Zodii în cumpănă, vara 2009 « Greieri şi păpădii

Zodii în cumpănă, vara 2009

Publicat 30 iunie, 2009 MISCELLANEA / însemnări pentru mai târziu 1 Comment

Semnalez, cu ceva întârziere, prietenilor publicaţiei de atitudine naţională în cultură ZODII ÎN CUMPĂNĂ apariţia ediţiei de vară a anului 2009.

Pe blogul revistei sunt postate câteva materiale:

http://cumpana.wordpress.com/

Ofer cu titlu gratuit şi expediez la orice adresă, fie ea din străinătate, 10 exemplare din acest număr, în ordinea solicitărilor. Tot ce trebuie să faceţi e să îmi furnizaţi adresa dumneavoastră poştală la adresa de email: octavian.blaga@laposte.net

Contribuţiile pentru numărul de toamnă 2009 ale publicaţiei sunt aşteptate până la data de 1 septembrie a.c. la acceaşi adresă de email.

De asemenea, două noi Dialoguri AdSumus (Johnny Răducanu şi Ion Coja), ca şi cel mai recent Buletin AdSumus (un material semnat Ion Murgeanu) pot fi lecturate la:

http://adsumus.wordpress.com/

1 Răspuns to “Zodii în cumpănă, vara 2009”

Flux pentru această Însemnare Trackback Address

1 anni-lorei m. 14 octombrie, 2009 la 3:15 am

M-as bucura, daca mi-ati trimite ultimele numere….De cind au plecat din “miinile2 lui Casin si ale mioarei nu mai stiu nimic.
anni-lorei mainka, koeln

Răspunde

Lasă un Răspuns

a

Fundamente

"Ultima mea voinţă Unicul dor al vieţii mele e să-mi văd Naţiunea mea fericită, pentru care după puteri am şi lucrat până acuma, durere fără mult succes, ba tocma acuma cu întristare văd, că speranţele mele şi jertfa adusă se prefac în nimica. Nu ştiu câte zile mai pot avea ; un fel de presimţire îmi pare că mi-ar spune, că viitorul este nesigur. Voiesc dar şi hotărât dispun, ca după moartea mea, toată averea mea mişcătoare şi nemişcătoare să treacă în folosul naţiunii, pentru ajutor la înfiinţarea unei academii de drepturi; tare crezând, că luptătorii cu arma legii vor putea scoate drepturile naţiunii mele. Câmpeni 20 decembrie 1850" Avram Iancu

Nu ni se potriveşte nici un model extern de civilizaţie: nici cel sovietic, nici cel american, nici cel nipon sau german. Ar fi trebuit să fim lăsaţi să creştem organic, dinlăuntrul nostru. Cred că schema de bază, arhetipal-seminală, a fiinţei noastre se găsea undeva în duhul vechiului sat valah: care sat, murind cu zile, ne-a lăsat de izbelişte, la mijloc de drum, între preistorie şi electronică. Nu avem un pattern, creştem şi descreştem aiurea, după legi haotice, stejari în ghivece, lupi în seminare marxiste, ingineri căutând petrol şi oţel şi negăsind decât cimitire de folclor şi limbă. Ion D. Sîrbu, Jurnalul unui jurnalist fără jurnal

Greieri şi păpădii