Pe urmă, s-a întunecat

Pe urmă, s-a întunecat.

Morţii şi-au scos braţele-afară

şi frica în braţe o cară.

Toate, de tot s-au uitat.

 

Bezna s-a vădit din muguri

pe cerul alb şi pătat.

Lumina se târî afară

din mugurul copt şi curat.

 

Era sfârşitul. Înainte

se opinti în înapoi.

Morţii toţi defilau în convoi.

 

Dar luna pe cer ce mai minte?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: