Arhiva categoriei 'VALEA IADULUI / etnoestetică, etnografie şi folclor'

Un nou blog-proiect

Am decis demararea unui nou blog-proiect, dedicat locului meu natal, Valea Iadului, locuitorilor de pe Valea Iadului şi celor ce îndrăgesc acele locuri. Voi posta informaţii generale, de la date istorice şi etnografice, până la cele turistice, note şi observaţii privitoare la administraţie, fotografii şi câte altele. Numai ce am făcut un început de design şi am postat o notiţă:

http://valeaiadului.wordpress.com/

O reproduc şi aici.

Nu ştiu cine (nu) se ocupă de pagina web a Primăriei, dar, decât aşa, mai bine scoateţi-o din circuit. Ia aruncaţi o privire:

http://www.primariabulz.bihor.com.ro/

Priviţi bara de meniu. Daţi click pe contact. Nimic. Daţi click pe consiliul local. Nimic. Pe consilieri şi comisii, pe proiecte de hotărâri, pe audienţe. Nimic, nimic şi nimic.

Dacă v-aţi enervat niţel, puteţi să trageţi şi o porţie zdravănă de râs. Daţi click pe acte şi probleme. Ce v-aţi aştepta să găsiţi? Ceva, orice, un text măcar. Nu, e o fotografie cu domn primar şi cu alţii, răsfoind hârtii şi aruncând o ocheadă spre aparatul de fotografiat.

http://www.primariabulz.bihor.com.ro/actesiprobleme.html

Aceeaşi babă, cu altă pălărie, la programul cu publicul. Vreţi să ştiţi când găsiţi pe cineva la primăria Bulz? Căutaţi, nu-i aşa, la programul cu publicul. Ei, na, păs de un orar, un număr de telefon. E o fotografie a unei doamne.

http://www.primariabulz.bihor.com.ro/programucupublicul.html

Acum presupun că, sesizarea fiind făcută, cineva de la primăria Bulz va lua problema în mâini şi se va adresa realizatorului site-ului. Dacă nu, se va adresa unui informatician din comună (cred că ştiţi că sunt câţiva care se pricep la chestiile astea), pentru a remedia prostioarele şi a actualiza periodic pagina. Dacă presupunerea mea nu e o mare nerozie, atunci am să îl rog pe cel care va opera remedierile să mai ţină cont de câteva observaţii.

1. La Despre comună, următorul text trebuie clarificat: “Comuna are în componenta 3 sate: Remeti, Munteni si satul Bulz, care este format din 15 catune: Rastoaca, Pusta, Valea Iadului, Lunca Bulzului, Hârtoape, Cornet, Dosul Ianosii, Sinzasti, Picior, Fata, Ianosii, Poinita, Tomatec, Giljesti si Valea Vesi.” Comuna are în componenţă 3 sate, deci nu e frumos să notezi doar cătunele unui singur sat. În plus, în altă parte se revine la componenţa pe cătune a satelor. Deci, în contextul de mai sus, trebuie eliminată enumerarea cătunelor satului Bulz.

2. Mare atenţie la numele de  locuri. Bănuiesc că denumirile s-au scris de mână pe o hârtie, pe care aţi înmânat-o unuia complet străin de zonă, să le pună pe site. Vă dau aici numai un exemplu, dar mai sunt: “Din reteaua hidrografica a comunei fac parte: (…) Runsorul (Valea Bisericii)”. În loc de Runsor, trebuie Dişor.

3. Acum, la sate si zone arondate, iarăşi probleme cu denumirile. Alt exemplu: “Pe teritoriul comunei Bulz vegeteaza spontan Liliacul Românesc – relict tertiar – specie cunoscuta cu numele stiintific “Syrimga Josikaea” care este o planta endemica”… Denumirea ştiinţifică este Syringa josikaea. Faceţi corecţia. Pentru control:

http://en.wikipedia.org/wiki/Syringa_josikaea

Sigur, pe adresa indicată, o să aveţi surpriza să citiţi (e în engleză, dar atâta pricepe oricine), că Syringa josikaea se cheamă… liliacul unguresc! Nu vă intimidaţi, nu săriţi să corectaţi românesc în unguresc. Ce produce wikipedia acolo este o formă de distorsionare des întâlnită în campania antiromânească întreţinută de varii cercuri hungariste. Dacă vreţi să ştiţi mai multe despre acest tip de propagandă, puteţi citi articolul meu:

http://octavianblaga.wordpress.com/2007/09/29/intre-fictiune-si-propaganda/

Nu pot să trec de sate şi zone arondate fără a vă face din nou observaţia că trebuie să echilibraţi profilul satelor. Se găseşte de cuviinţă să se menţioneze ceva în plus sub Bulz, pe când la Munteni şi Remeţi, nimic, decât cătunele. Nu se poate, şi celelalte două localităţi au… poşiştăurile lor. Adică zone importante (dacă nu mai importante decât cel menţionat sub Bulz).

În fine, la sate şi zone arondate s-a permis introducerea unei prostii pe care o credeam depăşită: “în versantul drept al Vaii Iada”. Ce este Valea Iada? Unde este pe hartă, vă rog? Poate în capul cuiva, dar pe hartă, la ce se face referire se cheamă Valea Iadului. Pe vremea socialismului, s-a încercat implementarea denumirii de Valea Iada, din aceleaşi raţiuni pentru care s-a schimbat denumirea localităţii Sărăcel în Munteni. Apropo, pe când se va reveni la vechea numire a satului?

4. La istoricul comunei, pauză. La cultură, pauză. La date generale, pauză. Până şi la localităţi înfrăţite e pauză. Nu se poate. O dată, că Bulzul este una dintre puţinele comune cărora li s-au dedicat două monografii consistente. Sintetizaţi sau rugaţi pe cineva să o facă, şi puneţi pe site. În al doilea rând, e obligatoriu să notaţi localităţile înfrăţite (erau două, pe vremuri, parcă; nu mai ştiu care este situaţia); ar fi cazul să înţelegem că, în Franţa, de exemplu, unde se află o localitate înfrăţită cu Bulzul, internetul e un instrument extrem de comun. Administraţia acelei comune trebuie să se simtă extrem lezată văzând că site-ul Primăriei Bulz nu îi recunoaşte drept parteneri. La ei, e mai greu de înţeles de ce, dacă se face o treabă, nu se face cu profesionalism.

Mă opresc aici. Ştiu că multora li se pare că am sesizat un aspect neimportant. Aş vrea şi eu să fie aşa. Dar suntem parte a Uniunii Europene şi am intrat şi noi în mileniul III.

Slobozi-ne, gazdă,-n casă (oraţii, cântece de stea, colinzi de pe Valea Iadului)

Informatori:
1, 28 - 36 Viorica Mândrila, 49 de ani
FLOARE POPUŢE. Bulz, 2005
2 - 11 Ioan Toda, 81 de ani. Remeţi, 1970
12 - 13, 38 Mihai Bradea, 42 de ani, Remeţi, 1970
14 Petru Popuţe, 14 ani, Bulz, 1977
15 Viorica Mândrila, 49 de ani, Bulz, 2005
16 - 26 Mihai Ciupleu, 22 de ani
Makkai Arpad, 21 de ani;
MIHAI BRADEA, 42 de ani. Remeţi, 1970
27 Doina Iliescu. Bulz, 2005
 
Culegător: Miron Blaga 

 

1 [Noi umblăm a colinda]

Noi umblăm a colinda

De la o casă la alta.

Sloboade-ne, gazdă,-n casă,

C-afară ploaie de varsă

Şi bate vântul cu nea –

După sobă-i lumea mea!

Deschide, nană, uşa,

Să jucăm fătuca ta,

Să se facă cânepa,

Şi să torci, nană, fuioare,

Să faci, la fetiţe, poale,

Şi să torci, nană, fuiorul,

Să poţi îmbrăca feciorul!

Şi dacă ni-i slobozi

Şi la anul vom veni!

Să fii, gazdă, sănătoasă,

Să plăteşti colinda noastă

C-un colac şi c-un carnaţ

Şi c-o sticlă de jinars!

2 [O, ce veste minunată]

O, ce veste minunată,

Lângă Viflaim s-arată!

Cerul strălucea,

Îngerii venea,

Pe-o rază curată.

Păstorilor din câmpie

Le vesteşte-o bucurie,

Că-ntr-un mic locaş,

Lâng-acel oraş,

E Sfânta Maria.

În coliba păstorească

Vrut-a Domnul să se nască

Fiul său cel Sfânt,

Nouă, pe pământ,

Să ne mântuiască.

Păstorii, cum auziră,

Spre locaşul sfânt porniră,

Unde au aflat

Pruncul luminat

Şi îl preamăriră:

E Iisus, păstorul mare,

Turme ca el nimeni n-are,

Noi îl lăudăm

Şi ne închinăm

Cu credinţă tare!

3 [Colo sus, în vremea-aceea]

Colo sus, în vremea-aceea,

În frumoasa Galileea,

O fecioară locuia

Şi Maria se chema.

Nazaret i-a fost oraşul,

Unde ea-şi avea locaşul.

Într-o zi Maria sta

Singură şi se ruga

Şi, deodată, ce văzură?

Casa toată se umplură

De-o lumină lucitoare,

Ca lumina cea de soare.

Îngerul Gavril intrase

La Sfânta Fecioară-n casă:

– Nu te-nspăimânta, Maria,

Că vei naşte pe Mesia,

Fiu al Domnului va fi

Şi Iisus se va numi,

Fiul Maicii Domnului

Mântuirea omului.

4 [Viflaime, Viflaime]

Viflaime, Viflaime,

Cum de n-ai primit în tine

Pe Fecioara Maria,

Să nască pe Mesia?

N-ai primit-o, Viflaime,

În casele tale bune,

Să dai un pic de sălaş

Celui mai scump copilaş?

N-ai ştiut tu, Viflaime,

Cu câtă dragoste-n tine,

Cea mai sfântă-ntre fecioare,

A Domnului Născătoare,

Îţi dorea mărire mare?

Pat moale şi scutecele

I-au dăruit vitele,

Lumină i-a oferit

O stea de la Răsărit,

Peştera cea luminoasă

Fost-a a Domnului casă,

La venirea lui în lume

Din vina ta, Viflaime!

5 [Adam, dacă a greşit]

Adam, dacă a greşit,

Domnul din Rai l-a gonit,

Din Rai şi din cel Eden,

Osândit cu greu blestem.

Iar Adam, dac-a văzut,

Că-n greşeală a căzut,

A şezut jos într-un loc

Plângând cu lacrimi de foc,

Cu jale la rai privind

Şi către dânsul grăind:

– O, Raiule, loc preasfânt,

Mă vezi în ce jale sunt,

Că sunt cumplit urgisit

Şi de la tine gonit!

O, vai!, cum mă bucuram,

În slava ta când eram,

Iară eu, acum, atât

Sunt jalnic şi amărât,

Că mai mult nu voi gusta

Din sfântă dulceaţa ta!

O, ticălosul de eu

Cum scârbii pe Dumnezeu!

Greu păcat, Evo, de noi,

Că vom fi tot în nevoi,

Că tu, Evo, m-ai silit

Şi de bine m-ai lipsit!

Ci, o, Doamne!, mila Ta

Coat-o spre zidirea Ta

Şi nu mă lăsa scârbit

Să fiu până la sfârşit!

6 [Haideţi, astăzi, credincioşii]

Haideţi, astăzi, credincioşii

Să-i săltăm, să-i săltăm

De naşterea lui Hristos

Să ne bucurăm, să ne bucurăm

Că El, astăzi, în Viflaim,

S-au născut, s-au născut

Precum l-au vestit proorocii

De demult, de demult,

În ieslea dobitocească

Stă culcat, stă culcat,

Ca un prunc micuţ cu-scutece

Înfăşat, înfăşat.

Păstorii cu fluierele

Îl măresc, îl măresc,

Lui Dumnezeu pentru Dânsul

Mulţumesc, mulţumesc!

Şi trei crai de la Persida

Se ivesc, se ivesc,

Aur, smirnă şi tămâie

Dăruiesc, dăruiesc!

7 [O, prealăudată]

O, prealăudată,

Maică preacurată,

Doamnă nenuntită,

Fecioară mărită,

Ceea ce preasfântă

Dumnezeu cuvântă -

L-ai născut în lume

Mai presus de nume,

Care eşti stăpână,

Izvor şi fântână,

Plină de-ndurare,

Fără-mpuţinare,

În viaţă,

Cântă-ţi cu dulceaţă

Ceata creştinească

Şi duhovnicească,

Cu milă-i adapă

Şi de rele-i scapă,

Cu bine-ngrădeşte,

Maică-i întăreşte,

Întru-a Ta mărire

Şi-ntru nemurire!

8 [Ah, ce nebunie şi ce tiranie]

Ah, ce nebunie şi ce tiranie!

Irod cel viclean,

Craiul cel tiran,

Oastea şi-o trimite

Pruncii de-i ucide,

De doi ani în jos,

Cu ei pe Hristos!

Ah, ce grozăvime

De ostaşi mulţime,

Din Ierusalim

Vin la Viflaim,

Intră prin odaie,

Toţi copiii-i taie,

În leagăn găsiţi,

Din braţe răpiţi –

Şi nu scapă nime

De a lor cruzime,

Împrejuru-şi merg

Şi pe toţi îi pierd!

Vai, în neagră noapte

Câtă crudă moarte,

Sângele curat

Cât s-a mai vărsat!

Mamele se uită

Pruncii până-i ciuntă

Şi îi văd tăiaţi

De ostaşi turbaţi!

Lacrimile-neacă,

Inimile seacă

Şi-i văd până mor

Copilaşii lor!

Plâns duios s-aude,

Sufletul pătrunde,

De durere plâng,

Pieptul şi-l înfrâng.

- Mamelor, nu plângeţi,

Pieptul nu vi-l frângeţi,

Pruncii n-or muri,

Ci s-or preamări -

C-a lor sufleţele

S-or preface-n stele,

Luminând frumos

Calea lui Hristos!

9 [Steaua-n sus răsare]

Steaua-n sus răsare,

Ca şi-o taină mare,

Steaua străluceşte

Şi lumii vesteşte

Că astăzi curata,

Preanevinovata

Fecioară Maria

Naşte pe Mesia

În ţara vestită,

Viflaim numită,

Luând fiecare

Bucurie mare,

Care bucurie

Şi aici să fie,

De la tinereţe

Pân’la bătrâneţe!

10 [În oraş la Viflaim]

În oraş la Viflaim

Veniţi voi toţi să-l vedem,

Să-l vedem şi să-l credem,

Că astăzi ni s-au născut

Domnul cel fără-nceput,

Domnul cel mai de demult.

Oamenii au proorocit

Că se va naşte Mesia,

Din sămânţa lui David

Şi din rodul lui Avram,

Mântuirea lui Adam.

Trei crai de-ai pământului

Veniţi la-nchinarea Lui,

Lui daruri îi aducând

Şi din gură cuvântând:

– Culcă-te,-mpărat ceresc,

În sălaş dobitocesc,

Culcă-te pe fân uscat,

De îngeri înconjurat!

Îngerii îţi vor cânta,

Păstorii ţi-or fluiera,

Iară noi daruri ţi-om da -

Aur, smirnă şi tămâie,

Hristoase, mărire Ţie!

11 [Astăzi, cel prealăudat]

Astăzi, cel prealăudat

La-a îngerului mare sfat,

Carele s-au născut jos,

Domnul nostru-Iisus Hristos,

Vrând a-l mântui pe om,

Pentru greşeala din pom,

Şi din Iad a-l izbăvi,

În Rai a-l sălăşui,

A se răstigni pe el,

Cina de taină făcând,

Pe apostoli ospătând,

De la masă s-au sculat,

Picioarele le-a spălat;

Atuncia Iuda, mergând,

L-a vândut pe el zicând:

- Daţi-mi treizeci de-arginţi,

Să vi-l dau să-l răstigniţi.

Evreii banii i-au dat,

El în pungă i-a băgat,

Oaste mare a luat

Şi la Hristos a plecat,

Zicând: - Voi vă veţi uita

Pe care-l voi săruta,

La dânsul veţi alerga

Şi-apucându-l, li-ţi lega.

Astfel, Iuda-aşa făcând

Şi pe Hristos îl prinzând,

L-au dus şi la arhirei,

Ca să-l judece-ntre ei,

Apoi, de-acolo, legat,

L-au trimis şi la Pilat.

Pilat, dacă l-a văzut,

Să-l judece a şezut.

S-a dus de l-a judecat

Pe omul nevinovat,

Unde neamul jidovesc,

Îndrăcit şi diavolesc,

Cere, fără-a conteni,

Pe cruce a-l pironi.

Pilat, mâinile spălând,

Îl stropi pe El, zicând:

- Daţi seamă lui Dumnezeu

Să nu am păcat şi eu,

Că ăsta-i om dumnezeiesc,

Nici o vină nu-i găsesc.

Iară voi, de-l osândiţi,

Luaţi-l de-l omorîţi.

Ei atuncea l-au luat,

L-au bătut, palme i-au dat,

Cu spini l-au încununat

Şi-n obraz că l-au scuipat,

De haine l-au dezbrăcat,

Pe cruce l-au încărcat

Şi mergând la răstignit

Cu cuie l-au pironit,

Cu oţet l-au adăpat,

Fiere i-au dat de-a mâncat,

Şi sufletu când şi-a dat,

Un ostaş a alergat,

Cu suliţa l-a împuns,

Sânge şi apă au curs.

Aceasta Cerul văzând

Şi Pământul nerăbdând,

Din temelii s-a clătit,

Soarele s-a înnegrit,

Luna s-a întunecat,

Pietrele s-au despicat,

Toate-n spaimă au rămas

Până-n al nouălea ceas,

Când l-au dat pe cruce jos

Pe Domnul nostru Hristos.

Cu julj şi cu smirnă uns

În mormântul nou l-au pus,

Şi-a înviat ca un sfânt

A treia zi din mormânt,

Pe Adam din Iad luând

Şi în Rai sălăşuind –

Prin care şi noi, cu toţii,

Fiind ai lui strănepoţi.

Şi de-acum, până-n vecie,

Mila Domnului să fie,

Că ne-a scos de la robie

Şi ne-a dus la-mpărăţie,

Fire-aţi toţi cu bucurie

Şi cu mare veselie!

12 [N-a trecut mult şi-au venit]

N-a trecut mult şi-au venit

Trei crai de la Răsărit,

În Ierusalim intrară

Şi-ncepură a-ntrebară.

Întrebau în lung şi-n lat

Unde-i noul împărat,

Care-acuma s-a născut.

- Steaua lui noi o-am văzut,

Şi-am venit din depărtare,

Să-i aducem închinare.

Aduceţi pe cei mai mari

Arhirei şi cărturari,

Că profeţii, ei au spus

Că va fi născut Iisus.

Ei au zis: - Din Viflaim,

După scrisă, noi spunem,

Va ieşi cândva păstorul,

Care-a cârmui poporul.

Împăratul a chemat

Craii şi le-a cuvântat:

- Iute-n Viflaim plecaţi,

Pruncu-acolo îl căutaţi

Şi găsindu-l, să veniţi

Tot pe-aici, să mă vestiţi,

Că vreau şi eu să mă duc

Închinare să-i aduc.

Craii, auzind, s-au dus,

Steaua-i îndruma de sus,

Şi la staul, colo, iată,

Steaua se opri de-odată.

Merg în faţa Pruncului,

Cuvios se-nchină Lui,

Smirnă-i dau cu dărnicie,

Îi dau aur şi tămâie.

Noaptea, îngerii în vis

Coborî la ei şi-au zis:

- Către casă când porniţi,

Pe Irod să-l ocoliţi.

Dânşii, când înapoiară,

Altă cale apucară.

Îngerul în vis veni,

Lui Iosif astfel grăi:

- Ia-ţi soţie, Prunc, şi-acum,

Iosife, şi pleci la drum.

Din această ţară du-te

În Egipt, cât poţi de iute,

Că Irod în gând şi-a pus

Să omoare pe Iisus.

Iosif, noaptea, se sculă,

Mamă şi Pruncuţ luă,

Mers-au zile, nu opriră,

Până în Egipt sosiră.

Iar pe crai, Irod, mereu

I-aştepta-n palatul său

Şi văzând că nu mai vin

De necaz făcea venin.

A chemat ostaşi îndată:

- Mergeţi repede, o ceată,

Colo-n Viflaim şi sate

Şi oraşe-nvecinate,

Casele la rând luaţi,

Toţi copiii să-i tăiaţi

De la doi-trei ani în jos,

Doar veţi da şi de Hristos!

Şi războinicii s-au dus

Şi-au făcut precum le-a spus.

O, ce vaiete-n cetate,

Împrejurul ei, prin sate,

Cum plângeau, din minţi ieşite,

Mamele nenorocite,

Când vedeau murind pe uliţi

Pruncii lor trecuţi prin suliţi,

Sau când îi vedeau sfărmaţi

Sub călcâie de soldaţi.

Dar nici nu-ncetase plânsul,

Când Irod muri şi dânsul,

Îngerul, atunci, a zis

Lui Iosif, noaptea, în vis:

- Ia-ţi pe Prunc şi ia pe mamă

Şi te-ntoarce-n a ta ţară,

Grijă n-ai de ce să porţi,

Că de-acum e printre morţi

Cel ce mâna vrea să pună

Pe Iisus, ca să-l răpună.

El, în zori, cum se sculă,

Mamă şi pe Prunc luă,

Din Egipt la drum porniră

Şi în Nazaret veniră.

Ocrotit de Dumnezeu,

Pruncu-aici creştea mereu

Şi de darul Domnului

Se umplea făptura Lui!

13 [S-a născut Fiul cel Sfânt]

S-a născut Fiul cel Sfânt

Dumnezeu pe-acest pământ!

Toată lumea auzea,

Foarte mult se veselea,

Şi-ndată ce-au auzit,

Trei crai de la Răsărit

Pe cai iute-ncăleca,

Dar nici unul n-a ştiut

Pruncul Sfânt unde-i născut.

Cum mergea şi purcedea,

O stea mândră se ivea,

O stea mândră de privit

Venind de la Răsărit,

Şi când sta şi hodinea,

Steaua deasupra lor sta.

Steaua merse spre Apus,

Craii după ea s-au dus,

Până la Ierusalim,

Aproape de Viflaim.

Acolo, cum au ajuns,

Steaua lor li s-a ascuns.

Cei trei crai au întrebat

De naştere de-mpărat:

- Ştiţi voi unde s-a născut

Împărat nou, nu de mult?

Craii auzind răspuns,

Şi steaua căutând iar sus,

Au mers până ce au stat

La cel staul luminat

Şi în iesle au aflat,

Pe fân şi paie culcat,

Pe Marele Împărat.

Craii-ndată l-au zărit,

S-au închinat umilit,

Scumpe daruri i-au adus

Ca lui Dumnezeu de Sus:

Unul aur îi dădea,

Altul smirnă-i întindea,

Alt tămâie-i închina,

Iar Irod, când auzi,

Foarte rău se necăji,

Că lui daruri nu i-au dat

Şi lui nu i s-a-nchinat,

Şi-n mânia lui cea mare

Porni oaste mare, mare,

De la Ierusalim

Spre sărmanul Viflaim,

Să ucidă ăşti mişei

Pe toţi pruncii mărunţei

De doi ani mai mititei!

Şi tăiară într-o zi

Până dup-amiazăzi

Peste patruzeci de mii

Toţi prunci, mărunţei copii,

Spre-a tăia şi pe Cel Sfânt,

Să nu-l lase pe pământ.

Dar Dumnezeu n-a lăsat

Un aşa mare păcat,

Că un înger i-a vestit,

Mai ’nainte de-a porni:

- Cine-a scăpa pe Hristos,

Fie-ne de mult folos!

14 [Iată, iată,-ntr-o poiată]

Iată, iată,-ntr-o poiată,

În poiata Iudeii,

Frumos cântă îngerii!

Îngerii frumos cântau

Şi pe gazdă lăudau,

Că gazda colac ne-a da

Şi cârnaţ şi-afumătură

Şi colboz, cât de gros,

Să-l tragem pe gât în jos,

C-ăla ne-a fi de folos

La naşterea lui Hristos,

De un litru de pălincă

Gazda n-a zice nimică,

Noi vom bea cu cine-om vrea,

Tot cu gazda-alăturea!

Pleacă-ţi mâna jos, la pungă,

Scoate banul gros pe dungă,

Barem de a fi cam rupt,

Că noi bine l-om lipi

Şi mai bine-om hăznăli!

15 [Astăzi, s-a născut Hristos]

Astăzi, s-a născut Hristos,

Mesia cel luminos,

Lăudaţi

Şi cântaţi

Şi vă bucuraţi!

Mititel şi-nfăşăţel,

În scutec de bumbăcel,

Lăudaţi

Şi cântaţi

Şi vă bucuraţi!

Vântul bate, nu răzbate,

Neaua ninge, nu-l atinge,

Lăudaţi

Şi cântaţi

Şi vă bucuraţi!

Şi de-acum până-n vecie

Mila Domnului să fie!

Lăudaţi

Şi cântaţi

Şi vă bucuraţi!

17 [Ciucur verde de mătasă]

Ciucur verde de mătasă,

Lasă-ne găzdoaie-n casă

Corinde mi Doamne

O în tindă, o în casă,

C-afară ploaie de varsă

Corinde mi Doamne

Şi ne-o bătut vânturile

De pe toate dâmburile

Corinde mi Doamne

De nu crezi, hai şi ne vezi,

Că de frig ne-am făcut verzi

Corinde mi Doamne

Nu ieşi cu mâna goală,

Ci-adă-ne colaci în poală

Corinde mi Doamne

Şi cârnaţu’ subsuoară

Şi cu caldaboşu-n oală

Corinde mi Doamne

Bine-ar fi, gazdă, să fie

Şi-o ieguţă cu răchie

Corinde mi Doamne

18 [Pogorît-o, pogorît]

Pogorît-o, pogorît,

Dumnezo şi cu Sânpetru

Pe-un pogon mare de ceară,

Cu nouă stoluri de ceară,

Iară cincii-s de tămâie,

Tot şi-şi creadă şi şi-şi vadă

Cei găzdaci şi cei săraci,

Şi domnii şi iobagile.

La casa bogatului:

– Bună zua, oameni buni!

– Sănătoşi, voi, juni colduşi!

– Gata-i prânzu’ şi ni-l daţi?

Gata-i prânzu’ de bogaţi?

– Prânzu’ nost’ nu-i pentru voi,

Ci-i pentru oameni ca noi!

La casa saracului:

– Bună zua, oameni buni!

– Sănătoşi, voi, junii buni!

– Gata-i prânzu’ şi ni-l daţi?

Gata-i prânzu’, da-i puţin,

Intră-n curte şi-l prânzim!

Şi făcea o pogăcele,

De-inde Dumnezo rupele,

Şi-apu Dumnezo zâcele:

– Te suie, Petre, te suie,

Pe umăr stângaci al meu

Şi vezi, Petre, ce-i vedea?

Coată Petre-n sus şi-n jos:

– Nu mă ţine, Doamne, mult –

Din tânăr îmbătrânesc!

Văd casa bogatului

În mijlocu’ Iadului,

Tot în raza focului!

Umblă-şi Dumnezo cu Petre:

– Te suie, Petre, te suie,

Pe umăr dreptaci al meu,

Şi vezi, Petre, ce-i vedea?

Coată Petre-n sus şi-n jos:

– Ţine-mă, Doamne, mai mult –

Din bătrân întineresc!

Văd casa saracului

În mijlocu’ Raiului,

Tot în raza soarelui!

Ş-amu’i sara lu’ Crăciun

Fire-ai, gazdă, vesel bun

C-am ajuns Sfântu’ Crăciun!

19 [Colo sus, colo mai sus]

Colo sus, colo mai sus,

Sus la poarta Raiului

Corindele

Ce Sfântă Doamnă Marie

Da’ la poartă, cine-n poartă?

Poartă-şi Petru lu’ Sâmpetru

Corindele

Ce Sfântă Doamnă Marie

Portăreşte sufleteşte

Şi de-a dreapta-n Rai primeşte

Corindele

Ce Sfântă Doamnă Marie

Mere-şi, Doamne, cine-şi mere?

Mere-un frate de-al lu’ Petru

Corindele

Ce Sfântă Doamnă Marie

– Petre, Petre, frate-al meu,

Fă-mi şi mie-un loc în Rai

Corindele

Ce Sfântă Doamnă Marie

Gata-s, frate, şi ţi-aş face

Pân’ ai fost pe cel pământ

Corindele

Ce Sfântă Doamnă Marie

Tot birău sătesc ai fost,

Ravaşe strâmbe făceai

Corindele

Ce Sfântă Doamnă Marie

Pe găzdaşi că-i îngădeai,

Pe săraci că-i asupreai

Corindele

Ce Sfântă Doamnă Marie

Loc în Rai cu mine n-ai,

Că Raiu’ nu te primeşte

Corindele

Ce Sfântă Doamnă Marie

Dumnezo nu te-ngădeşte,

Raiu’ nu ţi-l făgădeşte

Corindele

Ce Sfântă Doamnă Marie

Mere-şi de la Rai plângând,

Tot plângând şi suspinând

Corindele

Ce Sfântă Doamnă Marie

De zgomotu’ sfinţilor,

De toiu’ albinelor

Corindele

Ce Sfântă Doamnă Marie

De dulceaţa pomilor,

De mirosu’ florilor

Corindele

Ce Sfântă Doamnă Marie

Iară-şi mere, cine-şi mere?

Mere-o soră de-a lui Petru

Corindele

Ce Sfântă Doamnă Marie

Petre, Petre, frate-al meu,

Fă-mi şi mie-un loc în Rai

Corindele

Ce Sfântă Doamnă Marie

Gata-s, soră, şi ţi-aş face,

Da’ pân-ai fost pe cel pământ

Corindele

Ce Sfântă Doamnă Marie

Tot crâşmar sătesc ai fost,

Băutura o-ai stricat

Corindele

Ce Sfântă Doamnă Marie

Apă-n vin că ai băgat,

Cu sufletu ţi-ai gatat

Corindele

Ce Sfântă Doamnă Marie

Loc în Rai cu mine n-ai,

Că Raiu’ nu te primeşte

Corindele

Ce Sfântă Doamnă Marie

Dumnezo nu te-ngădeşte,

Raiu’ nu ţi-l făgădeşte

Corindele

Ce Sfântă Doamnă Marie

Mere-şi de la Rai plângând,

Tot plângând şi suspinând

Corindele

Ce Sfântă Doamnă Marie

De zgomotu’ sfinţilor,

De toiu’ albinelor

Corindele

Ce Sfântă Doamnă Marie

De-amirosu’ florilor,

De dulceaţa pomilor

Corindele

Ce Sfântă Doamnă Marie

Iară-şi mere, cine-şi mere?

Mere chiar maica lu’ Petru

Corindele

Ce Sfântă Doamnă Marie

– Petre, Petre, fiu de-al meu,

Fă-mi şi mie loc în Rai

Corindele

Ce Sfântă Doamnă Marie

– Gata-s, maică, şi ţi-oi face

Pân-ai fost pe cel pământ

Corindele

Ce Sfântă Doamnă Marie

Sâmbăta de la ujină

Tot lucru ţi l-ai lăsat

Corindele

Ce Sfântă Doamnă Marie

Şi tu, maică, că făceai

Prescurele, cornurele

Corindele

Ce Sfântă Doamnă Marie

Şi mereai, maică, cu ele

Tot în straiţă şi-n straiţele

Corindele

Ce Sfântă Doamnă Marie

În sfintele duminici,

La dalbele biserici

Corindele

Ce Sfântă Doamnă Marie

Până popii slujba fac,

Tu din ochi ai lăcrimat

Corindele

Ce Sfântă Doamnă Marie

Din irimă-ai suspinat.

Loc în Rai cu mine ai

Corindele

Ce Sfântă Doamnă Marie

Că Raiu’ că te primeşte

Şi Dumnezo te-ngădeşte!

Corindele

Ce Sfântă Doamnă Marie

Şi te-ntoarce cruce-n masă,

Rămâni gazdă sănătoasă

Corindele

Ce Sfântă Doamnă Marie

Şi noi cu corinda noastră

Şi noi cu corinda noastră

Corindele

Ce Sfântă Doamnă Marie

20 [Bună veste, gazdă-n casă]

– Bună veste, gazdă-n casă!

– Sănătoşi, voi, juni frumoşi!

Corinde mi Doamne

Placă-ajunşi şi hodiniţi.

– Noi n-am venit să şedem

Corinde mi Doamne

Ci-am venit şi vă-ntrebăm,

Că noi, Doamne, auzit-am

Corinde mi Doamne

Că s-a născut fiul sfânt,

Oare unde, pe pământ?

Corinde mi Doamne

Că cine ni l-ar şti spune,

Bună plată noi i-am dale

Corinde mi Doamne

Doi colaci mândri de grău,

Împletiţi mândru în şase

Corinde mi Doamne

Şi-amândoi în doisprăzece

Sus în câmpu cu flori dalbe

Corinde mi Doamne

În paiele grâului,

În iesluţa boilor

Corinde mi Doamne

În sărune oilor.

Suflă-şi vântul pe sub soare

Corinde mi Doamne

Şi scâlcie cât de tare,

Suflă vântul prin serin

Corinde mi Doamne

Şi scâlcie cât de lin,

Şi-amu-i sara lui Crăciun

Corinde mi Doamne

Fire-ai, gazdă, vesel bun

C-am ajuns sfântul Crăciun

Corinde mi Doamne

Şi te-ntoarce cruce-n masă,

Fire-ai, gazdă, sănătoasă

Corinde mi Doamne

Să plăteşti corinda noastă,

Să plăteşti corinda noastă

Corinde mi Doamne

21 [Şed un măr şi şed un păr]

Şed un măr şi şed un păr,

De vârvuri asămănaţ,

De truptini îndepărtaţ,

Şi la umbra pomilor

Şedu-şi două turturele,

Ţinu-şi două luminele.

Pică două picurele

Şi se face-un feredeu

Şi se scaldă Dumnezeu,

Tot se scaldă şi se-ntreabă –

Ce-i mai bun p-aist pământ?

Nu-i de bun ca boul bun,

Că brăzdează brazdă neagră

Şi revarsă grău roşiu.

Şi se face-un feredeu

Şi se scaldă Dumnezeu,