Cântec lângă fântână

Tu nu mai vii pe la fântâna

cu apele adânci!

Parc-a trecut doar săptămâna

de atunci!…

Nici gustul apei n-am uitat,

nici setea gurii tale!

Parcă nu ani s-au dumicat

la vale!…

Dar până unde poţi s-ajungi

cu ochii?

Tot câmpul azi e presărat cu rugi!

Şi plopii…

Cât au crescut de ieri şi s-au umplut

cu stele!

Atâtea stele ce-aş fi vrut

să fie-a mele!…

Şi-atâtea lacrămi în fântâna noastră!

Şi-un peşte

zace-n noapte ei albastră

ca-ntr-un cleşte…

0 Responses to “Cântec lângă fântână”


  1. No Comments

Lasă un Răspuns




Fundamente

"Ultima mea voinţă Unicul dor al vieţii mele e să-mi văd Naţiunea mea fericită, pentru care după puteri am şi lucrat până acuma, durere fără mult succes, ba tocma acuma cu întristare văd, că speranţele mele şi jertfa adusă se prefac în nimica. Nu ştiu câte zile mai pot avea ; un fel de presimţire îmi pare că mi-ar spune, că viitorul este nesigur. Voiesc dar şi hotărât dispun, ca după moartea mea, toată averea mea mişcătoare şi nemişcătoare să treacă în folosul naţiunii, pentru ajutor la înfiinţarea unei academii de drepturi; tare crezând, că luptătorii cu arma legii vor putea scoate drepturile naţiunii mele. Câmpeni 20 decembrie 1850" Avram Iancu

Unde s-a fugit de aici

  • Nimic