Coelho, România, experiment… vrăjitoresc, a muri trăind

Eroina ultimului roman al lui Paulo Coelho (Vrăjitoarea din Portobello) se cheamă Athena şi s-a născut în România. Romanul a fost lansat şi în România, la finele anului trecut.

http://blog.metropolis.ro/category/autori/paulo-coelho/

Paulo Coelho propune un experiment foarte interesant pe marginea acestui roman:

http://paulocoelhoblog.com/experimental-witch/

Într-un interviu acordat ziarului „Gândul”, Paulo Coelho vorbeşte despre întâlnirea cu România:

„Toate întâlnirile sunt magice. Este întotdeauna un moment puternic când mă uit în ochii unui cititor şi pot să văd cum el sau ea a resimţit experienţa a ceea ce am scris. Devine atunci o experienţă comună. După cum ştii, un scriitor este întotdeauna singur. Dar în clipa – şi asta nu se întâmplă foarte des – în care te vezi în ochii lui sau ai ei, ceva magic se întâmplă. Gânduri vibrează, gânduri se transferă. În România am avut această posibilitate şi întâlnirile de aici au fost atât de importante încât au lăsat o urmă şi de aceea România este prezentă în noua mea carte.”

http://www.gandul.info/interviu/paulo-coelho-romania-prezenta-mea-carte.html?3898;346537

Pentru cei care nu ştiu, Paulo Coelho ţine şi un blog:

http://paulocoelhoblog.com/

În unul dintre ultimele posturi, scriitorul brazilian afirmă că literatura sa este legată în totalitate de o nouă atitudine politică: omul în căutarea identităţii sale. A muri trăind, aceasta ar fi expresia prin care Coleho ar sumariza această nouă atitudine politică. Cum adică, la:

http://paulocoelhoblog.com/2008/01/04/today%e2%80%99s-question-by-aart-hilal/

0 Responses to “Coelho, România, experiment… vrăjitoresc, a muri trăind”


  1. No Comments

Lasă un Răspuns




Fundamente

"Ultima mea voinţă Unicul dor al vieţii mele e să-mi văd Naţiunea mea fericită, pentru care după puteri am şi lucrat până acuma, durere fără mult succes, ba tocma acuma cu întristare văd, că speranţele mele şi jertfa adusă se prefac în nimica. Nu ştiu câte zile mai pot avea ; un fel de presimţire îmi pare că mi-ar spune, că viitorul este nesigur. Voiesc dar şi hotărât dispun, ca după moartea mea, toată averea mea mişcătoare şi nemişcătoare să treacă în folosul naţiunii, pentru ajutor la înfiinţarea unei academii de drepturi; tare crezând, că luptătorii cu arma legii vor putea scoate drepturile naţiunii mele. Câmpeni 20 decembrie 1850" Avram Iancu