Eleonora Cercavschi şi graniţa din spatele nostru

ION RATIU DEMOCRACY LECTURE de la The Woodrow Wilson Center acordă anual Ion Ratiu Democracy Award. Recipientul acestei recompense este anul acesta Doamna Eleonora Cercavschi, din Basarabia, director al Liceului “Ştefan cel Mare şi Sfânt”, Grigoriopol, din aşa-numita “Republica Moldova”.

http://www.wilsoncenter.org/index.cfm?topic_id=1415&fuseaction=topics.item&news_id=467877

Eleonora e un erou al luptei pentru Limba Română în Transnistria.

Uite cineva interesat în viaţa grea a românilor din Transnistria:

http://lialungu.blogspot.com/2008_09_29_archive.html

Sărut mâna Doamnei Lia Lungu, pe care am admirat-o, la faţa locului, pentru ce a făcut pentru românism în Statele Unite. Dacă Doamna Lia este “fostă candidată independentă pentru Parlamentul României”, Doamna Eleonora este fostă puşcăriaşă pentru Limba Română.

Citiţi ce spune Eleonora:

http://transnistria.md/ro/interview/0/520/

Şi un interviu mai vechi:

http://www.proeducation.md/files/news/1.oct.2002/14.htm

Lupta pentru Limba Română a basarabenilor este cel mai frumos dar care i s-a întâmplat Neamului Românesc la cumpăna de mileniu şi o lecţie Europei Global Unite şi mondialismului, în general.

O plecăciune tuturor acestor luptători pe baricadele inimii, al căror simbol va fi veşnic Poetul Grigore Vieru.

Câteva cuvinte din “Testamentul” acestuia, “Limba Română, oastea noastră naţională”, rostit pe 30 august 2007:

Am spus-o de nenumărate ori: sârma ghimpată din fundul grădinii noastre mi-a zgâriat şi îmi zgârie inima. O suport, însă, cu îngăduinţă ştiind că, aidoma Zidului Berlinului, va cădea şi ea atunci când vor dori organismele internaţionale, marile puteri şi, bineînţeles, atunci când va vroi poporul să o dărâme. Zidul, însă, dintre noi şi Limba Română trebuie să cadă azi. Nu am nicio îndoială că va cădea în curând. Lacrimi aşteaptă la rând, aşteaptă la coadă să strălucească de bucurie în ochii noştri în acea măreaţă zi, când vom fi şi noi în rând cu lumea, cu alte cuvinte, în Europa. Nu poţi intra în Europa cu graniţa în spate.

0 Răspunsuri to “Eleonora Cercavschi şi graniţa din spatele nostru”



  1. Niciun comentariu până acum.

Lasă un Răspuns




a

Fundamente

"Ultima mea voinţă Unicul dor al vieţii mele e să-mi văd Naţiunea mea fericită, pentru care după puteri am şi lucrat până acuma, durere fără mult succes, ba tocma acuma cu întristare văd, că speranţele mele şi jertfa adusă se prefac în nimica. Nu ştiu câte zile mai pot avea ; un fel de presimţire îmi pare că mi-ar spune, că viitorul este nesigur. Voiesc dar şi hotărât dispun, ca după moartea mea, toată averea mea mişcătoare şi nemişcătoare să treacă în folosul naţiunii, pentru ajutor la înfiinţarea unei academii de drepturi; tare crezând, că luptătorii cu arma legii vor putea scoate drepturile naţiunii mele. Câmpeni 20 decembrie 1850" Avram Iancu
Nu ni se potriveşte nici un model extern de civilizaţie: nici cel sovietic, nici cel american, nici cel nipon sau german. Ar fi trebuit să fim lăsaţi să creştem organic, dinlăuntrul nostru. Cred că schema de bază, arhetipal-seminală, a fiinţei noastre se găsea undeva în duhul vechiului sat valah: care sat, murind cu zile, ne-a lăsat de izbelişte, la mijloc de drum, între preistorie şi electronică. Nu avem un pattern, creştem şi descreştem aiurea, după legi haotice, stejari în ghivece, lupi în seminare marxiste, ingineri căutând petrol şi oţel şi negăsind decât cimitire de folclor şi limbă. Ion D. Sîrbu, Jurnalul unui jurnalist fără jurnal