"Ultima mea voinţă Unicul dor al vieţii mele e să-mi văd Naţiunea mea fericită, pentru care după puteri am şi lucrat până acuma, durere fără mult succes, ba tocma acuma cu întristare văd, că speranţele mele şi jertfa adusă se prefac în nimica. Nu ştiu câte zile mai pot avea ; un fel de presimţire îmi pare că mi-ar spune, că viitorul este nesigur. Voiesc dar şi hotărât dispun, ca după moartea mea, toată averea mea mişcătoare şi nemişcătoare să treacă în folosul naţiunii, pentru ajutor la înfiinţarea unei academii de drepturi; tare crezând, că luptătorii cu arma legii vor putea scoate drepturile naţiunii mele. Câmpeni 20 decembrie 1850" Avram Iancu
Nu ni se potriveşte nici un model extern de civilizaţie: nici cel sovietic, nici cel american, nici cel nipon sau german. Ar fi trebuit să fim lăsaţi să creştem organic, dinlăuntrul nostru. Cred că schema de bază, arhetipal-seminală, a fiinţei noastre se găsea undeva în duhul vechiului sat valah: care sat, murind cu zile, ne-a lăsat de izbelişte, la mijloc de drum, între preistorie şi electronică. Nu avem un pattern, creştem şi descreştem aiurea, după legi haotice, stejari în ghivece, lupi în seminare marxiste, ingineri căutând petrol şi oţel şi negăsind decât cimitire de folclor şi limbă.
Ion D. Sîrbu, Jurnalul unui jurnalist fără jurnal
Sarbatori fericite, Tavi!
Se strica, iarasi, cumpana zodiilor… Se opreste lumea din goana tampa si isi scutura, o clipa, indiferenta… Au murit Grigore Vieru, voievod peste limba romana, os din osul lui Stefan, plamada din stirpea Eminescului… Tot mai multi in stele, amintiri si vise… Tot mai putini langa noi… Si sceptrul limbii romane cine-l radica din tarana?…
Frate Horia, iti multumesc ca ai lasat un gand aici, chiar sub zodiile care se vor si ele un mic, cat de mic, raspuns la intrebarea dumitale de pe urma.
Am stat si eu cu inima franta aceste zile, de cand am primit, cu mijlocirea dumitale, vestea Accidentului. M-a prins nemiloasa unde ma stii, in creierii muntilor. I-am luat cele cateva volume ce le aveam prin biblioteca de la munte, unele cu autografe, si le-am recitit si le-am recitat. Am mers apoi la casa ceea din marginea padurii, pe care tu o stii doar din povesti, cu doi consateni, la truda despre care ti-am fost scris.
Acolo m-au sunat Basarabenii, in toiul noptii, sa varsam impreuna lacramile acestei mari tristeti. Mi-am trezit consatenii, doi bieti sarmani, abia stiutori de carte, am scos din pivnita cateva sticle de Kagor moldovenesc, si le-am rostit poeziile lui Vieru pana in zori. Apoi, le-am spus: baieti, va las la casele voastre, eu m-oi porni spre Chisinau.
Tu scrii despre ingratitudine ca despre o caracteristica a Neamului Romanesc. Ti-am incropit un raspuns, pe care n-am avut puterea sa il adaug la locul discutiei. Il voi pune aici, cand gandul va gandi sa cuprinda aceasta tristete. Dar despre ce Neam vorbesti dumitale? Cine sunt acei ingrati pe care ii socotesti ca sunt Neamul intreg?
Pentru ca acesti doi tineri sarmani, care n-au auzit in viata lor de Grigore Vieru, care n-au citit in viata lor o poezie, care abia stiu sa buchiseasca, care n-au iesit de pe Valea Iadului dincolo de primul oras, care nu au habar unde e Chisinaul pe harta, care n-au macar auzit ca sunt doua Tari de Romani, la cei treizeci de ani ce ii au, au plans din rand cu mine si m-au ascultat recitand din Vieru cu o sfiala de ingeri! Pentru ca acesti doi tineri, pricepand si ei ce or fi priceput intr-o noapte, mi-au spus: pe noi nu ne lasi acasa. Noi venim la Chisinau! Au cine e Neamul Romanesc, politicienii si intrigantii pe care nu ii voi vedea la groapa Poetului sau bietii tarani care nu vor sa ramana acasa?
Caci da, s-au dus Prietenul nostru si Voievodul Poeziei Noastre, Domnul Grigore Vieru.
In toata tristetea, atunci cand un Voievod pleaca, sa nu uitam ca ne trebuieste un nou Voievod. Si acum am sa raspund deplin intrebarii dumitale de pe urma:
Nicolae Dabija.
Sînteţi orădean? Vă invităm la un concert de Lăută renascentistă, instrumentul care apare cel mai des în mîinile îngerilor în iconografia religioasă medievală, instrumentul la care “s-au convertit” Sting și Jan Akkerman.
Concertul va avea loc luni, 22 iunie, la ora 18.00, în Capela Mare a Universităţii Emanuel din Oradea, ora 18.00, (vis-a-vis de Selgros).
Va concerta Caius Hera, lutenist timişorean, unul dintre puţinii lutenişti români, care s-a perfecţionat la Schola Cantorum Basiliensis. Caius Hera cîntă la lăută barocă, vihuela, lăută renascentistă, viola da gamba. Instrumentele pe care cîntă sînt construite de Gyorgy Lorinczi, unul dintre puținii luthieri care construiește lăute.
Intrarea este liberă!
Vă aşteptăm cu drag!
Dacă acest mesaj este considerat invaziv, nedorit, spamant, vă cerem scuze!
http://mariuscruceru.ro/2009/06/15/de-pus-in-agenda-concert-caius-hera-la-oradea/