O veste tristă: Fănuş Neagu este în metastază

Citesc o veste tristă, foarte tristă: scriitorul Fanuş Neagu este internat la Spitalul Elias din Bucureşti. Cancerul academicianului s-a generalizat.

http://www.ziare.com/Fanus_Neagu__internat_la_Elias-213442.html

Nu, nu este Somnul de amiază. Va ninge iar, va ninge iar peste Bărăgan. Îngerul strigă, pentru a câta oară! Oprindu-mi cvadriga plină ochi de greieri şi păpădii, acestui frumos nebun - pe care îl revăd chiar acum cu uimire ca ACTOR în Casa de la Miezul Nopţii şi în Crucea de piatră -, o îmbrăţişare din scaunul singurătăţii mele.

1 Răspuns to “O veste tristă: Fănuş Neagu este în metastază”


  1. 1 constanta 5 martie, 2008 la 6:39 pm

    Azi vorbeam despre toposul pe care atat de bine l-a conturat in scrierile sale:curgeau metaforele ca doinele,variate, mereu surprinzatoare.Literatura romana se “scutura de podoabe”,la sensul propriu din pacate.Oricat de “contemporani” ar fi liceeni de azi cu postmodernistii{M.Cartarescu,M.Nedelciu,N.velea,ca sa-i numesc doar pe cei cu care le-am retinut atentia,nu-i recepteaza,nu gasesc afinitati cu ei decat sporadic.Asteapta un stil ,un limbaj specific literaturii.”Expresia prozaica,de toata ziua o auzim pana la saturatie”,ceva pentru suflet ar fi mai potrivit.Primul din cei citati spunea ca literatura nici n-ar trebui ‘invatata”in scoala.Il contrazic cu experienta frumoasa a initierii in receptarea textelor literare,a catorva generatii de adolescenti:mereu altii,mereu deschisi.Oare de ce nu le-o fi placand decat literatura pana la postmodernism?Ma intreb..si astept ploaia de fluturi…..

Lasă un Răspuns




Fundamente

"Ultima mea voinţă Unicul dor al vieţii mele e să-mi văd Naţiunea mea fericită, pentru care după puteri am şi lucrat până acuma, durere fără mult succes, ba tocma acuma cu întristare văd, că speranţele mele şi jertfa adusă se prefac în nimica. Nu ştiu câte zile mai pot avea ; un fel de presimţire îmi pare că mi-ar spune, că viitorul este nesigur. Voiesc dar şi hotărât dispun, ca după moartea mea, toată averea mea mişcătoare şi nemişcătoare să treacă în folosul naţiunii, pentru ajutor la înfiinţarea unei academii de drepturi; tare crezând, că luptătorii cu arma legii vor putea scoate drepturile naţiunii mele. Câmpeni 20 decembrie 1850" Avram Iancu