Puzderie de clipe au scânteiat uşor,
pierzându-se în noaptea veşniciei lor,
lăsând în amintire-mi încrustate
cioburi de sticlă colorate
ce-n raza soarelui de astăzi strălucind,
caleidoscopul miracolului
copilariei mele mi-a dăruit.
Căsuţe albe de paiantă cu-albastre cercevele,
bătrânele iscodind ca ochi curioşi
peste gardurile acoperite de zorele,
cum pe drumul fără pulbere,
maistosul fluviu rege
molcom trecea pierdut în visare,
spre-ntâlnirea cu albastra, diafana mare
ce-n horbota-i de spumă îmbrăcată
se ridica nerabdatoare,
pe stâncile-i ieşite-n cale.
Şi-n hainele-i de gală albe
bătrânul far, străjer ce-o însoţea,
tăcând răbdător,
cu ochii mijiţi către soare,
zâmbea.
Nori roz, gălbui, nori fumurii,
nori cât cu ochii cuprindeam,
fugăriţi de vântul tânăr se-ntreceau
peste blândul cer siniliu,
oprindu-se o clipă curioşi
deasupra celor două tărâmuri
uitate în cale de timp,
cimitirele pierdute prin ierburile-nalte,
cu pietre-n neştiute limbi inscripţionate
peste care şerpii de apă
picotind la soare se încolăceau.
Şi mai departe veseli alergând
răvăşind ştrengăreşte pămătufurile
trestiilor unduitoare,
lişiţele ridicau în zbor
cu ţipete de indignare.
Peste-ntinsele ape privind visătoare,
zăream trecând în depărtare
călătoarele vapoare
fluturându-şi batistele fumului alb
către cerul infinit
din care toate veneau,
în care toate se pierdeau
şi cu uimire, pentru-ntâia oară
alfabetul veşniciei îl silabiseam.
SILABISIND
(Sulina)
Puzderie de clipe au scânteiat uşor,
pierzându-se în noaptea veşniciei lor,
lăsând în amintire-mi încrustate
cioburi de sticlă colorate
ce-n raza soarelui de astăzi strălucind,
caleidoscopul miracolului
copilariei mele mi-a dăruit.
Căsuţe albe de paiantă cu-albastre cercevele,
bătrânele iscodind ca ochi curioşi
peste gardurile acoperite de zorele,
cum pe drumul fără pulbere,
maistosul fluviu rege
molcom trecea pierdut în visare,
spre-ntâlnirea cu albastra, diafana mare
ce-n horbota-i de spumă îmbrăcată
se ridica nerabdatoare,
pe stâncile-i ieşite-n cale.
Şi-n hainele-i de gală albe
bătrânul far, străjer ce-o însoţea,
tăcând răbdător,
cu ochii mijiţi către soare,
zâmbea.
Nori roz, gălbui, nori fumurii,
nori cât cu ochii cuprindeam,
fugăriţi de vântul tânăr se-ntreceau
peste blândul cer siniliu,
oprindu-se o clipă curioşi
deasupra celor două tărâmuri
uitate în cale de timp,
cimitirele pierdute prin ierburile-nalte,
cu pietre-n neştiute limbi inscripţionate
peste care şerpii de apă
picotind la soare se încolăceau.
Şi mai departe veseli alergând
răvăşind ştrengăreşte pămătufurile
trestiilor unduitoare,
lişiţele ridicau în zbor
cu ţipete de indignare.
Peste-ntinsele ape privind visătoare,
zăream trecând în depărtare
călătoarele vapoare
fluturându-şi batistele fumului alb
către cerul infinit
din care toate veneau,
în care toate se pierdeau
şi cu uimire, pentru-ntâia oară
alfabetul veşniciei îl silabiseam.
si eu am incercat sa compun un pastel despre acest loc de lume, am copilarit acolo . nu e la fel de frumos ca al d-voastra, felicitari