Din nou Basarabia

Vladimir Voronin vrea să înlocuiască în şcolile din “Republica Moldova” denumirea limbii materne a românilor din Basarabia. Înapoi la aberaţia “limbă moldovenească”? Reproduc un protest din “Literatura şi arta” de la Chişinău.

Profesorii de limba şi literatura română de la liceele şi gimnaziile din raionul Criuleni protestează vehement împotriva iniţiativei Preşedintelui Vladimir Voronin de a substitui de la 1 septembrie 2008, în învăţământ, disciplina „limba română” cu „limba moldovenească” şi îşi exprimă indignarea în legătură cu atacurile Domniei Sale la adresa simbolurilor de stat ale Republicii Moldova.
Aceste declaraţii încalcă un şir de articole ale Constituţiei R. Moldova, printre care şi articolul 12, alineatul 5, deci şi drepturile populaţiei; înjosesc demnitatea naţională, denaturează adevărul ştiinţific şi istoric.
Este indicat, în acest caz, îndemnul de a citi lucrările marilor savanţi ai lumii referitor la această problemă semnate de Eugeniu Coşeriu, Ruben Budagov, Silviu Berejan, Anatol Ciobanu, Rajmund Piotrovski, Mioara Avram, Dumitru Eremia şi mulţi alţii.
Cerem să fie respectat adevărul lingvistic şi istoric. Cerem să fie respectată nu numai demnitatea naţională şi umană a profesorilor şi elevilor, ci şi a tuturor locuitorilor din Republica Moldova. Cerem să se pună capăt manipulării acestor noţiuni cu scopul de a sustrage atenţia de la dezordinea din ţară, de la dezastrul economic şi de a provoca conflicte interetnice.
Permanenta denaturare a adevărului ştiinţific în politica lingvistică din Republica Moldova afectează grav identitatea basarabenilor, creându-se serioase complexe de inferioritate, de multe ori ireversibile, care au repercusiuni nefaste asupra existenţei lor sociale şi culturale.
Căci se ştie că pentru oameni de bună- credinţă adevărul despre denumirea limbii este pe cât se poate de limpede. Limba română este denumirea adevărată a limbii pe care o vorbesc toţi românii, inclusiv basarabenii. Fiecare dialect are un nume propriu, care nu se poate substitui denumirii limbii noastre.
De aceea noi, semnatarii acestei scrisori, adresându-ne partidului de guvernământ şi autorilor respectivelor „iniţiative”, cerem respectarea argumentelor ştiinţifice ale lingviştilor.
Suntem indignaţi şi de atacurile zilnice, organizate metodic, dirijate din culise, la adresa României, patria noastră istorică, la adresa lucrătorilor Ambasadei României la Chişinău.
Ne adresăm tuturor profesorilor din republică, tuturor oamenilor de cultură, ştiinţă, care activează în diferite domenii, tuturor oamenilor de bună-credinţă să ia atitudine faţă de aceste probleme, să apară cu opinii personale ori colective în mass-media.

http://www.literaturasiarta.md/eventsview.php?l=ro&idc=1&id=156

 

În acelaşi număr al atât de necesarei reviste de la Chişinău, un editorial cât un Prut de lacrimi, semnat de inegalabilul poet Nicolae Dabija. Spicuiri:

…Încă în secolul XIX, marele prozator Ion Creangă, parcă referindu-se la opţiunea europeană a basarabeanului, a spus: „Englezul gândeşte în timp ce stă în fotoliu, francezul gândeşte în picioare, americanul – în timp ce merge şi noi numai când e prea târziu”.
Destinul nostru european se decide azi.
Uniunea Europeană s-a extins până la Prut. E de datoria noastră s-o ajutăm să treacă Prutul.
Iar guvernanţii de la Chişinău fac descoperiri geografice de senzaţie: zilele trecute ei au stabilit că drumul cel mai scurt al Republicii Moldova către Europa trece prin… Estonia.
În acest sens, Marian Lupu s-a deplasat în mod special la Tallinn, pentru a stabili itinerarul.
Guvernarea actuală e gata să ne ducă în Europa şi prin Vladivostok, Tokio sau Panama, ca să ajungem la Madrid, Roma sau Sofia de pe partea cealaltă a globului, numai nu prin Bucureşti. …

O şansă a europenizării acestui spaţiu este redobândirea cetăţeniei româneşti, care ni s-a răpit abuziv la 28 iunie 1940.
Tot mai mulţi cetăţeni din Republica Moldova, inclusiv din Transnistria, îşi dau seama:  a avea paşaport românesc înseamnă a avea paşaport încă pentru 27 de state ale Uniunii Europene. Înseamnă a avea vize deschise pentru toată Europa, iar începând cu 2008 – şi pentru SUA.
Leonard Orban, comisarul european pentru multilingvism, a declarat că Comisia Europeană nu va interzice României „de a acorda cetăţenie română cetăţenilor moldoveni”, menţionând că: „cetăţenii moldoveni care vor primi cetăţenia română vor beneficia de toate drepturile de care se bucură şi cetăţenii europeni”.
Cele 800 000 de cereri de obţinere a cetăţeniei române care zac în saci la Consulatul României vorbesc de opţiunea proeuropeană a majorităţii cetăţenilor noştri.
Preşedintele Voronin, care se teme să rămână cumva fără supuşi, ar trebui invitat la Consulat, ca să se convingă că acestea există.
România urmează doar să deblocheze procedura de reacordare a cetăţeniei pentru basarabeni. Ar fi vorba doar de un gest reparatoriu.
Din păcate, dacă se va păstra şi pe viitor acelaşi ritm de redobândire a cetăţeniei, când sunt examinate doar câte 7 cereri pe zi, numai pentru procesarea celor 800 000 de cereri de la Consulatul de la Chişinău vor fi necesari 1960 de ani.
Cu cererile noastre vor obţine cetăţenie românească abia urmaşii noştri din anul 3967.
Ar fi ca şi cum o cerere de-a împăratului Traian ar fi examinată abia de Traian Băsescu sau Vladimir Voronin. …

La ora actuală Republica Moldova are statut de „vecin al Uniunii Europene”, adică suntem vecini cu noi înşine.
Dar nu Europa are nevoie de noi, noi avem nevoie de ea.
A conta pe faptul că odată şi odată ea ne va regăsi e absurd.
S-ar putea ca atunci ea să ne caute şi să nu ne mai găsească. Pe hartă, dar – nici Acasă.
Basarabenii s-au risipit pe tot globul în căutarea unei bucăţi de pâine.
Strămoşii noştri, când plecau în lume, obişnuiau să pună în cizme ţărână din pământul ţării lor, spre a-l avea mereu sub tălpi, crezându-se că acesta îi ajută în toate.
Să sperăm că acest obicei care s-a mai păstrat, cel puţin în inimi, dacă nu în încălţări, să-i ajute pe aceştia să-şi regăsească drumul Acasă, ca împreună să creăm europenii şi Europa şi-n acest spaţiu din inima Bătrânului Continent.  …

http://www.literaturasiarta.md/

0 Răspunsuri to “Din nou Basarabia”



  1. Niciun comentariu până acum.

Lasă un Răspuns




a

Fundamente

"Ultima mea voinţă Unicul dor al vieţii mele e să-mi văd Naţiunea mea fericită, pentru care după puteri am şi lucrat până acuma, durere fără mult succes, ba tocma acuma cu întristare văd, că speranţele mele şi jertfa adusă se prefac în nimica. Nu ştiu câte zile mai pot avea ; un fel de presimţire îmi pare că mi-ar spune, că viitorul este nesigur. Voiesc dar şi hotărât dispun, ca după moartea mea, toată averea mea mişcătoare şi nemişcătoare să treacă în folosul naţiunii, pentru ajutor la înfiinţarea unei academii de drepturi; tare crezând, că luptătorii cu arma legii vor putea scoate drepturile naţiunii mele. Câmpeni 20 decembrie 1850" Avram Iancu
Nu ni se potriveşte nici un model extern de civilizaţie: nici cel sovietic, nici cel american, nici cel nipon sau german. Ar fi trebuit să fim lăsaţi să creştem organic, dinlăuntrul nostru. Cred că schema de bază, arhetipal-seminală, a fiinţei noastre se găsea undeva în duhul vechiului sat valah: care sat, murind cu zile, ne-a lăsat de izbelişte, la mijloc de drum, între preistorie şi electronică. Nu avem un pattern, creştem şi descreştem aiurea, după legi haotice, stejari în ghivece, lupi în seminare marxiste, ingineri căutând petrol şi oţel şi negăsind decât cimitire de folclor şi limbă. Ion D. Sîrbu, Jurnalul unui jurnalist fără jurnal