… Iată, câte fructe, la margină de drum!
Dar ce clopot îmi bate în tâmplă acum?
Ce plumb mă apasă pe gât şi pe piept?
Şi drumul acesta - de când e mai drept?
Ce stele sunt acestea ce nu-s?
Şi pietrele din preajmă - unde s-au dus?
Iată, cum cad cu ochii în cer!
Şi, iată, sânge - pe podeaua de fier!
Un strigăt albastru îmi rămâne pe gură.
E tot mai rece această căldură.
Drumul s-a aprins şi s-a stins într-un punct.
Fructele aproape s-au copt. Dar plouă mărunt.
Frumos, felicitari..Astept insa adevaratul recurs la bucurie.. Va urez o seara vesela.