Murit-a Remes, cisla-aceea tuieşă…

Murit-a Remes, cisla-aceea tuieşă de-ape… Uitarea

a-nghiţit brazii voinici, uitarea au băut înstâncatele

ape! Brânci grele peste Remes s-au întins, s-au adâncat.

La cântători, când zeu cerca din piatră să nască, a murit

grozavul fosat. La cântători fost-a-ngropat.

Unde sunteţi, ciudaţi - pe cari-odinioară atât vă-ndrăgeam! -

eulogi? Minor, Limes, Narcissus! O, horei, pentru ce

s-a-ncuibat liniştea-n voi? Căpetenii - fiecare fii de-Oebali -

Hyacintus: păstrăvi cu burţile-n sus manuscriptele voastre

pietrele cu burţile-n jos amintirile noi!

(prelucrare după Octavian Blaga, N-AM SĂ UIT NICIODATĂ NIMIC ŞI TOTDEAUNA AM SĂ RĂZBUN, Oradea: Cele Trei Crişuri, 1994)

0 Responses to “Murit-a Remes, cisla-aceea tuieşă…”


  1. No Comments

Lasă un Răspuns




Fundamente

"Ultima mea voinţă Unicul dor al vieţii mele e să-mi văd Naţiunea mea fericită, pentru care după puteri am şi lucrat până acuma, durere fără mult succes, ba tocma acuma cu întristare văd, că speranţele mele şi jertfa adusă se prefac în nimica. Nu ştiu câte zile mai pot avea ; un fel de presimţire îmi pare că mi-ar spune, că viitorul este nesigur. Voiesc dar şi hotărât dispun, ca după moartea mea, toată averea mea mişcătoare şi nemişcătoare să treacă în folosul naţiunii, pentru ajutor la înfiinţarea unei academii de drepturi; tare crezând, că luptătorii cu arma legii vor putea scoate drepturile naţiunii mele. Câmpeni 20 decembrie 1850" Avram Iancu