Noaptea de apoi a lui Ion din Valea Neagră

E încă noapte, beznă groasă. Mai fi-va dimineaţă?

Stelele nu dovedesc să înghită din beznă şi ceaţă.

 

– Doamne, văd îngerul negru pogorând peste sat!

C-un fulger mi-ai bătut în geam de m-am cutremurat!

În oluri a-ngheţat de spaimă laptele, zerul.

Cu sânge ai mânjit asară pe creştet cerul.

Ce-i, Doamne, ce-a să fie, ce s-a întâmplat?,

întreabă popa un Isus de pe cruce, asudat.

 

Cu vreascuri în spinare apare dintr-o leasă

Ion din Valea Neagră, de ieri venit acasă.

Vintrele i-s goale. Rânza îl înţapă. Pasul îl doare.

Zece ani şi-oleacă n-a ştiut bob de soare

la Prejmer, sub pământ, legat, la-nchisoare.

 

Liber să fie a vrut, ăsta i-a fost of,

şi furca a-mplântat-o adânc într-un grof.

Pe săptămână o dată scobora găleata

cu mâncare. Nu sătura leproasă gloata.

 

Nimeni nu-i fu acasă, nimic nu l-a aşteptat,

decât un boţ de câine şi-o gloabă de-ngropat.

Altunde femeia-i fugi cu vreun bărbat,

când auzi, chiar ieri, că Ion fu dezlegat.

 

– Iarba e de-acuma înaltă, zveltă, zemoasă.

De ce nu mă cheamă batăr vecinul la coasă?

Îs ca strigoi. Le-am băgat frica-n oasă.

Nu-mi mai pasă, de nimic nu-mi mai pasă!

Să vină moartea, să şadă cu mine la masă!

Într-astfel cu dânsu-şi vorbea Ion supărarea,

simţind sub picioarele-i rupte terminată cărarea.

 

Ion împinge căputul şi-njură în gând,

şi scuipă, şi sânge văd pe pământ.

Se-ntoarnă spre grajd, dar cade-n gunoi.

Vai!, o văd, venită îi e noaptea de-apoi!

 

Zgheaună mâţele în vecini. Un vaier se aude din leasă.

Ca praful noaptea se lasă pe ochiu-i, măruntă şi deasă.

Gura-i se cască, neagră. Buzele noaptea i le sărută.

Doar noaptea îl mângâie, îl dezmiardă,-l ajută,

şi câinele, lingându-l pe ochi, pe carâmb,

să-l tragă din moarte. Degeaba, e strâmb,

e vânăt, e rece. Din noapte în moarte petrece.

 

În scânduri cuiele se-mplântă, cam şuie.

Între ele-i Ion, cu noaptea pe el ca vestmânt.

Popa porunceşte încă un rând de cuie:

îi e teamă să nu hoinărească-n pământ.

 

                        Cuiele scândurile pe-olaltă le strâng.

                                    Noaptea se zbate-n coşciug.

                                                Dar noaptea a lui e.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: