Trec lebede-ntruna

Trec lebede peste cer, câte una.

Trec lebede negre, întruna.

Nu bate din aripi, nici una,

doar cântă mereu, totdeauna.

Ascultă: cel mai frumos dintre toate

cântă lebăda mea.

Ascult-o, urmeaz-o şi zboară cu ea.

 

Pe lumea asta oare ce vrum?

Cuvintele mele stau toate în drum

şi cântă, şi spun.

De pe secoli şi de pe mortminte

mi-am cules cuvintele, dinte cu dinte.

Frunzele au căzut de o mie de ori.

Amintirile mele sunt celule, sunt pori.

Amintirile mele sunt flori.

Cancerul mănâncă din ele, flămând.

Dintre ele sunt plecat de curând.

Atâtea frunze – câte flori, printre cuvintele

crescute în tufe, pe osemintele anilor mei,

grei, grei, grei.

Paşii mei sunt carnea amintirilor mele.

Paşii mei, care au călcat pe cuie şi stele.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: