pauză; se uită la Mălina)

Nu mai pot.

(subliniază)

Nu-mai-pot!

MĂLINA

(impasibilă)

Cât o fi ceasul?

CĂLIN

Douăşcinci!

MĂLINA

(pufneşte în râs, porneşte televizorul)

Cinci jumate. Splendid! Hai să le facem duş.

Călin o priveşte dezaprobator. Îşi schimbă brusc privirea într-una pofticioasă şi SE INSEREAZĂ: întinde mâna spre sânii Mălinei, atingându-i, masându-i uşor. SE REVINE: Mălina e nepăsătoare câteva secunde, apoi îl respinge şi se ridică, iritată de figurile lui Călin.

MĂLINA

Oricum ne trezeam peste juma de oră. Ce vrei? Hai!

Mălina porneşte hotărîtă spre camera lui Mary. Călin rămâne pe canapea, dezamăgit, uitându-se trist în urma Mălinei. Din partea cealalată de casă se aud din nou strigăte.

LIZZIE (V.A.)

Anyone! Help!

(pauză)

Kim? Is anybody here?

(pauză; mai tare)

Help!

SUBT.: Ajutor! Kim? E cineva aici? Ajutor!

CĂLIN

(cu capul plecat, sprijinindu-şi fruntea de palma mâinii drepte, sprijinită la rându-i pe genunchiul drept)

Taci dracului, hârcă! Băga-mi-aş picioarele în gura ta de hoaşcă!

Din alt capăt al coridorului, se aude târşâit de picioare şi răzbate sunetul agasant şi ritmat al unui baston. Apare CARL (79), înalt, bine făcut, mergând greu, sprijinindu-se de baston şi de pereţi.

CARL

Hello! Helloooo!

SUBT.: Hei! Hei!

Îl vede pe Călin aşezat pe canapea cu capul în palme.

CARL

(bucuros)

Hey! My friend!

(şopteşte)

Let’s have a smoke!

SUBT.:: Hei! Prietene! Hai să fumăm!

CĂLIN

(zâmbeşte)

You know what? Let’s fucking have one.

SUBT.:: Ştii ceva? Hai dracului să fumăm!

CARL

(şopteşte)

Is the barber here?

SUBT.: Frizerul e aici ?

CĂLIN

Who?

SUBT.: Cine?

CARL

(şopteşte)

The fucking owner…

SUBT.: Tâmpitul de proprietar…

CĂLIN

(dumirit, lungeşte răspunsul)

Nooooo.

SUBT.: Nuuu…

Călin se ridică, merge spre camera lui. Carl rămâne pe loc, uitându-se împrejur fără ţintă. Secunde. Călin se întoarce îmbrăcat într-un tricou alb şi în pantaloni scurţi, cu un pachet de ţigări în mână. Călin calcă pe ceva moale, se opreşte, ridică piciorul şi vede sub picioarele goale bucăţi de rahat. FILMARE SUBIECTIVĂ: Alte bucăţi de rahat sunt împrăştiate de-a lungul coridorului.

CĂLIN

(consternat)

What a fuck did you do?

SUBT.: Ce dracu ai făcut ?

CARL

(nedumerit întâi, apoi înţelege la ce se referă Călin)

Oh! That? I lost my diaper…

SUBT.: O! Asta? Mi-am pierdut scutecul…

CĂLIN

(accentuând fiecare silabă, pleznind de nervi)

Futu-ţi să-ţi fut! Treci în mă-ta la duş!

Îl prinde de-o mână şi îl trage spre duş, Carl se dezechilibrează şi se sprijină de Călin. SE INSEREAZĂ: Pe tricou se văd urme maronii. SE REVINE: Carl îşi regăseşte echilibrul şi îl urmează descumpănit pe Călin spre baie. SE MUTĂ: În drum spre baie, aceleaşi urme maronii pe care le-am sesizat pe tricoul lui Călin se pot observa ici colo pe pereţi.

CARL

(nepricepând de ce s-a enervat Călin)

Where are we going? Bathroom? What about the smoke?

SUBT.: Unde mergem? La baie? Cum facem cu ţigara?

Călin continuă să îl bruscheze pe Carl, împingându-l pe uşa băii, într-o cavalcadă de înjurături spuse pe româneşte. Carl este dezorientat şi nu înţelege ce i se întâmplă şi ce i se spune. În timp ce Călin îl împinge pe Carl în baie, apare Mălina. SE MUTĂ: Mălina împinge un cărucior cu rotile spre o a doua baie. SE INSEREAZĂ: În cărucior, Mary, cu acelaşi zâmbet tâmp pe faţă.

MARY

Are we going to Hollywood?

SUBT.: Mergem la Hollywood?

SE REVINE: Mălina împinge căruciorul, deschide uşa unei băi, intră.

MĂLINA

Yes, dear.

SUBT.: Da, scumpă.

Mălina observă urmele maronii pe care le-au lăsat urmele căruciorului. SE MUTĂ: Mălina iese din baie, priveşte în lungul coridorului şi înţelege provenienţa urmelor. SE INSEREAZĂ: Mălina face o grimasă de scârbă.

SE TAIE:

INTERIOR. BAIE BĂRBAŢI

Carl, gol, stă pe un scaun. Călin deschide un robinet. Proiectează duşul spre Carl.

CARL

Hey, it’s hot!

SUBT.: E fierbinte !

CĂLIN

(strigă)

Ce mă? Hot? Îţi dau eu hot!

Călin răsuceşte robinetul de apă rece cu furie.

CARL

(se apără, strigă răstit)

It’s too cold now!

SUBT.: Acum e prea rece!

Călin apropie duşul de gura lui Carl, să-i închidă gura, Carl se îneacă, se zbate. Călin închide robinetul şi îl freacă cu furie pe păr pe Carl. Capul i se clatină în toate părţile din cauza masajului furios pe care i-l aplică Călin.

CARL

You’re crazy!

SUBT.: Eşti nebun!

SE TAIE:

EXTERIOR. SAT DE DEAL.

Sat sărăcăcios. Case lipite unele de altele, aşezate de-a stânga şi de-a dreapta unui pârâu, cu porţi mari, care închid complet vizibilitatea spre curţi. O uliţă de ţară, însoţind pârâul. Nici o mişcare, nici un zgomot, în afara apei care curge liniştită. Zorii mijesc. Se aude cântatul unui cocoş.

SE INDICĂ: Toamna, 2005. Tărcăiţa, BH, ROMÂNIA

SE TAIE:

INTERIOR. CASĂ ŢĂRĂNEASCĂ.

Toader (65) stă pe marginea unui pat din lemn, de pe care nu s-au strâns pernele şi plapuma, numai în izmene şi cămaşă ţărănească. Picioarele nu îi ajung pe podea, pentru că patul e neobişnuit de înalt. SE MUTĂ: Se ridică şi se îndreaptă spre un dulap vechi, vopsit în verde. Se vede treaba că este mahmur. Deschide uşa dulapului şi scoate o sticlă de jumătate de litru, în care dansează un lichid gălbui. O scutură. Lichidul gălbui face câteva mărgele. Sticla e pe jumătate goală. Toader o pune la gură şi din sticlă curge o cantitate semnificativă. Depărtează sticla de gură, fără a înghiţi. SE INSEREAZĂ: O grimasă de durere îi inundă faţa. Scutură de câteva ori capul spre stânga şi spre dreapta, cu repeziciune. Înghite. Grimasa de durere se preschimbă într-un zâmbet. SE REVINE: Toader priveşte sticla, o apropie de un ochi, lipind-o de faţă, iar apoi o depărtează printr-o întindere bruscă a braţului înspre în faţă. Toader vorbeşte în grai crişan, PALATALIZÂND, înlocuind Ă final cu Î etc.

TOADER

(rosteşte ritmat, accentuând fiecare silabă, nici vorbind, nici cântând)

U-iu-iu, ieguţî plinî, cum dăduş cu mini-n tinî!

SUBT.: U-iu-iu, sticlă plină, cum m-ai trântit în noroi !

SE MUTĂ: Toader se îndreaptă spre uşa camerei, cu sticla în mână. Iese în tindă, în picioarele goale.

SE TAIE:

EXTERIOR. CURTE ŢĂRĂNEASCĂ.

Toader păşeşte într-o curte îngustă, delimitată de casa proprie, vopsită în albastru deschis, şi zidul de cărămidă al casei vecinului, netencuit. Priveşte lung sticla. Mai bea o înghiţitură, urmând acelaşi ritual ca la prima înghiţitură. SE MUTĂ: Fără să lase sticla din mână, se îndreaptă spre fundul curţii, unde vedem un coteţ de găini, unul de porci şi un grajd cu şură. Dă drumul la găini, care ies cotcodăcind în curte, deschide şi coteţul porcului, în care însă nu se află nici un porc. Se întoarce spre casă, ridicându-şi ochii spre cer, ca şi cum ar fi căutat un semn. SE INSEREAZĂ: Cerul este limpede. SE REVINE: În pragul casei, Toader se mai uită o dată la sticla în care a rămas din lichidul gălbui doar de un deget. Toader pune din nou sticla la gură şi nu se opreşte din băut până sticla se goleşte.

TOADER

(rostind ritmat, ca mai înainte)

U-iu-iu, ieguţî goalî, hadi-acuma şi mă scuoalî!

SUBT.: U-iu-iu, sticlă goală, hai acum şi mă ridică!

Ridică sticla deasupra capului şi o trânteşte cu putere de pământ. SE INSEREAZĂ: Sticla se opreşte cu un sunet sec la câţiva metri de Toader. SE REVINE: Mânios, ca şi cum ar fi avut o răfuială veche cu sticla aceea de pălincă, Toader o ia de jos, caută cu privirea o ţintă şi o azvârleşte spre fundaţia casei vecine. Sticla nimereşte în traseul ei COCOŞUL. Pasărea are nenumărate pene lipsă. SE MUTĂ: Pasărea o rupe la fugă speriată spre fundul curţii, în grădină, iar de acolo, în grădina vecină, unde se pierde din vedere. SE REVINE: Toader se uită în urma cocoşului.

TOADER (CONTINUĂ)

(cocoşului)

N-ave bai, că tăt ti căsăpăsc io astiz… Ista o fo numa andăletiu…

SUBT.: Nu-i nimic, astăzi tot îţi fac felul… Ăsta a fost numai începutul…

Cocoşul se aude cântând.

SE TAIE:

INTERIOR. DORMITORUL LUI DINU.

Cântatul cocoşului din finalul secvenţei precedente se continuă puţin. DINU (40), înalt, dar cu burtă pe măsură, doarme descoperit, întins pe spate, cu mâinile sub cap. Primele lumini ale zorilor răzbesc prin fereastra întredeschisă. Haine împrăştiate pe podea. Dinu sare brusc în fund, se aşează pe marginea patului, numai în chiloţi. SE INSEREAZĂ: Scutură din cap, ca pentru a alunga un gând. Dinu vorbeşte pe alocuri cu s castilian; graiul crişan are rămăşiţe în vorbirea sa, întocmai ca Sfântul Ilie.

SE INDICĂ: Toamna 2005. La Jana, CS, SPANIA

DINU

Vai, fir-ar să fie ce vis!

SE REVINE: Dinu încalţă şlapii aflaţi la capul patului.

DINU (CONTINUĂ)

Da aş pute jora că am auzât cocoşu. Da cum Antihârţ şi-l aud, că nici nu ma ştiu cum cântă cocoşii… (URM.)

DINU (CONT.)

(râde cu poftă, iar când râde, burta i se plimbă în toate părţile)

Bată-l focare lui di cocoş, di câti ori n-am vrut şi-l buntuzăsc, că mult banat mi-o făcut…

SUBT.: Bată-l sufletul lui de cocoş, de câte ori nu am vrut să-l lichidez, că multe necazuri mi-a făcut…

SE MUTĂ: Dinu iese pe coridor în chiloţi. Din bucătărie, se aude FLOREA (51). Figură de ţăran comună. Florea amestecă în vorbire cuvinte spaniole; rămăşiţe vizibile de grai crişan.

FLOREA

Mneaţî, Dinuli! Hai în comedor la coştoleti, că am făcut bogadilu!

SUBT.: Bună dimineaţa, Dinu! Vino în bucătărie la micul dejun, că am făcut sandvici!

Dinu intră în bucătărie.

DINU

(râde)

Mneaţa! M-am visat cu cocoşu lu tata…

FLOREA

(se uită la chiloţii lui Dinu)

Iarî îmbli p-aci numa în budigăi?

(pauză; schimbă tonul)

Tre ş-aparî astiz, o ba?

SUBT.: Iar umbli pe aici numai în chiloţi? Trebuie să ajungă azi, nu?

DINU

(râde)

Sper că numa tata, nu şi cocoşu!

(serios)

Bă, trebuia şi-l aduc. Nu-l puteam lăsa acolo. O ţâne tăt înt-o beţie. Ce, vrei numa şi aud că s-o prăpădit înt-un şanţ? Lasă, că aci îi şti pă tăţ, tăt satu îi aci. Şi îi aflu di lucru, şi capiti olivi, almendri, ma conduci troagăru…

SUBT.: Şi îi găsesc de lucru, să culeagă măsline, migdale, mai conduce tractorul…

FLOREA

Ma curâţî fincili di ptetri, s-a sucui…

SUBT.: Mai curăţă pietrele din livezi, se va obişnui…

DINU

(râde iarăşi)

S-o pus în poartă şi mi-o zâs:

(îl imită pe Toader)

Io n-am făcut un vandralău. Nu pleci mnicării!

SUBT.: Eu n-am făcut un vagabond. Nu pleci nicăieri!

(revine)

Am râs, l-am bătut pă umăr şi i-am zâs: Lasă, bătrâne, că ti urneşti şi tu d-aci, că nu ma rămâne nici Antihârţ în satu ista.

(pauză; ridică din umeri)

Cini-o ma rămas? Nişte babi…

Dinu îşi desface o cutie de Coca Cola. Florea pune o felie de pâine peste alta şi îi întinde sandviciul lui Dinu.

FLOREA

(spiritual)

Măi ţâgane, arde satu!

Mă cac în iel! Plec în altu!

SE TAIE:

EXTERIOR. CURTE ŢĂRĂNEASCĂ.

Toader se apleacă să ia sticla de jos.

SE INDICĂ: Toamna, 2005. Tărcăiţa, BH, ROMÂNIA

TOADER

(printre dinţi, abia auzit)

Spanie mamii iei di viaţî!

Toader ţine sticla de gâtlej. SE MUTĂ: Toader se îndreaptă spre fundaţia de piatră a casei vecine şi loveşte cu putere sticla de pietre. Sticla se sparge în mâinile sale, tăindu-l în palmă. SE INSEREAZĂ: Toader deschide palma şi priveşte cum sângele îi colorează degetele pline de bătături.

TOADER (CONTINUĂ)

No, că cu iaga gatai. Mai îs ghinili şi gliganu. Şi dudanu ceala dă cocoş. Şi gata apuoi. Mâni… (URM.)

SUBT.: Cu sticla am terminat. Mai sunt găinile şi porcul. Şi zăpăcitul de cocoş. Şi apoi gata. Mâine…

TOADER (CONT.)

(râde sacadat)

Mâni îs diparti. Tulai, Doamni!

SUBT.: Mâine sunt departe. Vai, Doamne!

SE REVINE: Toader se aşează pe un boc ce pare a folosi drept tăietor de lemne. O secure doarme alături, sprijinită de tăietor. Se uită împrejur în curte.

TOADER (CONTINUĂ)

Vremurili lu Antihârţ! Ciauşescu, mă, ala o fo uom.

(surâde amar)

Ăla ţ-o dat o pită, mă. Na la işte d-amu, i-or păfugat pă tăţi junii… Nici şi capeţ nişti pruni n-ai… Îţ intrî strâjile pă uoblac…

SUBT.: Ceauşescu a fost om adevărat. Ţi-a dat o pâine. Iată, cei de acum, i-au alungat pe toţi tinerii. Nici cine să te ajute să culegi nişte prune…. Îţi intră spiritele rele pe geam…

SE TAIE:

INTERIOR/EXTERIOR. CASA LUI DINU.

Dinu înghite ultima bucată de sandvici, goleşte cutia de Coca Cola şi o aruncă la gunoi. SE TAIE: Florea mănâncă liniştit slănină cu ceapă şi brânză. SE REVINE: Dinu deschide uşa frigiderului şi îşi ia o sticlă cu apă.

SE INDICĂ: Toamna, 2005. La Jana, CS, SPANIA

Dinu priveşte în continuare în frigider, căutând ceva, dar nu se poate hotărî ce să-şi aleagă.

DINU

Tu-i maria mă-sii! Altî zî di cacat!

Florea râde. Dinu gâlgâie. Scapă sticla, care se face ţăndări de gresie. Trânteşte uşa frigiderului. SE MUTĂ: Dinu iese pe hol.

DINU (CONTINUĂ)

(din mers)

Strângi-amu tu, Flore, că iar întârziu…

SE TAIE: Dinu, în camera lui, se îmbracă, se încalţă. SE MUTĂ: Dinu iese pe coridor, coboară scările spre parter, iese din casă, se suie în maşina parcată în faţa casei. SE INSEREAZĂ: Dinu răsuceşte cheia în contact de câteva ori. Motorul nu porneşte. SE REVINE/SE MUTĂ: Dinu împinge maşina, se suie în ea din mers, pune contactul, introduce schimbătorul de viteză în viteza a doua, motorul porneşte, maşina pleacă.

SE TAIE:

EXTERIOR. CURTE ŢĂRĂNEASCĂ.

Toader continuă să stea pe tăietorul de lemne, privind împrejur, insistând pe fiecare colţ al curţii, meditativ. Scuipă. SE INSEREAZĂ: Flegma se opreşte tocmai pe secure.

SE INDICĂ: Toamna, 2005. Tărcăiţa, BH, ROMÂNIA

SE REVINE: Toader sare ca ars de pe boc. Ia securea şi se porneşte să crape bocul pe care şezuse cu câteva secunde înainte. Când termină de crăpat bocul, SE INSEREAZĂ: vede coada securii pătată cu sânge, SE INSEREAZĂ: se uită în palmă, SE MUTĂ: se porneşte agale spre fântâna din fundul curţii, cu securea în mână. SE REVINE: Toader scoate apă într-o găleată, toarnă într-un lighean. Se spală îndelung, FILMARE SUBIECTIVĂ: uitându-se nemulţumit SE INSEREAZĂ: la găinile care au găsit o râmă şi nu reuşesc să o împartă frăţeşte.

TOADER

(mustrător)

Ce-o fo în căpăţâna asta di li-am ţâpat afarî dân coteţ? Amu o şi le păfug pân teleti… Batăr şi li fi scoasă tă câti unuţa dân coteţ…

SUBT.: Ce a fost în capul meu de am lăsat găinile afară din coteţ? Acum le voi alerga prin curte… Le puteam scoate una câte una din coteţ…

SE REVINE/SE MUTĂ: Toader intră în şură cu securea în mână şi se îndreaptă spre o tocilă. Ascute securea pe tocilă şi rosteşte din nou ritmat o strigătură în timp ce lucrează.

TOADER (CONTINUĂ)

Hai cuţât, cuţât, cuţât,

Di trii uori ti-am ascuţât

Pă tocilă la cohârţ

Şi teu capu lu-Antihârţ!

SUBT.: Hai cuţit, cuţit, cuţit,

De trei ori te-am ascuţit

Pe tocila morarului

Să iau capul dracului!

SE TAIE: Toader iese din nou în curte. Stă în faţa bucăţilor de lemn pe care le-a crăpat înainte. E vădit enervat din nou. Ţine securea în mână.

TOADER (CONTINUĂ)

Bă, dudan mai ieşti! După ce zâci că crepaş bocu ceala? Amu nu iera bun? (URM.)

TOADER (CONT.)

Puniai capu la ghină pă iel şi ţac!

(face un gest cu securea)

Îi zborai capu…

SUBT.: Zăpăcit mai eşti! De ce zici că ai crăpat bocul? Acum nu era bun? Puneai capul găinii pe el şi ţac! Zbura capul…

SE TAIE:

INTERIOR. ÎNCĂPERE FĂRĂ FINISAJE INTERIOARE.

O încăpere fără finisaje, în care sunt amenajate două bănci şi o masă din scânduri aşezate pe butoaie de vopsea. IONICĂ (35), înalt şi slab, MITICĂ (49), potrivit de statură şi bine legat, BONCĂU (39), mic şi gras, DAN (26), înalt, cu puţină burtă, sunt aşezaţi la masa improvizată. Ionică şi Boncău sunt timişoreni. Boncău este în Statele Unite de 20 de ani, iar anglismele şi-au făcut loc în vorbirea sa cu îndestulare. Mitică este prahovean, vorbeşte literar. Dan este bucureştean.

SE INDICĂ: Iarna, 2005. Barrington, IL, SUA

Nea Ghiţă (65), potrivit de statură, dar cu burtă mare, roşu în obraji, intră prin spaţiul destinat uşii. Uşa nu este montată încă.

IONICĂ

(zâmbeşte la vederea lui Nea Ghiţă)

Hehe! Nea Ghiţă! Hai cu mâncarea odată….

NEA GHIŢĂ

Ce-i, Nel, ţi s-or lunjit urechile dă foame?

(râde satisfăcut)

Ce v-aţ face voi fără mine?

MITICĂ

Am muri, moşule, am muri. Ce ne-ai adus azi?

NEA GHIŢĂ

(scoţând din geantă o oală mare cu capac)

Zamă dă păsulă…

SUBT.: Supă de fasole…

MITICĂ

De pă sulă, moşule? De pă sula cui?

NEA GHIŢĂ

No, fasoli, eşti grozav. Aşe să zâci la noi. O voi îi zâceţ mazăre?

BONCĂU

(la telefon)

Am terminat cauntărtopurile. Nu ştiu cu batrumurile…

(către Mitică)

Mitică, câte băi îs gata?

SUBT.: Am terminat blaturile. Nu ştiu cu băile…

MITICĂ

(către Boncău)

Şapte.

(către Nea Ghiţă)

Moşule, ce minciuni ne mai spui azi?

BONCĂU

(la telefon)

Peintării n-or fost azi.

(pauză; către Mitică)

Mitică, mai ai taile?

(Mitică dă din cap afirmativ; Boncău continuă să vorbească la telefon)

SUBT.: Zugravii n-au fost astăzi. Mitică, mai ai gresie?

Are, are.

(pauză)

OK, Bill, salut!

NEA GHIŢĂ

(către Mitică)

Mă, tu numa mă nervezi, mă. Io nu spui minciuni mă, dacă aşe îi… La vrâsta me, le ştii, mă.

DAN

(SE INSEREAZĂ: investigând într-o cratiţă în care e un fel de tocană)

De ce carne e asta?

SE REVINE: Toţi se agită în jurul mâncării.

MITICĂ

De sulă, n-ai auzit?

NEA GHIŢĂ

(către Mitică)

Taci mă, nu-i fă greaţă la prunc.

(către Dan)

Dă pui… Gustă, nu-ţ placi? Da că nimic nu ari gust ca acasă. Puiu zâci că-i peşte, roşie zâci că-i lucernă…

MITICĂ

(îl întrerupe)

Bine că mi-ai amintit. Auzi, a venit tata lui Bill de-acasă şi zice că a trecut pe la mata şi a făcut poze… Să ne aduci şi nouă fotografii cu văcuţa…

(zâmbeşte ironic, trage cu ochiul)

Cu văcuţa, moşule, nu cu nevasta…

NEA GHIŢĂ

Chiară? No ie să-l sun, că i-am zâs să facă chipuri cu văcuţa me…

(entuziasmat)

Mă, de-aţi vide-o ce mândră-i mă, aţi ţuca-o mă. N-ave numa câteva luni când am vinit, amu tre şi fie mare, mă, că i-am zâs la muiere şi coate bine dă ie. Acee-i văcuţa me, mă, dă foaită…

SUBT.: Chiar? Să îl sun, că i-am zis să facă fotografii cu văcuţa mea… Dacă aţi vedea-o ce frumoasă e, aţi săruta-o! Nu avea decât câteva luni când am venit, acum trebuie să fie mare, că i-am zis soţiei să aibă mare grijă de ea. Aceea e văcuţa mea, de soi bun…

Intră JAN (60), un munte de om. Este moldovean.

JAN

Iară ti făleşti, Ghiţî, cu vita netali?

SUBT.: Iar te lauzi, Ghiţă, cu vaca dumitale?

NEA GHIŢĂ

(băţos)

În orice caz, am cu ce mă lăuda…

DAN

Ştii cum mugeşte vaca în Ardeal, nea Ghiţă?

NEA GHIŢĂ

No, apoi cum a muji? Ca tăte vacile…

DAN

(zâmbeşte în colţul gurii; pronunţă rar)

Apoi, no, muuuuu!

SE INSEREAZĂ: Doar Ionică râde, nu foarte convins. SE REVINE: Jan se aşează în capul mesei, pe un butoi de vopsea.

JAN

Daţî-m şî nii nişti sârnici. V-aţ uitat asarî la TVR?

IONICĂ

(nedumerit)

Ce-ţi trebe? Sâr… ce?

DAN

(pufneşte)

Iar te uiţi la proştii ăia de români?

MITICĂ

(apostrofându-l)

Vezi cum vorbeşti, tinere!

NEA GHIŢĂ

(către Ionică)

Moşini, mă. Daţi-i moşini.

IONICĂ

(şi mai nedumerit)

Mo… ce? Ce limbă vorbiţi?

JAN

Am văzut şi-o făcut apili. Un prăpăd! Ni bati Dumnezău!

Nea Ghiţă pune cu polonicul supă într-o farfurie, pe care i-o întinde lui Jan.

JAN (CONTINUĂ)

(către Nea Ghiţă)

Bogdaproste!

SUBT.: Mulţumesc!

MITICĂ

(către Ionică)

Sârnici, moşini, chibrituri.

(URM.)

MITICĂ (CONT.)

(către Jan, revoltat)

Măi Jane, doar nu vrei să fumezi aici, unde mâncăm? Las-o-ncolo, şi tu? Înţeleg că ăştia îs tineri şi neciopliţi, dar tu înveţi de la ei, în loc să înveţe ei de la tine?

JAN

Şi sari aşe, olteni? Ies afarî, pi balcon, nu fumez aişi. Răpdi mai sari…

BONCĂU

(vorbind cu Jan)

Şi pe la noi pe la Ghilad… Ce-o fost… O luat apa case, or fost şi morţi, man. O venit noaptea şi i-o luat apa aşa, man, nici n-or ştiut ce-i loveşte…

IONICĂ

(îngrozit)

Şi or murit aşa, în somn?

DAN

(în batjocură)

S-au trezit cât să-şi spună ultima rugăciune: Doamne, bine că m-ai scăpat de ţara asta…

MITICĂ

(iritat)

Băi, tu n-ai nimic sfânt, şi de morţi râzi…

JAN

(gustă mâncarea, se strâmbă)

Mă uşîdi mâncare iasta. Da un borş acru nu mai aduşi, măi Ghiţî? Numa tot fasoli, barabuli, mazări, barabuli… Pintru şi dăm şinşi dolari aişia? Tre sî-ţ fac meniu, netali ni hrăneşti ca pi la netali acasî, ni strâşi la maţî cu tăti grăsânili iestea…

SUBT.: Mă omoară mâncarea asta. Dar o supă acră nu mai aduci, Ghiţă? Numai tot fasole, cartofi, mazăre, cartofi… Pentru ce dăm cinci dolari aici? Trebuie să-ţi fac meniu, dumneata ne hrăneşti ca pe la dumneata pe-acasă, ne strici maţele cu toate grăsimile astea…

NEA GHIŢĂ

Mnică nu vă placi. Dacă aduc zamă dă hiribi cu rântaş, sare Jan. Dacă aduc zamă dă păsulă cu hoaspă, baună Mitică. Cu voi nu poate omu…

SUBT.: Nimic nu vă place. Dacă aduc supă de cartofi cu îngroşeală, sare Jan. Dacă aduc supă de fasole cu aţe, strigă Mitică. Cu voi nu poate omul…

MITICĂ

Dar nu te-ai gândit că lipseşte carnea, moşule?

DAN

(în batjocură)

Poate dai o fugă la castelul lui Goga, să tai viţeuaua aia, să ne pui nişte carne în supă…

NEA GHIŢĂ

Taci, măi prunculi. Nu tau io viţaua me.

(amintindu-şi)

E, hai să-i dau tilifon la tata lu Bill, să vedem, făcutu-mi-o chipuri cu văcuţa?

(Mânuieşte stângaci telefonul după ce îşi aşază ochelarii pe nas; la telefon, străduindu-se să vorbească ca pe la oraş)

Domnu Baban? Ghiţă de la Fechetău. Ala cu pozele. No, fost-aţi pă la mine? Păcutu-v-o?

(pauză)

Ominitu-v-o muiere?

(pauză, zâmbeşte)

Da, auzâţi, dă ce v-am sunat, făcutu-mi-aţi dară chip cu vacuţa me?

(pauză, SE INSEREAZĂ: îi cade faţa)

Da cum?

(lacrimi în ochi, se ridică, SE MUTĂ: se duce spre geam)

Văcuţa me?

(încet)

O dat? No…

SE INSEREAZĂ: Nea Ghiţă suferă. Tăcere. Tacâmuri. SE REVINE: Nea Ghiţă rămâne lângă geam, cu telefonul în mână.

MITICĂ

(serios)

Moşule! Moşule, ce s-a-ntâmplat?

Nea Ghiţă nu răspunde. Priveşte pierdut.

MITICĂ

(SE INSEREAZĂ: îngrijorat)

Moşule, ce ai?

(SE MUTĂ: se ridică, se duce lângă Nea Ghiţă)

Moşule, plângi?

NEA GHIŢĂ

(fără vlagă)

Văcuţa me…

MITICĂ

Ce are? Îi bolnavă?

DAN

(râde înfundat)

Mad cow!

SUBT.: Vaca nebună!

Nu râde nimeni. Comesenii privesc grav, cu excepţia lui Dan, spre Nea Ghiţă, SE INSEREAZĂ: care îşi şterge lacrimile, ruşinat.

NEA GHIŢĂ

(abia auzit)

Or vândut-o la vecinu. Le-or lipsit banii.

(nervos, strigă)

Da cum mă, io care le-am tremis câte-o mii dă dolari în fiecare lună mă şi nu le-o ajuns?

(URM.)

NEA GHIŢĂ (CONT.)

Le omor! Mâne mă duc acasă şi le omor. Le dau foc!

MITICĂ

(împăciuitor)

Calmează-te, moşule.

NEA GHIŢĂ

Le dau foc! Şi lor, şi la casă, şi la grajd.

(roşu ca focul, plesnind de furie)

Şi pă Vasalie îl tau cu cuţâtu. Nu i ruşine? Vacuţa me, să o iei iel!…

SE REVINE: Dan e foarte amuzat, priveşte batjocoritor spre Nea Ghiţă, abia stăpânindu-şi un râs ironic. Ionică nu prea înţelege despre ce este vorba, dar priveşte cu respect drama lui Nea Ghiţă. Boncău plimbă lingura în farfurie. Jan e încruntat. Mitică şi-a pus o mână pe umărul lui Nea Ghiţă, încercând să-l calmeze. Nea Ghiţă este agitat şi îndurerat.

DAN

(nesimţit, îl imită pe Nea Ghiţă)

Mai bine-mi lua nevasta…

IONICĂ

(în şoaptă, către Boncău)

Ce are bătrânu?

BONCĂU

(aplecându-se la urechea lui Ionică)

I-o vândut nevastă-sa vaca, man.

IONICĂ

(îl încurajează pe Nea Ghiţă)

Nea Ghiţă, lasă că mergi acasă şi îţi cumperi o cireadă!

NEA GHIŢĂ

Treabă-i dracului! Îmi ieu un jip, un jip ca a lu Veselie, unu ma mare, numa să crepe… Da pă muieri o omor în bătaie…

JAN

Sî nu li mai trimeţ bani, Ghiţî. Pedepsăşti-i! N-ai vinit netali la şaişasî di ani sî munşeşti pintru nişti putori. Şi nivastî ţ-ai găsât şi netali! Ca prima a me. Mi-a luat tot, casa, Merşedesul. Dupî douăzăşi di ani di America am luat-o iar di la capăt. Sî nu-i ierţ, Ghiţî, că ti calcî în pişioari.

NEA GHIŢĂ

Ba ierti-i Antihârţu! Văcuţa me, mă! Aşe am ţânut la ie ca la un om. Nimică nu mai au sfânt oaminii iştia…

SE TAIE:

EXTERIOR. CURTEA LUI TOADER.

Toader încearcă să prindă trei găini. Acestea aleargă prin curte. Una este albă, alta este neagră, a treia este pestriţă. Toader se îndreaptă spre singura care stă într-un loc, cea albă, şi o prinde de o aripă.

SE INDICĂ: Toamna, 2005. Tărcăiţa, BH, ROMÂNIA

SE INSEREAZĂ: Toader priveşte găina în ochi, ca şi cum şi-ar fi gândit să îşi ia adio de la ea. Găina începe să cotcodăcească, dar nu îşi termină cuvântul, SE REVINE: căci Toader îi răsuceşte gâtul. O aruncă într-un lighean albastru, lângă fântână. Toader se uită după celelalte găini, FILMARE SUBIECTIVĂ: care s-au strâns panicate în fundul curţii, dincolo de fântână. SE MUTĂ: Toader se apropie aplecat, cu mâinile desfăcute.

TOADER

Pui, pui, hai, pui, pui…

Găina neagră s-a lipit de peretele vecinului. Toader o aleargă puţin, dar o înghesuie la gardul dinspre grădină, care se află în spatele curţii, o prinde şi SE INSEREAZĂ: o izbeşte cu capul de un stâlp de fier de mai multe ori, până îi zboară sângele pe ochi. SE MUTĂ: O aruncă şi pe aceasta în ligheanul mare, albastru, cu smalţul ciobit. A rămas o singură găină, care, parcă înţelegând ce o aşteaptă, caută scăpare. SE INSEREAZĂ: Toader se scarpină în cap, apoi o momeşte cu nişte grăunţe de porumb. SE INSEREAZĂ: Găina se apropie de grăunţe, precaută. SE REVINE: Toader o lasă să înghită primul grăunte şi se repezeşte spre ea. O prinde de o aripă, dar găina reuşeşte să scape din strânsoare. SE MUTĂ: Toader o conduce spre un colţ, acolo unde coteţul se împreunează cu şura, tot vorbindu-i mieros, cu mâinile desfăcute ca pregătite de o îmbrăţişare. Găina s-a oprit.

TOADER

(satisfăcut)

A me ieşti!

Întinde mâinile să o înhaţe, dar găina face un dribling şi scapă iar. Toader se mânie şi scuipă în urma ei. Stă în mijlocul curţii şi vede FILMARE SUBIECTIVĂ: o FEMEIE în grădina vecină.

TOADER

(strigă)

Leanî, hăi! Măi muieri!

SUBT.: Elena! Femeie!

SE TAIE: LEANA (60), durdulie, îmbrăcată ca pe la ţară, în grădina vecină, culege mere, pândind spre curtea lui Toader.

LEANA

(într-un târziu)

Ce-ţ trabă?

SUBT.: Ce-ţi trebuie?

SE MUTĂ: Leana trece gardul care desparte grădinile printr-un loc special. Ajunge lângă Toader SE INSEREAZĂ: care îi arată găina, fără cuvinte. SE MUTĂ: Cei doi înghesuie găina între casă şi gard, o încercuiesc încet-încet, găina pare că se predă şi SE INSEREAZĂ: Toader o apucă de o aripă. SE REVINE.

LEANA

Măi Dere, ştii tu că aiasta îi ce ma bătrânî ghinî dân satu?

SUBT.:: Toader, ştii că găina aceasta este cea mai bătrână din sat?

TOADER

(apatic)

O fi. I-o vinit vreme amu.

SUBT.: Poate. Acum i-a venit vremea…

Ţinând-o de aripă cu mâna dreaptă, Toader o culcă direct pe pământ, pune genunchiul drept pe pieptul ei, iar cu mâna stângă o apucă de picioare. Cu dreapta, Toader ia securea şi retează capul găinii. Sângele sare până pe faţa lui Toader, care ridică piciorul de pe găină, aruncă securea cât colo şi se întoarce spre Leana.

TOADER

(ferm)

Ţâp-o în techeneauă şi hai amu şi-mi toarnî oleac d-apă şi mă lau.

SUBT.: Arunc-o în lighean şi vino să-mi torni puţină apă să mă spăl.

SE MUTĂ: Se îndreaptă spre fântână, când găina, trezită din moarte de cine ştie ce gând, începe să alerge prin curte, fără cap. SE INSEREAZĂ: Leana zâmbeşte, dar când vede SE INSEREAZĂ: faţa neagră şi roşie a lui Toader, SE INSEREAZĂ: zâmbetul îi dispare. SE REVINE: Găina se izbeşte de uşa coteţului şi se întinde lată pe pământ. SE MUTĂ: Cei doi au ajuns la fântână, unde SE REVINE: Leana toarnă puţină apă din găleată în palmele lui Toader.

TOADER

(răstit)

Da toarnă-mi, muieri, nu cu ţârâita…

SUBT.: Dar toarnă-mi, femeie, nu câte un strop…

SE MUTĂ: Găina se ridică iar şi se întoarce de unde plecase, de la locul unde o ţintuise Toader de pământ, acolo unde îi rămăsese capul. SE REVINE: Leana priveşte amuzată spectacolul oferit de găina fără cap, în timp ce Toader e încruntat. Leana nu mai toarnă apă, dar Toader a rămas cu palmele pregătite.

LEANA

Ni, că zâci că-şi coatî capu…

SUBT.: Uită-te la ea, parcă şi-ar căuta capul…

TOADER

Taci tu, proastî, că îi ghinî, mă. Aste îs ca muierili dân Tărcăiţî, aşe di proasti… nici nu şti că o murit. Toarnî din vedere-acie!

SUBT.: Taci, proastă, că e găină. Astea sunt ca femeile din Tărcăiţă, aşa de proaste… nici nu ştie că a murit. Toarnă din găleata aia!

Leana înghite în sec şi se răzbună pe Toader turnându-i din găleată apă multă dintr-odată, udându-l pe izmene. SE INSEREAZĂ: Toader ridică ochii a mustrare spre Leana, dar privirea mâniată se transformă treptat într-una blândă. Toader o priveşte aşa preţ de câteva secunde, SE INSEREAZĂ/FILMARE SUBIECTIVĂ: căutând parcă sub cearcănele mari, sub zbârcituri, ceva din frumuseţea trecută. Îi priveşte mâinile. SE REVINE: O prinde de mâna dreaptă, să nu îi mai toarne apă. SE INSEREAZĂ: Leana se face toată roşie şi SE REVINE: nu aşteaptă ca Toader să se dezmeticească. Se lasă pe spate şi, pe pământul gol, îl trage pe Toader peste ea. Toader împinge genunchiul drept între picioarele ei şi dă să-şi tragă izmenele jos. Găina se mai ridică o dată şi se împiedică de picioarele Leanei. Leana sare ca arsă. Se dă şi Toader într-o parte, scârbit. Moment. Momentul trece. Toader apucă găina fără cap de picioare şi o azvârleşte în ligheanul albastru, lângă celelalte. Leana îşi scutură poalele.

LEANA

Da amu ce faci? Vrei şi ti-ajut şi le ciupeleşti? Pus-ai apă la opărit?

SUBT.: Dar acum ce faci? Vrei să te ajut să iei penele jos de pe găini? Ai pus apă la fiert?

TOADER

Ba numa ti carî. Şi vii cătă sară, cu tăti muierili.

SUBT.: Mai bine pleacă. Să vii spre seară, cu toate femeile.

Leana dă să plece, dar ezită.

LEANA

Măi, tu ti-ai tiet la brâncă, hai şi ti tămădesc.

SUBT.: Dar te-ai tăiat la mână, hai să te dezinfectez.

Toader se încruntă şi Leana pricepe. SE MUTĂ: Leana se îndreaptă spre poartă şi iese.

SE TAIE:

EXTERIOR. ULIŢĂ.

NANĂ FLOARE (71), NANĂ SAVETĂ (73), HAVEZA (67), TIŢA MOIULUI (70) şi FLĂNCĂTIŢA (59) stau la taclalele lângă poarta lui Toader. Când Leana închide poarta, se pornesc, făcându-se că aveau drum tocmai pe-acolo.

FLĂNCĂTIŢA

(mirată)

Iaca pă Leana noastă…

Leana pufneşte şi se îndreaptă spre casa ei.

HAVEZA

(în şoaptă, către celelalte femei)

Ni, cum îndrugî din cur… Ce vejniţî!…

SUBT.: Uite cum mişcă din fund… Ce scroafă în călduri!…

SE TAIE:

A M I A Z Ă

INTERIOR. FERMĂ DE PUI.

Dinu adună cu lopata puii morţi, depozitându-i într-un container. Bombăne.

SE INDICĂ: Toamna, 2005. San Mateu, CS, SPANIA

DINU

(pentru sine)

Nu scăp io odată d-aci?

GABI (38), înalt, bine făcut, simpatic, strânge gunoiul cu o altă lopată. Vorbeşte literar.

GABI

Ce-i, Dinuţ, ţi s-a urât?

DINU

(se sprijină în lopată)

Mi s-o urât, Gabi, mi s-o urât.

GABI

(se sprijină şi el în lopată)

Ce-ţi face fetiţa?

DINU

(suspină)

Nu ştiu. Nu ma ştiu nimic.

GABI

Dar e cu mama ei, nu ?

DINU

Nu, îi la părinţii lu mă-sa. Şi când sun, nu mi-o dă la telefon. Numa şi le trimit bani îs bun…

GABI

Şi nevastă-ta?

DINU

Păi… am divorţat. Ţ-am spus că am prins-o cu ăla… Mi s-o întunecat, mă. Le-am tras o mamă di bătaie di i-am băgat în spital pă amândoi… Di-aia nu mă lasă s-o văd pe Diana…

(suspină din nou)

Or obţânut interdicţie… Şi m-or dat în tribunal…

SE MUTĂ: Gabi se îndreaptă spre lateral, unde este o masă şi pe masă, un computer. Gabi setează nişte comenzi la un computer, din picioare. SE INSEREAZĂ: Dinu priveşte în gol.

SE DIZOLVĂ:

EXTERIOR. PARC.

IMAGINI SEPIA. DIANA (6) se joacă într-un parc plin de copii şi părinţi. Dinu e la câţiva paşi, stă de vorbă cu un BĂRBAT, gesticulând larg. Diana a construit un castel de nisip.

DIANA

Tati! Tati! Hai să vezi ce castel am făcut!

DINU

(se apropie de Diana, o îmbrăţişează)

Foarte frumos, puişor!

Moment de fericire. SE INSEREAZĂ Dinu priveşte castelul construit de Diana. Castelul seamănă izbitor cu castelul în faţa căruia se perindă SFINŢII într-o secvenţă anterioară.

DIANA

Aşa-i că nu mai pleci, tati?

SE DIZOLVĂ:

INTERIOR. FERMĂ DE PUI.

Dinu e în picioare, în mijlocul fermei, fără să facă nimic. SE INSEREAZĂ: Are lacrimi în ochi. SE REVINE: Gabi se ridică de la computer. Intră ENRIQUE (36), bondoc, negricios. Patronul. Inspectează.

ENRIQUE

¡Hola! ¿Que passa, Dino, Gabi?

SUBT.: Salut! Ce se întâmplă, Dinu, Gabi?

DINU

No passa nada. ¡Mucho trabajo, poco dinero!

SUBT.: Nu se întâmplă nimic. Lucru mult, bani puţini!

DINU (CONTINUĂ)

(către Gabi)

Ai pornit căldura?

GABI

Am pornit-o. Suntem gata, nu?

ENRIQUE

(iritat)

¡Habla espanol! ¡Aqui estan en Espana, no en Romania!

SUBT.: Vorbiţi spaniolă! Aici sunteţi în Spania, nu în România!

DINU

O, fută-te sfinţî cu limba ta cu tăt!

ENRIQUE

¿Que?

SUBT.: Ce?

DINU

¡Nada, nada, esta bien, hablamos espanol!

SUBT.: Nimic, nimic, totul e-n regulă, vorbim spaniolă!

SE MUTĂ: Dinu porneşte spre fundul fermei.

DINU

Fute-ţ-ai granha! Nu scăp io odată d-aci!…

SUBT.: Fiţi-ar ferma a dracului! Nu scap eu odată de aici !…

SE TAIE:

INTERIOR. CASĂ DE BĂTRÂNI.

Mălina aşează farfuriile şi tăcâmurile. Călin conduce, rând pe rând, câte un bătrân la masă. Se aude bătaie nervoasă în uşa de la baie, din interior. SE MUTĂ: Călin intră în baie.

SE INDICĂ: Vara, 2005. Phoenix, AZ, SUA

SE TAIE:

INTERIOR. BAIE BĂRBAŢI.

JIM (69), în picioare, cu pantalonii pe vine, se ţine de o bară. Călin îl şterge cu un şerveţel umed la fund. Îi pune scutecul, îi ridică pantalonii. SE INSEREAZĂ: Călin zăreşte în veceu un rahat în formă de spirală; formă şi lungime neobişnuite.

CĂLIN

(uimit)

Mamă, ce căcătoc!

SE REVINE/SE MUTĂ: Ies. Jim tremură, păşeşte nesigur. Are Parkinson.

CĂLIN

(către Mălina)

Notează-l pe Jim că s-a căcat.

SE TAIE: Mălina urmăreşte o foaie de hârtie pe care sunt notate numele rezidenţilor casei de bătrâni, zilele săptămânii şi în căsuţele formate, x-uri, ici-colo.

MĂLINA

Ăsta cacă o dată pe săptămână… Numa vinerea!

SE INSEREAZĂ: Mălina notează un x într-o casuţă. SE MUTĂ: Călin se îndreptă spre camera lui Scott.

SE TAIE:

INTERIOR. CAMERĂ.

Călin îl hrăneşte cu linguriţa pe SCOTT (55), paralizat, aşezat într-un scaun special. Scott se îneacă. Călin e nerăbdător să îndese mâncarea în gura lui.

SE TAIE:

INTERIOR. CORIDOR/BUCĂTĂRIE/SALĂ DE MESE

ROBERT (60), grăsuţ, cu păr şi barbă albe, parcă ar fi Moş Crăciun, sprijinit într-un plimbător, se învârte larg, fără grabă, în jurul unui stâlp de susţinere plasat între bucătărie şi coridor. Mălina trebăluieşte în bucătărie.

MĂLINA

Robert, go to the table!

SUBT.: Robert, du-te la masă!

ROBERT

(continuând să se învârtă)

One more lap.

SUBT.: Încă o tură.

SE INSEREAZĂ: Lizzie, în sala de mese, aflată în continuarea bucătăriei, pierdută cu privirea pe geam. FILMARE SUBIECTIVĂ: afară se vede un arbore înflorit, cu flori roşii.

LIZZIE

It’s so beautiful! What is this? Bouganville?

(SE INSEREAZĂ: se încântă)

So beautiful!

SUBT.: E aşa de frumos! Ce este? Bouganville? Ce frumos!

SE MUTĂ: Robert se aşează pe scaun lângă CHARLOTTE (77), SE INSEREAZĂ: care priveşte într-un punct fix. Privire pierdută, goală de orice conţinut. Părul lung, alb, este răspândit şi pe masă. Mâinile descărnate stau fixe, strângând cu putere de marginea mesei. SE REVINE: Mălina pune mâncare în farfurii. Charlotte împinge masa cu putere.

ROBERT

She’s moving the table!

SUBT.: Asta mişcă masa!

MĂLINA

Charlotte, don’t do that!

SUBT.: Charlotte, nu fă asta!

Tăcere. Charlotte umblă cu lingura în farfuria lui Robert. Robert îşi trage farfuria, copilăreşte. Charlotte ia cu lingura din farfuria ei şi toarnă intenţionat pe faţa de masă. Mălina îi smulge lingura din mână şi curăţă petele cu un şerveţel. SE TAIE: Intră BOB (41), împreună cu IULIA/JULIE (33). El e bondoc, merge legănat, dându-şi multă importanţă, ea este mai înaltă, suplă, modestă. Bob e în pantaloni scurţi, pantofi sport şi cămaşă cu flori, Iulia, în fustă şi pantofi sport, iar o cordeluţă îi ţine părul. Bob se opreşte în faţa mesei şi FILMARE SUBIECTIVĂ: îi priveşte pe rând pe cei aşezaţi (Robert, Charlotte, Jim şi Lizzie), inspectând masa.

BOB

Hi! How are you doing today? Everything fine?

SUBT.: Bună! Ce mai faceţi? Totul e în regulă?

CARL

(izbucneşte)

The barber! Are you going to cut my hair again?

SUBT.: Frizerul! O să-mi tai iarăşi părul?

Bob îl ignoră şi SE MUTĂ: pleacă spre camera lui Scott, care încă se îneacă cu mâncare, SE REVINE: ajutat parcă cu intenţie de Călin.

BOB

(către Călin)

Nu aşa trebuie. Trebuie să îi dai câte puţin.

(se uită în bolul din care serveşte Călin)

Compoziţia trebuia să fie mai moale.

(îl priveşte mustrător pe Călin, clătinând dezaprobator din cap)

Iar n-ai mixat-o suficient…

(îl şterge pe Scott pe faţă de resturile de mâncare)

Trebuie să îi dai timp să respire.

(ia bolul)

Să-ţi arăt.

CĂLIN

(răstit)

Aşa am făcut şi eu. Mă crezi chiar tâmpit?

BOB

(stupefiat)

Aici nu ai voie să fii nervos.

(ferm)

Te-am remarcat de câteva zile că te tot răsteşti la pacienţi. Trebuie decât să le dai love. Asta e tot ce mai putem face pentru ei. Când eşti nervos, te simt şi le faci rău.

Bob iese nemulţumit din camera lui Scott, plasându-i bolul lui Călin. Ajunge pe hol.

BOB (CONTINUĂ)

(strigă)

Abi! Abi!

(către Mălina)

Unde s-a dus Abi?

(strigă din nou)

Abi! Julie, e cu tine?

MĂLINA

Dar ai venit cu ea?

Julie apare dintr-o cameră. SE INSEREAZĂ: Bob schimbă feţe, iese pe uşă val vârtej. SE REVINE/FILMARE SUBIECTIVĂ: Pe geamul dinspre stradă, Mălina şi Iulia îl văd îndreptându-se spre maşină, deschizând portiera şi smucind COPILUL de pe bancheta din spate. Intră din nou. SE INSEREAZĂ: Copilul e roşu ca racul şi transpirat. Spaima i se citeşte pe faţă. SE REVINE.

BOB

Julie, cum ai putut să uiţi fetiţa în maşină pe căldura asta? Vrei să omori copilul? Nu ai văzut câte cazuri au fost?

JULIE

Tu trebuia să o iei. N-aveai altă treabă.

Copilul ABIGAIL (sub 1) începe să plângă. SE TAIE: Călin culege farfuriile de supă de pe masă, care sunt aproape la fel de pline ca la servire. Toarnă conţinutul lor într-un dispozitiv special aflat lângă chiuvetă şi trânteşte farfuriile în maşina de spălat vase.

BOB

(îl urmăreşte)

Vino puţin, Călin. Trebuie să discutăm.

SE MUTĂ: Ies prin spate afară, în patio. E foarte cald, Călin transpiră instant.

BOB

(crăcănează picioarele)

Aşa nu se mai poate. Te-am rugat să te comporţi civilizat. Aici nu e România.

(ameninţă cu degetul)

Dacă se mai întâmplă o dată, vă scot bagajele în stradă.

CĂLIN

(pleacă fruntea)

Îmi pare rău… Dar…

BOB

Nici un dar. Să nu se mai repete. Ne-am înţeles?

CĂLIN

Da.

Cei doi intră. SE INSEREAZĂ: Călin are lacrimi în ochi. SE MUTĂ: Bob inspectează casa de bătrâni. Dispare la un moment dat într-o cameră.

BOB (V.A.)

Călin, vino puţin.

SE TAIE: Călin, cu capul plecat, în cameră, lângă Bob.

BOB (CONTINUĂ)

Deci blaindurile trebui să stea peste zi open la un unghi de 45 digri. Iar seara le cloz complit.

SUBT.: Aşadar jaluzelele trebuie să stea peste zi deschise la un unghi de 45 de grade. Iar seara le închizi complet.

CĂLIN

Dar le-am închis. Şi nu sunt la 45 ?

BOB

Nu, sunt la 60. Dacă mergem afară, să vezi că se vede tot. Oamenilor nu le place. Iar aseară, la camera lui Jim, nu ai închis blaindurile. Am trecut pe la miezul nopţii şi m-am uitat înăuntru prin geam. (URM.)

BOB (CONT.)

Patul lui Jim nu avea bara de protecţie. Înţelegi ce se poate întâmpla dacă ar cădea?

SE TAIE: În bucătărie, Iulia îi explică Mălinei cum să pregătească medicamentele. Călin îşi caută alte treburi. SE MUTĂ: Intră în baia bărbaţilor şi, cu uşa deschisă, începe să şteargă oglinda, chiuveta. Totul străluceşte însă de curăţenie. SE TAIE:

BOB

(cu capul în frigider)

Mălina, ţi-am spus să dai cake-ul ăsta prima dată. Şi căpşunile trebuie date primele, că sunt cele mai perisabile fructe.

MĂLINA

(pentru sine)

Toate fructele sunt la fel de perisabile…

BOB

Dar carnea de ce aţi pus-o în congelator? Am dat atâţia bani pe ea, să fie proaspătă.

MĂLINA

Dar unde s-o pun să nu se strice?

BOB

Trebuia gătită proaspătă.

MĂLINA

Dar Iulia mi-a lăsat alt meniu, fără carne, azi.

BOB

(aprinde luminile, opreşte ventilatoarele)

V-am rugat să aprindeţi luminile ziua şi să opriţi fenurile. Iar temperatura trebuie setată la 80, de ce e la 67? Bătrânii se răcesc foarte uşor.

CĂLIN

Dar e groaznic de cald.

BOB

(schimbând setările)

Am spus la 80. Dacă vine controlul, o încurcăm. O să-ţi reţin ţie amenda, nu?

(pauză)

Dar ce sunt petele astea?

(privind în lungul holului)

Călin! Ai spălat pe jos?

CĂLIN

Normal. O fac în fiecare seară. Probabil s-a murdărit acum.

BOB

Dar nu speli numai seara. Speli de câte ori este nevoie. De zece ori pe zi dacă e cazul.

CĂLIN

OK, Bob…

CĂLIN (CONTINUĂ)

(spre Mălina, şoptit)

Ce dracu mai vrea ăsta de la noi ?

MĂLINA

(tot în şoaptă)

Taci.

SE TAIE:

INTERIOR. APARTAMENT ÎN RENOVARE/BAIE

Dan şi Nea Ghiţă studiază o baie care necesită reparaţii.

SE INDICĂ: Iarna, 2005. Barrington, IL, SUA

DAN

Ţi-ai cheşuit cecul, bade?

SUBT.: Ţi-ai încasat cecul, bade?

NEA GHIŢĂ

Ie, l-am.

DAN

N-a fost nicio problemă, nu? Te-ai dus la Mojo, unde ţi-am spus…

NEA GHIŢĂ

Da, m-am dăscurcat. Mi-o numărat tri sute cinşpe dolari. I-am lăsat ciubuc şapte dolari, d-acie cred că m-o servit aşe fain.

DAN

Ce i-ai lăsat? Ciubuc? Nu există aşa ceva în America.

NEA GHIŢĂ

(se răţoieşte)

Au mă, mie-mi spui. I-am dat şi-am zâs şă-şi iei o cafă. Şi i-o luat.

DAN

(râde)

Şi cum ai zis? Pe engleză?

NEA GHIŢĂ

No bine.

(scoate un carneţel din buzunarul pantalonilor)

Mi-o notat Mnihai aci. I-am zâs: for co-fii.

BILL (47) apare de undeva; înalt, solid, îmbrăcat în costum de blugi, se poartă ca un şef.

BILL

La treabă, băieţi, nu mai trageţi mâţa de coadă.

Dan şi Nea Ghiţă îşi caută de treburi, terminând taclalele. Dan măsoară ceva şi iese. Bill mai stă câteva secunde şi pleacă şi el. Nea Ghiţă, cu un fierăstrău electric mare (solzer) în mână, taie faianţa de pe un perete. Scoate bucăţile de faianţă şi le aşează grămadă. Ia din nou solzerul şi împinge cu putere. Deodată, peretele de rigips se desprinde de pe un cadru şi se prăbuşeşte în baia vecină, peste cadă. Nea Ghiţă dă ochi cu DOAMNA între două vârste (50-60) care SE INSEREAZĂ: stă pe scaunul de toaletă, goală, dar cu şosetele pe picioare. E panicată. SE REVINE: Nea Ghiţă vâră capul prin spărtură.

NEA GHIŢĂ

No, doamna me!

(încurcat)

Iartă-mă amu…

SE INSEREAZĂ: Doamna se acoperă cu un prosop mare, dar nu suficient de mare. Potriveşte stingherită prosopul când peste picioare, când peste sâni. Nu se ridică. SE TAIE : Nea Ghiţă dă la o parte ce a mai rămas din perete. Bucăţi de faianţă cad cu zgomot în cada Doamnei. Nea Ghiţă pătrunde în baia Doamnei.

DOAMNA

(revoltată, speriată)

Get out of here!

SUBT.: Ieşi afară de-aici!

NEA GHIŢĂ

(nu înţelege ce i se spune, dar pricepe că Doamna e nemulţumită; clatină din cap)

Doamna me, nu ti spărie. Că fac io tăt înapoi. Io fac tăt…

DOAMNA

Get out! Get out! I’m calling the police!

SUBT.: Afară! Ieşi afară! Sun poliţia!

NEA GHIŢĂ

Fac io tăt doamnă! Nu treabă poliţie aici.

SE TAIE: Bill, auzind ţipete, apare în baia în care lucra Nea Ghiţă, vede peretele dărâmat şi pe Nea Ghiţă cu Doamna în baia vecină.

BILL

Ce dracu-ai făcut, moşule?

Bill trece prin spărtură, mirat, îngrijorat.

DOAMNA

Get out! Both of you! Get out!

SUBT.: Ieşiţi afară! Amândoi! Ieşiţi!

NEA GHIŢĂ

Fac io…

DOAMNA

Fuck you too…

SUBT.: Dracu să te ia pe tine !

BILL

(către Nea Ghiţă)

Taci, moşule.

(către Doamnă)

Calm down! Calm down! I’ll make it up to you. Today you’ll have a new wall and everything.

Subtirare: Liniştiţi-vă! Liniştiţi-vă! Mă voi revanşa. Astăzi veţi avea un perete nou şi totul pus la punct.

DOAMNA

He swears me.

SUBT.: Mă înjură.

Bill îl împinge pe Nea Ghiţă înapoi prin spărtură, îi întinde un halat Doamnei.

BILL

(către Doamnă)

We’re so sorry. Get dressed please and I’ll be back to you in a few minutes to discuss the situation.

Subtirare: Ne pare rău. Îmbrăcaţi-vă, vă rog. Revin în câteva momente să discutăm.

SE MUTĂ: Bill revine în baia în care Nea Ghiţă adună faianţa rămasă pe pereţi.

BILL (CONTINUĂ)

(către Nea Ghiţă)

Eşti nebun la cap? Vrei să-mi distrugi afacerea ?

NEA GHIŢĂ

(se apără)

Da nu-s io dă vină că păreţi ăştia îs dă carton…

BILL

Te-am ţinut din milă, moşule, dar nu se mai poate aşa.

NEA GHIŢĂ

D-apu dracu o mai văzut să lucri înt-un apartament şi dincolo să mai steie oameni…

BILL

(trage linie cu mâna)

De mâine îţi cauţi alt job. La mine nu mai ai ce căuta. S-a terminat cu actele de caritate.

Bill iese, SE INSEREAZĂ: lăsându-l pe Nea Ghiţă cu gura căscată.

SE TAIE:

S E A R A

EXTERIOR. DRUM DE ŢARĂ.

Leana se îndreaptă spre casa lui Toader. Uliţa prăfuită este pustie. Un pârâiaş urmăreşte drumul, iar Leana se deplasează în direcţia de curgere a apei. Trece un podeţ mic şi deschide o poartă mare, înaltă, care închide complet vizibilitatea spre interior.

SE INDICĂ: Toamna, 2005. Tărcăiţa, BH, ROMÂNIA

SE TAIE:

EXTERIOR. CURTE ŢĂRĂNEASCĂ.

Leana deschide poarta. FILMARE SUBIECTIVĂ: Îl vede pe Toader trebăluind prin curte. În fundul curţii, aproape de grajd, sunt pregătite în ordine lemnele pentru focul de tabără. Lângă locul de foc, bănci şi scaune de lemn, împrejurul unei mese, pe care se văd pahare, farfurii, pâine, tacâmuri. Toader se îndreaptă spre locul de foc cu un pachet de chibrituri în mână. SE INSEREAZĂ: Leana s-a aranjat, s-a machiat. SE REVINE: Toader aprinde un chibrit şi îl apropie de hârtiile dispuse la fundul focului de tabără. SE INSEREAZĂ: Hârtiile se aprind, apoi se aprind şi aşchiile. SE REVINE: Cei doi urmăresc cum se aprind lemnele.

LEANA

(prinzându-l de mână pe Toader)

Tiară ti-andăleşti, Toadire?

SUBT.: Chiar pleci, Toadere?

Lemnele pârâiesc în foc. Toader nu răspunde decât cu o privire şi se zmuceşte din strânsoarea mâinii ei. Tac, privind focul. Cocoşul apare de undeva, curios. Are pete mari albastre pe penele care i-au mai rămas.

LEANA

Da măi Deri, ce făcuş cu cocoşu? Dăr ce l-ai feştit mnierău? Bolunzântu-ti-ai?

Subtirare: Toader, dar ce ai făcut cu cocoşul? De ce l-ai vopsit albastru? Ai înnebunit?

SE INSEREAZĂ: Toader îi aruncă aceeaşi privire încruntată.

TOADER

Am ţâpat pă iel o căldari di vopsauă.

(pauză)

Indi îs babili?

SUBT.: Am aruncat o găleată de vopsea pe el. Unde sunt bătrânele?

LEANA

(SE INSEREAZĂ: enervată)

Rapandulili!

(scurtă pauză)

Ce, io şi li aduc? Nu ma bine şedem numa noi doi aci, liniştiţ? (URM.)

LEANA (CONT.)

(drăgăstoasă, îl prinde iarăşi de mână pe Toader)

Zo aşe…

SUBT.: Vagaboandele! Eu să le aduc? Nu rămânem mai bine doar noi doi aici, liniştiţi? Chiar aşa…

TOADER

(SE INSEREAZĂ: hotărît, încruntându-se iar, uitându-se fix la Leana)

Du-ti după babi, Leană.

(întorcându-şi faţa de la Leana)

Amu du-ti!

SUBT.: Du-te după bătrâne, Leana. Du-te chiar acum!

SE REVINE/SE MUTĂ: Leana nu mai stă pe gânduri, face dus-întors, se îndreaptă spre poartă. Deschide poarta. BABELE stau ciopor la poartă.

LEANA

Haidereţi, măi muieri, ce aşteptareţi? Ne cheamă omu…

SUBT.: Veniţi, femeilor, ce aşteptaţi? Ne cheamă omul…

Întinerite subit, femeile se înghesuie să intre vesele şi sprinţare, ca la douăzeci de ani.

LEANA

(râde forţat)

Ce vă împinjeţi aşe… Doară nu credeţi că are păntru tăti!

Subtirare: De ce vă împingeţi aşa? Doar nu credeţi că are pentru toate?

HAVEZA

(se preface că n-a înţeles)

Ce să aibă tu Leană? Că noi la comândari am vinitără…

SUBT.: Ce să aibă, Leana? Noi la praznic am venit.

Râd toate, stând în poartă. Înaintează încet, neorânduit, iar râsul le dispare brusc FILMARE SUBIECTIVĂ: văzându-l pe Toader trăgând un sicriu gol după el, spre şură. Toader îl aşează lângă bănci, îi deschide capacul şi se întoarce spre babe.

TOADER

Da poftiţi muieri, ce rămăsărăţi aclo? Hai, şedeţi aice, pă laviţă şi vă serviţ cu nişte răchie, că di loc îi gata friptana.

SUBT.: Poftiţi înăuntru, femeilor, de ce aţi rămas acolo? Veniţi, luaţi loc pe bancă şi serviţi-vă cu nişte ţuică, friptura este aproape gata.

Babele nu-şi vin în fire, ezită, dar se îndreaptă încet spre bănci. Se aşează, în timp ce Toader toarnă în pahare. Ridică paharele şi închină, în tăcere. Toader dispare pentru puţin timp. Babele şuşotesc, una la urechea celeilalte, ininteligibil. Toader se întoarce cu o oală mare, o aşează în mijlocul mesei improvizate şi începe să pună cu polonicul supa de găină în farfuriile Babelor. Atmosfera se destinde, Babele par încântate.

NANĂ SAVETĂ

Măi muieri, mii nu mi-o pus în blid până amu un barbat şohan. Amu poci muri împăcatî, că o văzui şi pă asta.

SUBT.: Suratelor, mie nu mi-a pus de mâncare în farfurie până acum niciodată un bărbat. Acum pot să mor împăcată că am văzut-o şi pe asta.

Numai ea râde şi cu Nană Floare. FILMARE SUBIECTIVĂ/SE INSEREAZĂ: Celelalte se uită spre sicriul de lângă ele. Sicriul e simplu, din scânduri de brad. Focul proiectează pe acestea lumini şi umbre. SE REVINE:

NANĂ FLOARE

D-apăi că ma mari minuni nu s-o auzât în Tărcăiţî… Nici şi fii beteagă pă pat, şi nu ti poţi mişca, tăt nu-ţ puni bărbatu în taljer…

SUBT.: Mai mare minune nu s-a auzit la Tărcăiţă. Să fii bolnavă la pat, să nu te poţi mişca, tot nu îţi pune bărbatul de mâncare în farfurie.

HAVEZA

Apăi nu ti-i puni tu şi mori nante me, măi Savetă.

SUBT.: N-o să te pui tu să mori înaintea mea, Saveta!

TOADER

Apuoi, ajunji, măi muieri, io la moarte me v-am chemat. Muriţ voi când vreţ di mâne.

Toader toarnă în pahare încă un rând de rachiu. Nană Floare varsă puţin din pahar, cum se varsă pentru morţi. Varsă şi celelalte.

FLĂNCĂTIŢA

(cu seriozitate)

Şi fii iertat, Toadire!

Dau cu toţii paharele peste cap, fără alte cuvinte. Se aşterne o tăcere de moarte. SE MUTĂ/ SE INSEREAZĂ : Toader învârte la foc o frigară în care e înfiptă slănină, picurând din când în când pe pâine. SE REVINE: Se privesc, pe ascuns, la început, apoi în ochi, unul câte unul.

SE TAIE:

INTERIOR/EXTERIOR. CASA LUI DINU.

Dinu şi Florea sunt în camera de zi. Dinu stă la birou şi studiază, iar Florea e într-un fotoliu, moţăind în faţa televizorului, care se aude foarte discret în fundal.

SE INDICĂ: Toamna, 2005. La Jana, CS, SPANIA

DINU

(SE INSEREAZĂ: cu pixul în mână, transcrie dintr-o carte pe un caiet, silabisind)

Ma-teix, ma-teixa, ma-teixos, ma-teixes. Tenen els ma-teixos caràcters.

SUBT.: Acelaşi, aceeaşi, aceiaşi, aceleaşi. Au acelaşi caracter.

Se aude soneria. SE REVINE/SE MUTĂ: Dinu se ridică de la masă, se îndreaptă spre geam şi scoate capul pe geamul deschis. FILMARE SUBIECTIVĂ: Îi zăreşte în faţa casei pe RODICA, GRASU şi ADI. SE REVINE: Dinu revine, e iritat, ia o cheie de pe masă, scoate din nou capul pe geam şi le aruncă cheia. Florea este buimac.

DINU

(către Florea)

Iar or venit neamurile…

FLOREA

No…

SE MUTĂ: Florea se ridică şi iese pe coridor în întâmpinarea musafirilor. SE REVINE: Dinu strânge materialele de studiu şi le doseşte într-un sertar. SE TAIE: Intră zgomotos RODICA (23), îmbrăcată în trening roz, cu părul vopsit roşcat, rujată intens, voce stridentă, GRASU (26), soţul acesteia, amândoi de aceeaşi statură, duşmani ai metrului, doar că RODICA e subţirică, în timp ce Grasu este mai mult lat decât înalt, şi ADI (22), fratele lui Grasu, înalt şi bine legat, tuns foarte scurt, nebarbierit.

RODICA

No, da ceau!

SE TAIE: În cameră, Dinu se strâmbă, luând telecomanda în mână şi aşezându-se pe unicul fotoliu din cameră, pe care stătuse Florea. Grasu intră în cameră fără să salute, trecând pe lângă Rodica şi Florea, care zăbovesc pe coridor.

FLOREA

Serbus prunci.

ADI

(îi întinde mâna lui Florea)

Salut!

FLOREA

(îi strânge mâna)

Serbus, măi Adi.

Intră toţi trei în camera de zi. Dinu se uită la televizor, nici nu întoarce capul. Adi se îndreaptă spre el, îi întinde mâna, Dinu i-o întinde pe a lui, dar nu îşi mută privirea.

ADI

La ce coţi?

SUBT.: La ce te uiţi?

DINU

La nimic.

RODICA

D-apu iar ieşti mânios, Din?

(Dinu nu răspunde)

Da măi Dinuli, da n-o ajuns tată-tău?

DINU

Nu.

GRASU

Da trebuiau şi fi vinită până amu.

DINU

N-or ajuns.

RODICA

D-apu o pornit joi, mă, nu trebuieu şi fii aci?

DINU

Nu ştiu, mă.

RODICA

Da Bradu când o vinit, în două zâli o fo aici. N-o fi pâţâtă oarice? Şi nu fi putută treci vama, că am auzât că amu îi coată…

SUBT.: Dar Bradu când a venit a fost aici în două zile. Nu s-a întâmplat ceva? Să nu fi putut trece vama, am auzit că acum îi verifică…

DINU

Nu ştiu, mă. A suna când a ajunge.

RODICA

Da dindi te-a suna? Şti iel număru?

SUBT.: De unde te va suna? Ştie el numărul?

DINU

(enervat la culme)

Mă sună Zaha, mă, daţi-mi pace!

RODICA

No, dapu ti-ntrebai numa….

Linişte. Dinu schimbă canalele la televizor, fără a se opri pe nici unul. Adi ridică din sprâncene spre Florea, ca şi cum l-ar fi întrebat ce e cu Dinu. Florea dă din umeri.

RODICA (CONTINUĂ)

Da vini-or tăt pân America şi ii? O poati că pân Italie?

DINU

Ce Americă mă?

RODICA

Apă io când am vinit p-acolo ni-o adus. Ungarie, America, Jermanie, Franţie…

GRASU

Taci mă proastă din gurî. Ce Americă? Pân Austrie, auzi, toanta, America…

RODICA

(către Dinu)

Ce-ţi faci fata, măi Din?

Dinu nu răspunde, se uită doar urât către Rodica, gata să o înghită.

ADI (către Florea)

Lucrat-ai astiz, Flori?

FLOREA

Lucrat da, la pus di pomi.

(arată cu capul spre Rodica)

Cu asta…

ADI (către Rodica)

Au! D-apu doar n-ai fost şi tu la lucru?

SE INSEREAZĂ: Rodica nu-l aude. Priveşte spre televizor. SE REVINE:

FLOREA

Fost-o, da. Lucrai io păntru amândoi.

ADI

D-apu cum adică?

FLOREA

Iac-aşe. Trebuie şi taie numa săculeţî di la pomişori. Atâta i-am cerut. Da cocoana o zâs că ie n-o vinit în Spanie şi să rupă cu lucru la câmp.

FLOREA (CONTINUĂ)

D-apu tu, mă, ce-ai lucrat astiz?

ADI

Am fo la nimuricu di Cezar. Tătă zâua am dat cu ţorhocu. Baji dracu brişca-n i dă spanioli.

SUBT.: Am fost la nenorocitul de Cezar. Toată ziua am săpat cu târnacopul.

Ştii mă ce-aş faci io cu aiştia di-ar fi oaricum şi să-ntoarcă treaba şi trebuiască şi vii işti la noi şi lucri?

FLOREA

Nu toi! Da ce le-ai faci?

SUBT.: Nu mai spune! Dar ce le-ai face?

ADI

L-aş lua pă Cezar şi l-aş duci dirept la frăgaru cila gros di la mini din teleti şi i-aş da o brişcă.

SUBT.: L-aş lua pe Cezar şi l-aş duce drept la dudul acela gros din grădina mea şi i-aş da un cuţitaş.

FLOREA

(contrariat)

Ce şi facă cu ie?

ADI

Şi-mi doboare pomu până dimineaţa. Numa cu brişca…

Veselie generală. SE INSEREAZĂ: Rodica se uită la ei, neînţelegând de ce râd. Îi imită şi ea într-un târziu. SE REVINE:

ADI

Auz mă Leană, dacă-ţ pari aşe greu la câmp, d-apu ma coată-ţ oarici prunci di care şi grijeşti…

SUBT.: Dar Rodica, dacă ţi se pare aşa greu la câmp, de ce nu-ţi mai cauţi nişte copii de care să ai grijă…

RODICA

Mai coată Antihârţu. Nu mi-o fo di-ajuns Esmieralda şi cu Carlosu?

FLOREA

D-apu nu ştiu cum ieşti tu aşe, măi fată. Numai ti tă plânji. La câmp îi greu, cu pruncii ti speteşti, d-apu ce vrei tu şi lucri? Ce n-ai făcut şcoalî atunci şi fii doamnă?

RODICA

(nu înţelege că este luată peste picior)

Da stai amu şi vă povestesc. Trebuie şi li fac bai la prunci şi i-am pus cole în cadî şi le-am dat paci.

(râzând în hohote)

Şi mi-am dat drumu la tilivizor şi am cotat cătă amuce film. S-o făcut ceasu când s-o gatat. Fiii!, mă gândii, or fi-ndeţată pruncii ceia di frig. Mă dusăi în bai şi ţâuca Esmeralda di ti futu-futu grâu. (URM.)

RODICA (CONT.)

Că le-o fo reci apa şi o vrut şi să scoată, apu cum ierau mnici, n-or putută ieşi, da nu ştiu cum s-o dârgolit fata şi o pticat din cadî pă gresii…

(râde cu poftă)

SUBT.: Staţi să vă povestesc. Trebuia să le fac baie la copii şi i-am pus în cadă şi le-am dat pace. Şi am pornit televizorul şi am urmărit un film. Când s-a terminat filmul, trecuse o oră. Fiii!, m-am gândit, au îngheţat copiii de frig. M-am dus în baie şi striga Esmeralda din gură de şarpe. Că apa s-a răcit şi a vrut să iasă din apă, dar cum sunt mici, n-au putut ieşi, dar nu ştiu cum s-a răsturnat fetiţa şi a căzut din cadă pe gresie…

FLOREA

D-apu cum faci tu d-aste, măi fată? D-apu i-omori măi. Ti bagă la puşcărie!

RODICA

Au şi la ista mă. Că doară nu pot i grăi încă…

Rodica se uită spre televizor, vizibil iritată că povestea ei n-a stârnit ilaritatea care se aştepta. Nu spune nimeni nimic preţ de câteva secunde. Toţi sunt aţintiţi cu ochii spre televizor, cu toate că nu e nimic de privit, pentru că Dinu schimbă continuu canalele.

ADI

N-ai o beri, măi văruţ?

DINU

N-am numa suc.

ADI

Da ce suc ai?

DINU

Colă.

ADI

No atunci nu-mi treabî. Numa beri dacă avei…

DINU

N-am.

FLOREA

Ieste nişte pălincî dacă-ţi treabî.

ADI

Da ce pălincî?

FLOREA

(contariat)

D-apu palincî amu. Dă pruni. Ce palincă şi fie? Dau-ţ?

ADI

Nu ştiu. Nişti beri dacă iera. Da prăjituri n-ai?

DINU

(iritat)

Dindi-amu?

ADI

Da n-ai făcut mnică dulci, măi Rodică?

RODICA

Făcut-am nişti scoverdi.

SUBT.: Am făcut nişte clătite.

ADI

Şi-apu di ce n-ai adus?

RODICA

D-apu le-o mâncat Grasu pă titi.

GRASU

Da taci, măi muieri, că ma ierau două când am vinit io.

FLOREA

(cu ochii în televizor)

Ni măi, filmu ista.

RODICA

Reparatu-ţ-ai maşina şi poţ me după tată-tău, măi Din?

DINU

Reparat.

GRASU

Da ce-o fo baiu?

SUBT.: Dar ce-a fost stricat?

DINU

Pompa di benzinî.

FLOREA

Ţ-am zâs io c-ala-i baiu la ie… Că ştiu io că aşe am pâţât şi io cu Dacie me. Nu ma mere din loc şi gata.

RODICA

Da noi vrem şi ni luăm maşină nouă că am văzut una di-acie faină cu scauni di ptiele albî ca a lu Fabio…

FLOREA

Acie-i faină, mă, cum ari ista. Da dindi scoţ atâţa bani dacă ţie nu-ţi placi şi lucri mnică?

RODICA

D-apu că nu tre şi dai bani tăţ odată.

GRASU

Plăteşti un aleu şi dup-ace în tătă luna câti trii suti…

SUBT.: Plăteşti un avans şi după aceea câte trei sute pe lună…

ADI

Dă-mi amu o gură di palincî, măi Flori. Da adă-mi şi-o Colă… Dacă zâci că n-ai beri…

DINU

Beure alcohol no et resoldra els problems.

SUBT.: Băutura nu va rezolva problemele.

ADI

Ce mă?

DINU

Nimic.

Florea să ridică şi se duce spre bucătărie.

ADI

(către Dinu)

Mă sudiş, o ce?

SUBT.: M-ai înjurat sau ce-ai zis?

Dinu dă din cap, negând.

ADI (CONTINUĂ)

Iar înveţ valensianî? La ce-ţ trabă?

GRASU

Chiară? Înveţ valensianî?

ADI

Da mă, cu carte…

RODICA

Cum adică?

ADI

Ş-o luat carti di la blibiotecă…

RODICA

Ce blibiotecă?

DINU

Terminaţ odatî…

Florea s-a şi întors din bucătărie şi-i întinde lui Adi un pahar de ţuică şi o Coca Cola.

RODICA

Adică cum, înveţ cu carte?

GRASU

Adică aşe, ca la işcuoalî. O luat o carte di la bibliotecă şi învaţî voroavele.

SUBT.: Adică aşa, ca la şcoală. A luat o carte de la bibliotecă şi învaţă cuvintele.

Rodica râde cu poftă. Dinu, ruşinat şi enervat. Tăcere.

RODICA

Da voi ce v-aţi făcut di mâncari? Că io nu mai ştiu ce şi fac…

DINU

Mnică.

SUBT.: Nimic.

SE INSEREAZĂ: Florea râde. SE REVINE: Leana îl priveşte tâmp pe Florea.

RODICA

D-apu cum, da nu să lasă Flore fără mâncari. C-apu tu ieşti sucuit şi mânci tă bogadil, da la Flore-i trabă o zamă…

SUBT.: Dar cum, nu se lasă Florea fără mâncare. Tu eşti obişnuit să mănânci tot sandvici, dar Florea are nevoie de o supă…

FLOREA

Făcut-am amuce zamă di găluşti.

SUBT.: Am făcut ceva supă cu găluşte.

RODICA

Făcui şi io găsculi d-acile, da o ieşit cam ţapini.

SUBT.: Am făcut şi eu găluşte de acelea, dar au ieşit cam tari.

FLOREA

(cu superioritate)

Ştii tu cari-i secretu şi fii găluştili frajidi? Baţ albuşu aparti di gălbănuş ş-apoi le-nvăleşti.

SUBT.: Ştii tu care este secretul să fie găluştele fragede? Baţi albuşul separat de gălbenuş şi apoi le amesteci.

RODICA

Chiară? No şi ştii c-oi proboli şi io …

SE INSEREAZĂ: Dinu stinge televizorul. Starea lui de iritaţie este extrem de evidentă.

SE TAIE:

EXTERIOR. CURTE ŢĂRĂNEASCĂ.

Toader, Flăncătiţa, Haveza, Tiţa Moiului, Nană Savetă şi Nană Floare stau la masă. Leana e mai retrasă, lângă foc.

SE INDICĂ: Toamna, 2005. Tărcăiţa, BH, ROMÂNIA

FLĂNCĂTIŢA

N-a mai fi tăt aşe, dacă pleci, măi Deri…

Babele aprobă din cap. Brusc, Flăncătiţă se porneşte să cânte, tragănat.

FLĂNCĂTIŢA (CONTINUĂ)

Astî noapti n-o fo noapti,

C-o fo jumatati moarti…

TOADER

(admirativ)

Mândru le zâci, Mărie…

(rugător, după o scurtă pauză)

Zî-ni aia…

Toader îşi drege vocea şi începe să cânte fals.

TOADER (CONTINUĂ)

Că la noi cât omu-i viu

Cântă şi păntru pustiu.

Într-o singură voce, Babele se pornesc ca la comandă, preluând cântecul de unde îl lasă Toader.

BABELE (COR)

Numa dacă-i mort nu cântî,

Da ş-atunce stă ş-ascultî.

Secunde.

FLĂNCĂTIŢĂ

(începe o nouă doină)

Şi-s apruoapi di nacazu

Ca naframa di obrazu…

BABELE (COR)

Şi-s aproapi di mortmântu

Ca pticioru di pământu…

Toader stă şi ascultă. Gândul lui nu este acolo.

SE TAIE:

INTERIOR. CASĂ DE BĂTRÂNI

Călin spală pe jos, în coridor. SE TAIE: Mălina e în camera lui NELLIE (99), o bătrânică cât un ghem de aţă, lucidă şi simpatică; îi termină de făcut manichiura.

SE INDICĂ: Vara, 2005. Phoenix, AZ, SUA

NELLIE

What’s your husband doing ?

SUBT.: Ce face soţul tău?

MĂLINA

Washing the floor.

SUBT.: Spală podelele.

NELLIE

Again? He just washed it two hours ago.

SUBT.: Iarăşi? N-au trecut două ore de când a spălat.

MĂLINA

This is the rule.

SUBT.: Asta e regula.

NELLIE

This is not a rule, this is slavery.

SUBT.: Asta nu e regulă, ăsta e sclavagism.

MĂLINA

Well, that’s what we are, we know that.

SUBT.: Mda, asta este, ştim şi noi.

NELLIE

Oh, poor things…

SUBT.: Of, sărmanii de voi…

MĂLINA

You’re ready now. I’ll be going. Have a good night, Nellie dear!

SUBT.: Eşti gata acum. Mă duc. Noapte bună, Nellie scumpă!

Mălina se apleacă şi o sărută pe obraz. Nellie îi întoarce gestul. Mălina o înveleşte pe Nellie şi stinge lumina.

NELLIE

You too, dear!

SUBT.: Noapte bună şi ţie.

Mălina închide uşa. Călin e în spatele ei, spală cu mopul pe jos.

MĂLINA

(către Călin)

Mai ai?

CĂLIN

Cinci minute. Pune ceva de băut şi hai să ieşim la o ţigară.

SE TAIE: Mălina toarnă nişte whisky, adaugă gheaţă şi iese afară în patio. Se aşează pe un scaun de plastic şi îşi aprinde o ţigară. Aspersoarele se pornesc să ude iarba. Călin vine şi el în patio şi se trânteşte sfârşit pe un scaun. Îşi aprinde şi el o ţigară.

MĂLINA

Hai, că a trecut şi azi…

CĂLIN

Nu mai pot, Măli. Gata.

MĂLINA

Hai, mă, ce naiba! Te laşi aşa acuma. În câteva luni ne punem pe picioare…

CĂLIN

În câteva luni mă pun în groapă aşa…

MĂLINA

Nu mai vorbi prostii. Îl tot bagi pe prostu ăla de Bob în seamă!

CĂLIN

M-a ameninţat că ne aruncă în stradă. Cum să nu-l bag în seamă?

Mălina se uită preţ de câteva secunde fix la Călin. Mai trage un fum şi se uită spre cer.

MĂLINA

Trebuie să încercăm să mai rezistăm un pic. N-avem încotro.

Peste gard, în curtea vecină, se aude un grup de tineri care sar în piscină.

CĂLIN

Auzi-i… N-au nici o grijă. Mama ei de viaţă!

MĂLINA

Hai măi, că o să avem şi noi piscina noastră.

CĂLIN

Da. La 80 de ani.

MĂLINA

(enervată deja de pesimismul lui Călin)

Termină odată!

CĂLIN

Termin. Termin cu toate. Întâi îl omor pe Bob, apoi îi iau pe rând pe moşi.

MĂLINA

(amuzată)

Şi cum l-ai omorî?

CĂLIN

(sigur pe sine)

Pe Bob? I-aş băga mopul pe gât şi i l-aş scoate pe cur. Şi atâta aş freca, să nu mai aibă nici o pată.

Mălina izbucneşte în râs.

CĂLIN (CONTINUĂ)

(transfigurat)

Antihârţu!

MĂLINA

Cum?

CĂLIN

Antihârţ. Ăşa le zicea bunicul la ăştia.

(pauză; Călin se uită la cer)

Uită-te la stelele astea. Parcă îs nişte neoane. N-au lumină, n-au viaţă, ca acasă… Şi ai observat că aici nu sunt greieri? Ai auzit tu vreunul?

MĂLINA

Ce-mi pasă mie de greieri! Sunt bani. Pentru asta am venit. Dacă vroiai să asculţi greierii, de ce n-ai rămas acasă? Să-ţi urmezi vocaţia de profesor la ţară… Apostol Bologa…

Tăcere, încă un rând de whisky.

CĂLIN

(SE INSEREAZĂ: furie; ochii îi sar din orbite)

Bă cum poate să fie ăsta aşa? Ce bolovan! Cum naiba a reuşit ăsta în America? Ori numai proştii reuşesc în lumea asta? Ce idiot!

MĂLINA

Dar dă-l naibii odată de îmbuibat! Ce-ţi tot baţi capul cu el? Ne plăteşte?

CĂLIN

Cu patru dolari pe oră? Asta-i plată?

SE REVINE: Mălina nu răspunde. Călin bea la sec. Tăcere. Mălina îşi mută puţin scaunul, cât aspersoarele să o stropească pe picioare. Zgomot dinăuntru. Mălina trage uşa şi îl vede pe Carl, care se îmbulzeşte afară.

CARL

Do they give us dinner today?

SUBT.: Servesc cina astăzi?

MĂLINA

(răstită)

You had dinner, Carl. It’s bed time. Go back to sleep.

Subtirare: Ai servit cina, Carl. Acum e vremea somnului. Du-te înapoi la culcare.

SE INSEREAZĂ: Carl către Călin: gest de ţigară dusă la gură. SE REVINE: Călin îi întinde o ţigară.

MĂLINA

(enervată)

Iar îi dai ţigară? Ăsta ţi se urcă în cap.

CĂLIN

(n-o bagă în seamă; către Carl)

What is life, Carl?

SUBT.: Ce e viaţa, Carl?

CARL

(gânditor, aprinde ţigara)

Life is something else, my friend. Life… is a sand castle…

SUBT.: Viaţa e altceva, prietene. Viaţa… e un castel de nisip…

Mălina intră furioasă în casă, trântind uşa. SE INSEREAZĂ: Călin priveşte spre stele, SE INSEREAZĂ: Carl învârte ţigara aprinsă între degete. Din curtea vecină, râsete şi iarăşi sărituri în piscină.

SE TAIE:

EXTERIOR. CURTE ŢĂRĂNEASCĂ.

Babele vorbesc între ele, tot mai turnându-şi câte un pahar de rachiu. Toader ia frigările de deasupra focului. Le pune în şase farfurii, câte o pulpă la fiecare. Babele s-au pilit, cu excepţia Leanei, care îl pândeşte pe Toader.

SE INDICĂ: Toamna, 2005. Tărcăiţa, BH, ROMÂNIA

Toader se ridică în picioare, cu ochii beliţi, cu ţoiul de rachiu ridicat deasupra capului.

TOADER

Spanie mamii ii dă viaţî!

SUBT.: Spania mamii ei de viaţă!

HAVEZA

(foarte serioasă, dar limba i se împleticeşte în gură)

Amin!

SE INSEREAZĂ: Rămasă la jumătate de pulpă, Haveza nu mai poate înghiţi, sughiţă încontinuu. SE INSEREAZĂ: În dreapta ei, Tiţa Moiului scoate nişte sunete ciudate. Îi vine rachiul înapoi, gata să vomite. SE REVINE:

NANĂ FLOARE

(împingând-o pe Tiţa mai încolo)

Nu borî aci pă mini, muieri!

SUBT.: Nu vomita pe mine, femeie!

Tiţa se dezechilibrează, se agaţă de Haveza şi nu mai poate să ţină în ea voma care îi invadează gura. SE INSEREAZĂ: Vomează îndelung, sub privirile indiferente ale Leanei. SE TAIE: Toader ia târşul şi împrăştie voma prin curte, râzând. Tiţa se lasă moale pe pământ. Începe o muzică alertă, cântată la vioară cu goarnă (JOC PE PICIOR). Babele o prind de picioare pe Tiţa şi o trag în şură. Haveza şi Leana nu participă. SE MUTĂ: Îi aştern nişte paie şi o lasă în plata Domnului. Continuă, ca şi cum nimic nu se întâmplase. Toader aduce un flacon de bere. SE REVINE: Se aşează şi el pe bancă, pe locul Tiţei, şi o prinde pe Flăncătiţa de fund, când ea se ridică să pună farfuria goală pe măsuţa improvizată de Toader. Muzică se estompează şi dispare. Râd.

NANĂ SAVETĂ

(şugubeaţă)

D-apăi dă ce meri tu dă la noi, măi Dere, că şase sântem, păntru fiecare zi a săptămânii?

SUBT.: Dar de ce mergi tu de la noi, Toader, că suntem şase, ai câte una pentru fiecare zi a săptămânii.

FLĂNCĂTIŢA

Ş-apăi duminica ti hodineşti şi tu ca tăţi oaminii…

SUBT.: Şi duminica te odihneşti şi tu ca toţi oamenii…

SE INSEREAZĂ: Toader le priveşte pe fiecare în parte, cu o privire amestecată, cuprinsă de regret, dar şi galeşă.

TOADER

Numa! Dă aia plec. Numa!

SE REVINE: Haveza dispare discret spre fundul curţii. Se aude apoi din fundul curţii un ţârâit ca de apă, întâi lin, apoi ca ieşit de sub o presiune puternică. Reîncepe melodia JOC PE PICIOR. Toader toarnă bere dintr-un flacon de plastic, mai pune un lemn pe foc. Leana se trage şi mai într-o parte, de unde priveşte cu detaşare, puţin scârbită, mersul evenimentelor. Muzica se estompează şi, de nicăieri, se aude: CUCURIGU! Cocoşul este chiar acolo, sub ochii lui Toader, în uşa coteţului. SE MUTĂ: Toader se aruncă spre el, încercând să-l placheze, ca la rugbi. Cocoşul sare, face o fentă şi o porneşte printre femei. Muzica alertă se aude din nou puternic. Patru oameni vânează un cocoş. Haveza, întoarsă din fundul curţii, se furişează în şură, iar Leana, oţărâtă, priveşte fără chef cum patru oameni beţi aleargă un cocoş. Una câte una, babele renunţă. Doar Toader insistă, cu ochii ieşiţi din orbite. Muzica se încheie brusc, dar nu pe un acord de final.

LEANA

(SE INSEREAZĂ: plictisită, intervine exact în momentul întreruperii melodiei)

Ai zâs că ni-l laşi nouă, Toadere, dăr ce nu-i dai pace, măi omule?

SUBT.: Ai zis că ni-l laşi nouă, Toader, de ce nu îi dai pace, omule?

SE TAIE/SE MUTĂ: Ca trezit din transă, Toader se opreşte. Cocoşul, la câţiva paşi, scapă un nou triumfător cucurigu. Toader se mulţumeşte să arunce cu o sticlă goală de rachiu după el, pe care o ia de pe masă, dar nu-l nimereşte. Se aşează obosit pe bancă.

NANĂ FLOARE

(ridicându-se decisă)

Io mă duc d-aci cătă casă, c-ar fi vreme…

SE INSEREAZĂ: Toader se ridică şi el de pe bancă, cu o mişcare bruscă, strângându-şi pumnii şi scrâşnind din dinţi. SE REVINE: Nană Floare a pornit spre ieşire. Nană Savetă şi Flăncătiţă urmăresc cu emoţie.

TOADER

Ba nu mei mnicării, că nu-i gata comândare!

NANĂ FLOARE

No, dă-mi paci cu prostiili, că îs muieri bătrână..

SUBT.: Lasă-mă în pace cu prostiile, că sunt femeie bătrână.

SE MUTĂ: Nană Floare se îndreptă spre poartă. Păşeşte nesigur, puţin împleticit.

NANĂ FLOARE

(peste umăr)

Noapti bună s-aveţi!

SUBT.: Să aveţi o noapte bună!

SE MUTĂ/SE INSEREAZĂ: Toader se duce înaintea ei, ridicând pumnul deasupra capului.

TOADER

No d-aci nu iesi nime până zâc io.

SUBT.: De aici nu pleacă nimeni până hotărăsc eu.

LEANA

(se decide să intervină)

Măi Toadere, lasă muiere în paci!

TOADER

(se încruntă la ea, face un pas mai spre dreapta)

Taci, tu, Leană, că nu te-am întrebat nimnica!

SE REVINE: Nană Floare se opreşte, poate nu atât din cauza ameninţării lui Toader, cât pentru că o ia cu ameţeli. Scapă un suspin. Face stânga împrejur şi se îndreaptă spre şură, lângă celelalte două babe. Muzica se reia de la acordul întrerupt. Nana Savetă şi Flăncătiţa au chef de băut, se uită în cănile goale, caută în alte căni de pe masă. Toader mai aduce un flacon de bere. Stau toţi trei pe o bancă, SE INSEREAZĂ: ignorând-o pe Leana, care refuză să consume alcool, printr-un gest categoric. SE REVINE: Toarnă, beau, povestesc. Momente. SE INSEREAZĂ: Nană Savetă adoarme, cu capul sprijinit de Toader, SE INSEREAZĂ: care îi face ochi dulci Flăncătiţei. Muzica moare.

TOADER

(către Flăncătiţa, folosindu-i numele, nu porecla)

Măriuco, ţ-am pus gând rău…

SE MUTĂ: Nană Savetă îl incomodează pe Toader, aşa că o ia în braţe, mică şi slabă cum e, şi o depune lângă celelalte femei, în şură.

TOADER

(se întoarce din şură hlizindu-se)

N-am avut vaci atâtea câte muieri îs amu la mini în şură…

SUBT.: N-am avut atâtea vaci câte femei am acum…

SE REVINE: Toader se aşează pe bancă lângă singura femeie care a rămas acolo, Flăncătiţa. O zăreşte pe Leana, cum stă izolată.

TOADER

(peste umăr)

Da hai Leana, ce te-ai tras aşe încolo? Hade şi tu aice cu noi, pă laviţî…

SUBT.: Dar Elena, de ce te-ai dus aşa încolo? Hai şi tu aici cu noi, pe bancă….

LEANA

Bini şed aci…

TOADER

(şăgalnic)

Hade-amu, ţuca-te-aş tătă!

SUBT.: Hai acum, săruta-te-aş toată!

FLĂNCĂTIŢĂ

(insistă şi ea, dar nu cu toată gura)

Hai, Leană…

Leana se ridică într-un târziu şi se înghesuie între Toader şi Flăncătiţă.

LEANA

(mustrător)

D-apu bini-ţ şedi ţie măi omule? Mândră trabă ai făcut. Ni-ai chemat şi ni uspeţezi şi ni aştepţ cu copârşeu…

SUBT.: Îţi stă bine ţie, omule? Frumoasă treabă ai făcut. Ne-ai chemat să ne ospetezi ţi ne aştepţi cu sicriul…

TOADER

(i-o taie)

No, gata.

LEANA

Şi ti-mbeţ amu ca porcu…

SE INSEREAZĂ: Toader se ridică de pe bancă şi se uită încruntat la Leana.

TOADER

(ameninţător)

Taci muieri.

LEANA

Nu tac.

Cocoşul scapă un nou cucurigu. Toader îşi astupă urechile.

LEANA

Ce…

SE REVINE: Toader îi întoarce o palmă Leanei pe neaşteptate, întrerupând-o. Leana se uită la el foarte mirată, dă să zică ceva, nu apucă, pentru că primeşte un pumn în faţă şi se răstoarnă de pe bancă. Leana e la pământ, Toader se repede spre ea şi îi mai scăpă câteva picioare pe unde apucă.

TOADER

(răstit, dar răcorit)

Bini-i amu, plăcutu-ţ-o?

SUBT.: Acum e bine? Ţi-a plăcut?

Leana nu răspunde. Tăcere. Leana pare leşinată. Enervat de tăcerea ei, Toader se apucă să îi rupă hainele, cămaşa, apoi îi smulge fusta, îi rupe lenjeria, SE INSEREAZĂ: o lăsă goală, complet goală, doar în ghete. Leana tot nu zice nimic. SE REVINE: Flăncătiţă se aplecă peste ea, zăboveşte câteva clipe.

FLĂNCĂTIŢA

(uşurată)

Suflî.

SE MUTĂ: O prind fiecare de o mână şi o târâie în şură, lăsând-o lângă celelalte. Flăncătiţă o acoperă cu o pătură unsuroasă, aflată la îndemână. Toader şi Flăncătiţă ies din şură, cuprinşi de mijloc, mulţumiţi.

SE TAIE:

INTERIOR/EXTERIOR. MICROBUZ ÎN MERS, PE AUTOSTRADĂ.

Ionică conduce un microbuz de marfă pe o autostradă cu trei benzi pe sens, foarte aglomerată. SE INSEREAZĂ: Se văd indicatoare care arată că microbuzul se îndreaptă spre Chicago. SE INSEREAZĂ: În faţă, în dreapta lui Ionică, sunt Boncău şi Dan. SE INSEREAZĂ: În spatele lor e un grilaj şi, pe o banchetă improvizată din scânduri şi butoaie de vopsea, şed Nea Ghiţă, Mitică şi Jan. SE INSEREAZĂ: În spatele lor, scule şi materiale de construcţie, în dezordine. SE INSEREAZĂ: Jan e cu ochii închişi, pare că doarme. SE INSEREAZĂ: Nea Ghiţă respiră greu, transpiră. În surdină, manele.

SE INDICĂ: Iarna, 2005. John F. Kennedy Expwy, SUA

DAN

(FILMARE SUBIECTIVĂ: urmăreşte cu privirea o maşină)

Ce mişto e Lexusul ăla! Din ăsta îmi iau, îmi bag picioarele. Schimb Mitsubishu, m-am săturat de el. Am vorbit cu dilărul meu, luna viitoare mai pun cinci sute şi fac ceingiul.

SUBT.: Ce bine arată Lexus-ul! De ăsta îmi iau, îmi bag picioarele. Schimb Mitsubishu, m-am săturat de el. Am vorbit cu dealer-ul meu, luna viitoare mai pun cinci sute şi facem schimbul.

IONICĂ

Tot maşini sunt toate…

DAN

(auzind o melodie care îi place)

Dă-i mai tare. Ce cul e asta!

SUBT.: Dă-i mai tare! Ce tare e asta!

Boxele zbârnâie. Manea. Versuri: Ţi-am prins o lacrimă de-a ta/ Am s-o păstrez toată viaţa/ O singură lacrimă-n viaţă// Ţi-am prins o lacrimă de-a ta/ Am s-o păstrez/ N-o voi uita/ O lacrimă ce-mi dă-n viaţă speranţă.

MITICĂ

(îl observă pe Nea Ghiţă)

Ce ai moşule? Ţi-e rău ?

NEA GHIŢĂ

(SE INSEREAZĂ; încet)

Nu ştiu…

(grimasă)

mă apasă aci…

(arată în dreptul inimii)

şi nu poci respira, parcă n-am aer…

MITICĂ

(mai tare, adresându-se celor din faţă)

Băi, deschideţi un geam!

(pauză; către Ionică)

Şi opreşte naibii porcăria aia!

SE REVINE: Dan se întoarce, se uită întrebător, îl vede pe Nea Ghiţă transpirat şi răsuflând greoi, deschide geamul şi îşi aprinde o ţigară. Ionică opreşte muzica.

IONICĂ

(către Dan, aplecându-se spre în faţă să îl vadă pe Dan, estompat de Boncău)

Dă-mi şi mie una, man, că am rămas fără.

Dan scoate încă o ţigară din pachet, o aprinde şi i-o întinde lui Ionică, peste Boncău, care caută în telefon un număr.

IONICĂ

(ia ţigara)

Thanks.

MITICĂ

(adulmecă, simte miros de fum de ţigară)

Bă, stingeţi ţigările alea în faţă. Aţi spus că nu mai fumaţi pe maşină.

(către Nea Ghiţă)

Ţi-e mai bine?

SE INSEREAZĂ: Nea Ghiţă geme.

BONCĂU

(la telefon)

Serbus, mândră. Ce faci?

MITICĂ

(către Nea Ghiţă)

Moşule, zi ceva! Ce ai?

Nea Ghiţă pare inconştient, cu capul plecat într-o parte. SE REVINE:

MITICĂ

(îl zgâlţâie pe Nea Ghiţă; către Ionică)

Calc-o, Ionică, spre un spital, că ăsta moare aici.

IONICĂ

(se întoarce)

Ce are?

MITICĂ

(îngrijorat)

Nu ştiu, băi, se sufocă. Poate e un infarct.

IONICĂ

(speriat)

La care spital să mă duc? N-o să-l ia pe moşu nime. N-are inşurăns, n-are peipăre, unde să-l ducem?

SUBT.: La care spital să mă duc? N-o să-i ia pe moşul nimeni. N-are asigurare, n-are acte, unde să-l ducem?

DAN

E un doctor poliş pe North Sheridan, ia şi pacienţi fără peipăre.

SUBT.: E un doctor polonez pe North Sheridan, ia şi pacienţi fără acte.

BONCĂU

(la telefon)

Stai un pic mândră, că lu moşu i s-o făcut rău. Te sun mai târziu. (URM.)

BONCĂU (CONT.)

(SE INSEREAZĂ: închide clapeta telefonului, o deschide din nou, caută alt număr în agendă, vorbeşte la telefon)

Bill, la moşu i-e rău. Nu ştiu ce are, a leşinat aici în maşină. Ştii tu vreun spital unde îl putem duce?

SE REVINE: Mitică îi trage palme uşor lui Nea Ghiţă şi îl stropeşte cu apă dintr-o sticlă de plastic de jumătate de litru. Nea Ghiţă nu reacţionează. Îi ia pulsul.

MITICĂ

Mă, ăsta a murit. N-are puls nimic.

Tăcere grea. SE INSEREAZĂ: Ionică goneşte, schimbă benzile.

BONCĂU

(SE INSEREAZĂ: formează un număr din trei cifre şi vorbeşte din nou la telefon)

Hi! We have an emergency. A heart atack maybe. Old man, seventy. We are on the highway. What to do?

(către Mitică)

Descheie-l la cămaşă.

(pauză)

Încearcă să-l întindeţi cumva şi apasă-l pe piept.

(pauză)

Sau fă-i respiraţie gură la gură.

SUBT.: Bună! Avem o urgenţă. Un infract probabil. Bătrân, şaptezeci. Suntem pe autostradă. Ce să facem?

SE REVINE: Dan pufneşte. Boncău se uită mustrător la el. Mitică nu apucă să facă nimic până Nea Ghiţă deschide ochii şi se uită nedumerit împrejur.

MITICĂ

(către Nea Ghiţă)

Ce faci moşule, ne-ai speriat de moarte!

NEA GHIŢĂ

(încet)

Dă-mi nişte apă.

MITICĂ

(către cei din faţă)

Bă, n-aveţi apă?

DAN

(se întoarce)

Ia.

Dan întinde o sticlă de apă de doi litri. Mitică o ia şi i-o întinde lui Nea Ghiţă, SE INSEREAZĂ: care bea îndelung, până la fund.

BONCĂU

(SE INSEREAZĂ: închide clapeta telefonului; se întoarce spre Mitică, dezamăgit)

Nu-l ia nimeni fără acte. Am sunat în trei locuri.

(pauză)

Nimic.

NEA GHIŢĂ

Pe cine nu ie? Ce vreţi? Ştie Mnihai pă ciniva…

SE INSEREAZĂ: Pe Dan îl umflă din nou râsul, se abţine cu greu. SE REVINE.

MITICĂ

De tine-i vorba, moşule. Trebuie să te ducem la spital. Pe cine ştie Mihai?

NEA GHIŢĂ

Inde să mă duceţi? La şpital? După ce?

MITICĂ

Moşule, ai încurcat-o de data asta. Cred că ai făcut un infarct.

SE INSEREAZĂ: Nea Ghiţă păleşte, pricepând şi nu prea ce se întâmplă.

NEA GHIŢĂ

Ş-apu cum nu mă ie nime?

DAN

N-ai peipere, man. Aici nu exişti.

SUBT.: N-ai acte, omule. Aici nu exişti.

NEA GHIŢĂ

(foarte mirat, foarte revoltat)

Cum adică mă? Ce ţară îi asta? Lasă, mă, că mă duc io la mine la Cluj, că…

Tăcere. SE INSEREAZĂ: Jan n-a participat la cele precedente, deschide ochii şi vorbeşte apăsat.

JAN

Di data iasta îi serios. Ajunji cu lucru aista. Eu aş zâşi sî ti gândeşti ghini şi sî ti duşi acasî.

NEA GHIŢĂ

(SE INSEREAZĂ: e terminat)

Nu mai am casă, Jane. Mi-o vândut văcuţa, n-am după ce mere.

(trist)

Iaca ce-am ajuns după cinzăci dă ani dă muncă. Porcu dă Bill mă ţâpă că nu-s bun. Muiere mă prosteşte şi vinde vaca. La spital nu mă ie. Nu mai pot, Jane…

SUBT.: Porcul de Bill mă concediază că nu sunt bun.

(pauză; spre Mitică, zâmbind)

Mulţam, Mitică. Eşti un om bun, mă.

SE TAIE:

EXTERIOR. CURTE ŢĂRĂNEASCĂ.

Toader caută în paharele şi cănile de pe masă, în sticlele goale, după băutură. Flăncătiţă îl urmăreşte nerăbdătoare cu privirea.

SE INDICĂ: Toamna, 2005. Tărcăiţa, BH, ROMÂNIA

FLĂNCĂTIŢĂ

Las-o amu sfântului, beutură…

TOADER

Măi Mărie, vrei ş-o păţăşti şi tu? Du-ti coată-ti p-acasă şi şi nu vii napoi fără nişti pălincî…

FLĂNCĂTIŢĂ

Da nu mai ai tu mnică dosât p-aici?

SUBT.: Dar nu mai ai tu nimic ascuns pe aici?

SE INSEREAZĂ: Toader se uită încruntat la ea, ca şi cum i-ar spune că nu acceptă comentarii. Abia se ţine pe picioare. SE MUTĂ: Flăncătiţă se porneşte spre poartă. SE REVINE: Toader caută în căni, în sticle, dar toate sunt goale. Găseşte, în cele din urmă, un FLACON DE PLASTIC, care simte că e plin. Îl destupă, îl miroase şi îl pune la gură. Ia o gură mare, stă cu lichidul în gură preţ de câteva clipe şi scuipă, cu toată puterea. Lichidul poposeşte pe jăratec şi SE INSEREAZĂ: jăratecul se înviorează brusc. SE REVINE: Aruncă canistra chiar lângă foc, mânios nevoie mare. SE MUTĂ: Ia bicicletă ce sta rezemată lângă poartă, iese pe poartă pedalând, descriind cercuri, fără să o mai aştepte pe Măriuca, fără să mai privească înapoi. SE INSEREAZĂ: Lichidul din canistră s-a scurs spre jăratec şi focul începe să crească. SE MUTĂ: Toader pedalează vârtos, manevrând ghidonul cu nesiguranţă. Bicicleta merge în mai multe direcţii odată. Uliţa pe care îl urmărim pe Toader iese din sat. Momente. Toader a ieşit deja din sat, se aud greieri. În stânga şi-n dreaptă, mărăcini, pământ în paragină. Toader întoarce în mod repetat capul, uitându-se peste umăr, ca şi cum ar fi fost urmărit de cineva. Brusc, se opreşte, descalecă, lasă bicicleta în praful drumului şi SE INSEREAZĂ: îşi pune mâna streaşină la ochi. Se uită în toate părţile, încercând să zărească ce vine în urma lui. SE REVINE: Ia o piatră din drum şi o aruncă. Cocoşul iese din ascunzătoarea lui şi o zbugheşte la fugă. În direcţia în care aleargă cocoşul, spre sat, se zăreşte un foc mare.

TOADER

(s-a liniştit)

O, ducă-ti vântu ceala reu, ce m-am spăriet. Am gândit că-i Antihârţu!

SUBT.: O, ducă-te vântul cel rău, ce m-am speriat! Am crezut că e Dracul!

SE MUTĂ: Încalecă din nou pe bicicletă şi îşi vede de drum. Cocoşul îi strigă din urmă un cucurigu. Drumul face o curbă şi îl vedem pe Toader mergând pe bicicletă ca un om beat şi satul, în spatele lui, în flăcări.

SE DIZOLVĂ:

N O A P T E A

INTERIOR. CAMERĂ DE MOTEL.

Motel ieftin, tipic american, de margine de drum. Lucian e întins pe spate, pe pat. Laptopul, pe noptieră, reproduce o arie de Porumbescu. Tăvălite pe podele, două sticle de votcă, goale.

SE INDICĂ: Toamna, 2006. Gallup, NM, SUA

Lucian se ridică într-un cot, ia o bucată de sticlă cât un pachet de ţigări de pe laptop şi o apropie de nas. Pe sticlă, un praf alb. SE INSEREAZĂ: Lucian îşi acoperă o nară, inspiră adânc, praful dispare. SE REVINE: Lucian pune din nou sticla pe tastatura laptopului şi se lasă pe spate, SE INSEREAZĂ: închizând ochii.

LUCIAN (V.A.)

Am să vin, Matei, la tine la castel, să îl cunosc pe Dinu, pacientul tău. (URM.)

LUCIAN (V.A., CONT.)

Povestea vieţii lui şi, Toader, tatăl lui, aşa ceva îmi trebuie mie pentru un roman mare, un roman adevărat, un roman trist…

(pauză; Lucian deschide ochii)

Am să prind eu cocoşul acela albastru care cântă pe acoperişul castelului… Cocoşul fără pene care cântă pe acoperişul castelului de nisip?

SE TAIE:

INTERIOR/EXTERIOR. MICROBUZ STAŢIONAT.

Toţi pasagerii, ca şi şoferul, dorm. Distingem figura lui Toader, care sare ca ars în picioare şi se loveşte zdravăn de plafonul microbuzului. Foarte vag, se aude cântatul unui cocoş. Vecinul de scaun al lui Toader se trezeşte şi el şi se uită buimac la Toader.

SE INDICĂ: Toamna, 2005. Perpignan, FRANŢA

TOADER

(către vecin, cu voce scăzută)

Avusăi un spurcat de vis. Cânta cocoşu mnieu dă bună dimineaţa…

Vecinul se uită neîncrezător la Toader. Îl studiază îndelung, dar, biruit de somn, renunţă.

TOADER

(cu glas tare)

Bată-l să-l bată de cocoş, că mă visai că cânta… (URM.)

TOADER (CONT.)

Da aşe pân somn m-am socotit că n-o fi vinit după mini pă drum cătă Spanie… Că tăt visu să făcea că umblam după iel şi-l omor şi numa îmi tăt scăpa. Mă ajutară şi babili dân sat, da tăt nu-l biruirăm. Şi mă gândeam că o fi fermecat o ce-o fi cu iel dă iară îl aud…

Vecinul de scaun trage concluziile, dând din cap şi se întoarce în partea cealaltă. Închide ochii. Toader tace puţin, ca şi cum ar fi aşteptat un răspuns, apoi râde.

TOADER

Bă ce ţî-i şi cu viseli aste… Le îmbătai auzi pă tăti babili şi dădui foc la sat. Şi cre că numa cocoşu scăpă…

ŞOFERUL

(voce din faţă)

Taci moşule şi dormi.

TOADER

Oare şti Din indi şi m-aştepti?

(îngrijorat)

Vini-o-a pruncuţu mnio după mini?

ŞOFERUL

(voce autoritară din faţă)

Moşule, tacă-ţi fleanca aia odată şi dormi!

Toader tace. Secunde. Se aude din nou: cucurigu. Toader sare ca ars şi se loveşte din nou de plafon. Se uită afară, încercând să înţeleagă ceva din ce vede.

TOADER

Doarî n-oi fi ajunsă? Ba cre că…

Grăbit, pune mâna pe o geantă de voiaj, se înghesuie spre uşă, o deschide şi coboară.

VECINUL DE SCAUN

Clau! Vezi că bătrânu şi-a luat geanta şi a coborât!

SE MUTĂ: Şoferul se dă jos din microbuz şi aleargă după Toader, care s-a pornit pe jos într-o direcţie oarecare, cu geanta pe umăr. Îl ajunge, îi vorbeşte ceva, Toader se lasă condus spre microbuz. Se urcă fiecare la locul lui. Şoferul porneşte, după ce se asigură că Toader s-a aşezat.

ŞOFERUL

Bă, ajutaţi-l să-şi pună centura! Bace, dormi niţel, că te-ai zăpăcit…

TOADER

(străin)

Am auzât cocoşu…

(nelămurit)

De ce cântă cocoşu?

Toader se ridică în vine, trage centura pe la spate şi o agaţă, se aude un click şi Toader se chinuie să se introducă pe sub centura prinsă. Nu reuşeşte. Vecinul de scaun, amuzat, o deschide, i-o potriveşte peste umăr, o prinde corespunzător. Tăcere. Microbuzul rulează cu viteză foarte mare. Unii pasageri dorm în continuare. Unul dintre ei s-a pornit să sforăie zgomotos. Alţii s-au trezit şi vorbesc în şoaptă. Îngrijorarea pluteşte în aer. Microbuzul a intrat într-o localitate. Merge încet. SE INSEREAZĂ: După indicatoarele rutiere, ne apropiem de o vamă insignifiantă franco-spaniolă. Luminile felinarelor stradale se proiectează cu repeziciune SE INSEREAZĂ: pe stâlpul interior al portierei lângă care s-a aşezat acum Toader. SE REVINE: Acesta priveşte cu interes proiecţiile şi se porneşte dintr-odată să dea din mâini, ca şi cum ar încerca să prindă luminile. Microbuzul s-a oprit într-o parcare. Proiecţia unei lumini s-a aşezat pe stâlpul portierei. Toader se repede la ea şi o prinde în pumn. Deschide pumnul şi realizează că lumina i-a scăpat. Încearcă din nou. Se aprind luminile în microbuz şi lumina pe care o vâna Toader dispare. Toader o ţine în pumnul strâns, satisfăcut.

ŞOFERUL (se întoarce spre pasageri)

Băi, atenţie, toată lumea! Suntem în vamă. Cum vedem că ajunge maşina vămii care face schimbul, cum trecem. Paşapoartele la mine. Cu două foi, fiecare.

Pasagerii se caută după paşapoarte, introduc două sute de euro în paşaport, le transmit în dezordine spre şofer. Foială mare, agitaţie.

ŞOFERUL (CONTINUĂ)

Băi, care nu sunteţi în regulă, mâna sus! Aţi stat peste termen, aveţi interdicţie?

Pasagerii votează în unanimitate. Toader ridică şi el mâna, dar nu pare să ştie de ce. Şoferul râde, adunând paşapoartele, luând banii din ele.

ŞOFERUL (CONTINUĂ)

Băi, dacă totuşi ne opreşte, spunem că mergem în Portugalia, clar? Şi atunci mai trebuie să îmi daţi cinzeci fiecare, dacă nu ne întoarce. Atâta e cotizaţia. Uite-i!

Şoferul porneşte, trece vama cu viteza a doua, mai merge o sută de metri cu aceeaşi viteză, după care calcă acceleraţia la fund.

SE TAIE:

INTERIOR/EXTERIOR. CASA LUI DINU/MAŞINA LUI DINU.

DINU

(la telefon în camera de zi)

Bine, Clau, mulţam. Mă pornesc amu, într-un ceas îs la Radu… Ceau, drum bun!

Iese pe coridor, emoţionat, ia o geacă în mână.

SE INDICĂ: Toamna, 2005. La Jana/Autostradă, SPANIA

Coboară treptele în fugă, se urcă în maşină. Învârte cheia, motorul nu porneşte. Iese din maşină, o împinge, sare în maşină, motorul porneşte după câţiva metri.

SE TAIE:

Dinu merge cu viteză. Împinge o casetă în casetofon. Se aude muzică italiană.

DINU

(cântă aproximativ împreună cu melodia, stâlcind uneori cuvintele)

Partira, la nave partira,/ dove arrivera,/ questo non si sa./ Sara come l’arca di Noe/ il cane, il gato, io e te.

SUBT.: Va pleca, vaporul va pleca, unde va ajunge, asta nu se ştie. Va fi ca arca lui Noe, câinele, pisica, eu şi cu tine.

Se aude un pocnet la maşină. Dinu opreşte muzica. Se aude un nou pocnet.

DINU

Ce mama lu Antihârţ…

Trage pe dreapta. Ridică capota, nu se vede aproape nimic. Dinu se ia cu mâinile de cap, nu ştie ce să facă. Scuipă. Aude şi vede ceva pe marginea drumului. Ia o piatră şi aruncă în direcţia aceea. SE INSEREAZĂ: Un cocoş cu pete albastre pe pene o ia la fugă, trecând drumul prin bătaia farurilor maşinii lui Dinu, chiar pe lângă SE INSEREAZĂ: Dinu, care îl urmăreşte cu privirea, şocat, făcându-şi cruce.

SE TAIE:

INTERIOR/EXTERIOR. MICROBUZ

Microbuzul în care se află Toader rulează cu viteză. Toader se uită pierdut pe geam. Ceilalţi pasageri sunt tăcuţi, dar înfriguraţi.

SE INDICĂ: Toamna, 2005. Autostradă, SPANIA

PASAGER

(îngrijorat, îşi ia inima în dinţi)

Am scăpat?

ŞOFERUL

(râde satisfăcut)

Da, mă, v-am scăpat şi de data asta… Vă puneţi voi cu Zaha… Acum intrăm pe autostradă. De-aici nu ne mai opreşte nici Antihârţ!

Bucurie generală, cineva răsuflă uşurat, se aud foşneli de pungi. Toader continuă să privească pierdut pe geam. Ţine strâns o geantă de voiaj în care nu pot fi mai mult decât câteva schimburi. Microbuzul a intrat pe o autostradă aglomerată. SE INSEREAZĂ: Semnele de circulaţie ne arată că ne îndreptăm spre Barcelona. SE REVINE: Microbuzul rulează pe banda din mijloc a autostrăzii cu trei benzi pe sens. Toader e nemişcat. Deodată, SE INSEREAZĂ: face ochii mari.

TOADER

(transfigurat)

Cocoşu!

SE REVINE: Toader îşi scoate cu repeziciune centura, deschide portiera microbuzului şi coboară din mers. Se aude o bufnitură şi o alarmă foarte puternică.

SE TAIE:

EXTERIOR. SUB ZIDURILE UNUI CASTEL.

Beznă, sunet puternic de alarmă, continuând alarma din secvenţa anterioară. Sfinţii Petru, Ilie, Enoch şi Mina, ţinându-se cu mâinile de urechi, asurziţi de sunetul alarmei, stau încremeniţi sub ziduri. Ochii se obişnuiesc cu întunericul, siluetele sfinţilor sunt acum mai conturate, dar nu li se disting bine feţele.

SE INDICĂ: Primăvara, 2007. Nucet, BH, ROMÂNIA

SFÂNTUL ENOCH

Antihârţ!

SFÂNTUL PETRU

Sfinţilor, să-l răpunem!

SFÂNTUL ILIE

Şi Antihârţ se va înfuria şi va scoate sabia şi va tăia capetele sfinţilor…

SFÂNTUL MINA

Sângele lor va curge ca un izvor şi va inunda pământul…

SFÂNTUL ENOCH

Pământul se va aprinde către dimineaţă şi va arde ca un cărbune până la douăzeci de coţi, arzând orice nelegiure…

De nicăieri, se porneşte un vânt puternic.

SFÂNTUL PETRU

Şi la amiază vântul va ridica cenuşa până la ceruri, întunecând soarele…

SFÂNTUL ENOCH

Şi va veni apoi către seară o ploaie turbată spălând toată faţa pământului…

SFÂNTUL ILIE

Şi noaptea nu se va mai cunoaşte nimic din toate câte au fost…

SFÂNTUL MINA

Şi iarăşi va veni dimineaţa, pe locul unde a crescut mărul va creşte buruiana, unde era floare, va fi spin…

Brusc, se aprind mai multe reflectoare, în lumina cărora stau sfinţii. La o privire mai atentă, Sfântul Petru este Lucian, Sfântul Ilie este Dinu, Sfântul Mina este Nea Ghiţă, iar Sfântul Enoch este Călin. Cinci GARDIENI apar în uşa castelului, îi reperează pe Lucian, Dinu, Nea Ghiţă şi Călin, se reped spre ei, îi bruschează, îmbrăcându-i cu violenţă în cămăşi de forţă. În afara lui Călin, toţi se zbat şi nu se lasă îmbrăcaţi. Fără succes.

GARDIAN

Nebunii dracului, n-aveţi somn? Unde v-aţi pornit?

Gardianul îl împinge de la spate pe Sfântul Petru, lovindu-l cu piciorul în fund. Alarma s-a oprit. Se aude în uşor crescendo cântat de greieri. Cei patru sfinţi, împinşi de la spate şi îmbrânciţi de grupul de gardieni, se îndreaptă spre intrarea ospiciului, unde aşteaptă Doctorul. Acesta este chiar Matei.

MATEI

(intrând în jocul lor)

Unde v-aţi pornit în puterea nopţii, sfinţilor?

SFÂNTUL PETRU/LUCIAN

(cu reproş)

Să-l răpunem pe Antihârţ, căci tu dormeai…

MATEI

(se uită în ochii lui)

Eu credeam că termini romanul…

SFÂNTUL PETRU/LUCIAN

(cu dispreţ)

L-am terminat.

SFÂNTUL ENOCH/CĂLIN

(peste umăr, ruşinat, plin de regrete)

Eu n-am vrut, Doamne, m-au silit…

SFÂNTUL ILIE/DINU

(scuipă la picioarele Doctorului)

Tu eşti Antihârţ!

Doctorul clatină din cap, le face semn Gardienilor să se grăbească. Grupul a pătruns în castel. Uşile se închid cu un scârţâit metalic. SE RIDICĂ: Geamuri de la care privesc, adunate buluc, personajele secundare întâlnite anterior. Un cocoş, pe acoperiş, cântă CUCURIGU. Reflectoarele se sting şi personajele dispar în beznă. SE REVINE: Castelul se prăbuşeşte ca un castel de nisip. SE RIDICĂ de pe ruine spre cerul înstelat pe zgomotul tot mai accentuat al greierilor. Secunde. Sclipirile stelelor.

VOCE DE BĂIAT (V.A.)

Ce se aude, bunicule? Îmi e frică…

VOCE DE FETIŢĂ (V.A., ecou)

Ce se aude, bunicule? Îmi e frică…

EXTERIOR. MUNTE.

Greieri. Siluetele munţilor. Stele. Cântatul unui cocoş. Vocea băiatului este a lui Călin copil. Vocea fetiţei este a Dianei, fetiţa lui Dinu. Vocea Bătrânului I este a Bunicului lui Călin. Vocea Bătrânului II este a lui Toader.

VOCE DE BĂTRÂN I (V.A.)

Nu trebuie, dragul bunicului, sunt greierii.

VOCE DE BĂTRÂN II (V.A., ecou)

Nu treabă, coconiţă, îi cocoşu…

VOCE DE BĂIAT (V.A.)

Şi câţi sunt, bunicule?

VOCE DE FETIŢĂ (V.A., ecou)

Ce cocoş, bunicule?

VOCE DE BĂTRÂN I (V.A.)

Sunt toţi, Călin, dragule.

VOCE DE BĂTRÂN II (V.A., ecou)

Cocoşu ista a nost…

VOCE DE BĂIAT (V.A.)

Dar ce spun greierii, bunicule?

VOCE DE FETIŢĂ (V.A., ecou)

Dar de ce cântă cocoşul, bunicule?

VOCE DE BĂTRÂN I (V.A.)

Oamenii zic că ei cântă. Dar bunicul are să-ţi spună un secret: greierii nu cântă, greierii întreabă.

VOCE DE BĂTRÂN II (V.A., ecou)

Şti-l Antihârţ, draga moşului, da n-ai zâci că cântă… parc-întreabî…

VOCE DE BĂIAT (V.A.)

Şi ce întreabă, bunicule?

VOCE DE FETIŢĂ (V.A., ecou)

Şi ce întreabă, bunicule?

VOCE DE BĂTRÂN I (V.A.)

Întreabă dimineaţa dacă mai vine.

VOCE DE BĂTRÂN II (V.A., ecou)

Întreabî diminiaţa dacă ma vini.

VOCE DE BĂIAT (V.A.)

Şi vine dimineaţa, bunicule?

VOCE DE FETIŢĂ (V.A., ecou)

Mai vine dimineaţa?

Greieri, monoton. Cucurigu pierdut în depărtare. Beznă. Şuieratul unui tren.

SFÂRŞIT

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: