Mai dă-mi o zi, mai dă-mi înc-o zi,
să plâng şi să râd, să mor şi să-nvii!
Mai dă-mi un suspin, doar înc-un suspin,
pentr-un sărut sau pentru un spin!
Mai dă-mi o lacrămă, doar încă una,
pentr-o tristeţe sau pentru niciuna!
Şi mai dă-mi şi-o tăcere, mai mică, mai mare,
cât o iubire şi cât o negare!
Mai dă-mi un gând şi doar o mirare,
îndură-mi un frate, arată-mi o zare!
Dă-mi încă un ochi şi înc-o privire,
mai dă-mi o inimă şi adă-mi o ştire:
că Ţara e-napoi aşa cum o ştiu,
de aici pân’la Mare, de la Nistru la Jiu!
Şi-apoi am să merg, îţi jur c-am să merg!
Poate-oi fi iarbă, poate un cerb,
sau poate-oi fi pas, căci aud o chemare,
la Nistru, la Jiu, aici sau la Mare!
0 Răspunsuri to “Imn Ţării. La moartea lui Grigore Vieru”