Cântec lângă fereastră
Am să vin într-o seară la fereastra ta
să ascult cum îţi cântă inima.
Am să trec, tiptil, prin grădină
să mă strecor la tine în inimă.
Ai sa m-auzi? Ai să mă crezi?
Căci de văzut nu poţi să mă mai vezi…
Sunt umbră şi în urma mea
nu mai adie nicio stea.
Sunt floare şi ca rădăcină
am pasul meu şi o inimă.
Petalele îmi sunt aripe…
Mi-am petrecut demult cele din urmă clipe.
Să mai treci să rupi o petală,
ca floarea să rămână goală.
Ori poate să mă sădeşti la fereastră,
de vei găsi şi pentru mine vreo glastră.
ce frumoase poezii! Dar asta e chiar extraordinara, felicitari
Multumesc! Poezioarele acestea sunt, după mine, doar nişte jocuri, de încălzire, cum ar veni, dar, dacă plac…
N-am uitat ca (v)-am promis un recurs la bucurie (probabilitatea de a il considera valid pentru postare era pentru ieri…), dar mai va! Poate… la sfarsit de saptamana!
Cu toata pretuirea, OB