Era venită iarnă

Era venită iarna. Mileniul se gătea

s-aprindă cea din urmă stea.

Pe deal, la geam, după perdea,

râdea o fată şi plângea.

Privea prin geamul de Çadal

din casa ei din piept de deal

la călăreţul fără cal.

Mileniul arăta-ntr-un hal!…

Cât morţii-i toţi, aşa de pal!

Iar călăreţul n-avea cal,

jucase pocker la Çadal…

Aşa treceam pe piept de deal…

Treceam pe strada Matinesse,

îngândurat tot mai ades,

să mă opresc nu îmi dam ghes,

şi fără cal, şi trist ades.

Treceam pe strada Matinesse.

Ce aş fi făcut, ce-aş fi fost dres,

cu cât călătoream mai des

tot strada ei aş fi ales!

Şi am purces atunci să cânt,

şi am cântat sub jurământ,

sub geamul ei, sub geamul blând,

mileniul prăpădit curând.

 

Cântam la geamul ei înalt

din cobza mea din lemn de palt,

îmi era frig, dar cât de cald,

în patul ei din lemn de palt!

Cântam la geamul cu pricină

în nopţile cu lună plină.

Mileniul se gătea de crimă

şi fata n-avea nici o vină.

Prinsesem crustă, rădăcină,

la geamul fetei din obcină.

Şi cântul meu se întrupa.

Se întrupa poate şi fata…

Şi am ţinut-o tot aşa,

o iarnă gri, o iarnă grea,

mileniul, ah!, se-mpleticea

pe strada ei, pe strada mea!

Şi plângea fata, şi râdea,

pe deal, la geam, după perdea.

Să stingă cea din urmă stea

pe-atunci mileniul se gătea…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: