Murit-a Remes, cisla-aceea tuieşă de-ape… Uitarea
a-nghiţit brazii voinici, uitarea au băut înstâncatele
ape! Brânci grele peste Remes s-au întins, s-au adâncat.
La cântători, când zeu cerca din piatră să nască, a murit
grozavul fosat. La cântători fost-a-ngropat.
Unde sunteţi, ciudaţi – pe cari-odinioară atât vă-ndrăgeam! -
eulogi? Minor, Limes, Narcissus! O, horei, pentru ce
s-a-ncuibat liniştea-n voi? Căpetenii – fiecare fii de-Oebali -
Hyacintus: păstrăvi cu burţile-n sus manuscriptele voastre
pietrele cu burţile-n jos amintirile noi!
(prelucrare după Octavian Blaga, N-AM SĂ UIT NICIODATĂ NIMIC ŞI TOTDEAUNA AM SĂ RĂZBUN, Oradea: Cele Trei Crişuri, 1994)
0 Răspunsuri to “Murit-a Remes, cisla-aceea tuieşă…”