1 [Noi umblăm a colinda]
Noi umblăm a colinda
De la o casă la alta.
Sloboade-ne, gazdă,-n casă,
C-afară ploaie de varsă
Şi bate vântul cu nea –
După sobă-i lumea mea!
Deschide, nană, uşa,
Să jucăm fătuca ta,
Să se facă cânepa,
Şi să torci, nană, fuioare,
Să faci, la fetiţe, poale,
Şi să torci, nană, fuiorul,
Să poţi îmbrăca feciorul!
Şi dacă ni-i slobozi
Şi la anul vom veni!
Să fii, gazdă, sănătoasă,
Să plăteşti colinda noastă
C-un colac şi c-un carnaţ
Şi c-o sticlă de jinars!
2 [O, ce veste minunată]
O, ce veste minunată,
Lângă Viflaim s-arată!
Cerul strălucea,
Îngerii venea,
Pe-o rază curată.
Păstorilor din câmpie
Le vesteşte-o bucurie,
Că-ntr-un mic locaş,
Lâng-acel oraş,
E Sfânta Maria.
În coliba păstorească
Vrut-a Domnul să se nască
Fiul său cel Sfânt,
Nouă, pe pământ,
Să ne mântuiască.
Păstorii, cum auziră,
Spre locaşul sfânt porniră,
Unde au aflat
Pruncul luminat
Şi îl preamăriră:
E Iisus, păstorul mare,
Turme ca el nimeni n-are,
Noi îl lăudăm
Şi ne închinăm
Cu credinţă tare!
3 [Colo sus, în vremea-aceea]
Colo sus, în vremea-aceea,
În frumoasa Galileea,
O fecioară locuia
Şi Maria se chema.
Nazaret i-a fost oraşul,
Unde ea-şi avea locaşul.
Într-o zi Maria sta
Singură şi se ruga
Şi, deodată, ce văzură?
Casa toată se umplură
De-o lumină lucitoare,
Ca lumina cea de soare.
Îngerul Gavril intrase
La Sfânta Fecioară-n casă:
– Nu te-nspăimânta, Maria,
Că vei naşte pe Mesia,
Fiu al Domnului va fi
Şi Iisus se va numi,
Fiul Maicii Domnului
Mântuirea omului.
4 [Viflaime, Viflaime]
Viflaime, Viflaime,
Cum de n-ai primit în tine
Pe Fecioara Maria,
Să nască pe Mesia?
N-ai primit-o, Viflaime,
În casele tale bune,
Să dai un pic de sălaş
Celui mai scump copilaş?
N-ai ştiut tu, Viflaime,
Cu câtă dragoste-n tine,
Cea mai sfântă-ntre fecioare,
A Domnului Născătoare,
Îţi dorea mărire mare?
Pat moale şi scutecele
I-au dăruit vitele,
Lumină i-a oferit
O stea de la Răsărit,
Peştera cea luminoasă
Fost-a a Domnului casă,
La venirea lui în lume
Din vina ta, Viflaime!
5 [Adam, dacă a greşit]
Adam, dacă a greşit,
Domnul din Rai l-a gonit,
Din Rai şi din cel Eden,
Osândit cu greu blestem.
Iar Adam, dac-a văzut,
Că-n greşeală a căzut,
A şezut jos într-un loc
Plângând cu lacrimi de foc,
Cu jale la rai privind
Şi către dânsul grăind:
– O, Raiule, loc preasfânt,
Mă vezi în ce jale sunt,
Că sunt cumplit urgisit
Şi de la tine gonit!
O, vai!, cum mă bucuram,
În slava ta când eram,
Iară eu, acum, atât
Sunt jalnic şi amărât,
Că mai mult nu voi gusta
Din sfântă dulceaţa ta!
O, ticălosul de eu
Cum scârbii pe Dumnezeu!
Greu păcat, Evo, de noi,
Că vom fi tot în nevoi,
Că tu, Evo, m-ai silit
Şi de bine m-ai lipsit!
Ci, o, Doamne!, mila Ta
Coat-o spre zidirea Ta
Şi nu mă lăsa scârbit
Să fiu până la sfârşit!
6 [Haideţi, astăzi, credincioşii]
Haideţi, astăzi, credincioşii
Să-i săltăm, să-i săltăm
De naşterea lui Hristos
Să ne bucurăm, să ne bucurăm
Că El, astăzi, în Viflaim,
S-au născut, s-au născut
Precum l-au vestit proorocii
De demult, de demult,
În ieslea dobitocească
Stă culcat, stă culcat,
Ca un prunc micuţ cu-scutece
Înfăşat, înfăşat.
Păstorii cu fluierele
Îl măresc, îl măresc,
Lui Dumnezeu pentru Dânsul
Mulţumesc, mulţumesc!
Şi trei crai de la Persida
Se ivesc, se ivesc,
Aur, smirnă şi tămâie
Dăruiesc, dăruiesc!
7 [O, prealăudată]
O, prealăudată,
Maică preacurată,
Doamnă nenuntită,
Fecioară mărită,
Ceea ce preasfântă
Dumnezeu cuvântă -
L-ai născut în lume
Mai presus de nume,
Care eşti stăpână,
Izvor şi fântână,
Plină de-ndurare,
Fără-mpuţinare,
În viaţă,
Cântă-ţi cu dulceaţă
Ceata creştinească
Şi duhovnicească,
Cu milă-i adapă
Şi de rele-i scapă,
Cu bine-ngrădeşte,
Maică-i întăreşte,
Întru-a Ta mărire
Şi-ntru nemurire!
8 [Ah, ce nebunie şi ce tiranie]
Ah, ce nebunie şi ce tiranie!
Irod cel viclean,
Craiul cel tiran,
Oastea şi-o trimite
Pruncii de-i ucide,
De doi ani în jos,
Cu ei pe Hristos!
Ah, ce grozăvime
De ostaşi mulţime,
Din Ierusalim
Vin la Viflaim,
Intră prin odaie,
Toţi copiii-i taie,
În leagăn găsiţi,
Din braţe răpiţi –
Şi nu scapă nime
De a lor cruzime,
Împrejuru-şi merg
Şi pe toţi îi pierd!
Vai, în neagră noapte
Câtă crudă moarte,
Sângele curat
Cât s-a mai vărsat!
Mamele se uită
Pruncii până-i ciuntă
Şi îi văd tăiaţi
De ostaşi turbaţi!
Lacrimile-neacă,
Inimile seacă
Şi-i văd până mor
Copilaşii lor!
Plâns duios s-aude,
Sufletul pătrunde,
De durere plâng,
Pieptul şi-l înfrâng.
- Mamelor, nu plângeţi,
Pieptul nu vi-l frângeţi,
Pruncii n-or muri,
Ci s-or preamări -
C-a lor sufleţele
S-or preface-n stele,
Luminând frumos
Calea lui Hristos!
9 [Steaua-n sus răsare]
Steaua-n sus răsare,
Ca şi-o taină mare,
Steaua străluceşte
Şi lumii vesteşte
Că astăzi curata,
Preanevinovata
Fecioară Maria
Naşte pe Mesia
În ţara vestită,
Viflaim numită,
Luând fiecare
Bucurie mare,
Care bucurie
Şi aici să fie,
De la tinereţe
Pân’la bătrâneţe!
10 [În oraş la Viflaim]
În oraş la Viflaim
Veniţi voi toţi să-l vedem,
Să-l vedem şi să-l credem,
Că astăzi ni s-au născut
Domnul cel fără-nceput,
Domnul cel mai de demult.
Oamenii au proorocit
Că se va naşte Mesia,
Din sămânţa lui David
Şi din rodul lui Avram,
Mântuirea lui Adam.
Trei crai de-ai pământului
Veniţi la-nchinarea Lui,
Lui daruri îi aducând
Şi din gură cuvântând:
– Culcă-te,-mpărat ceresc,
În sălaş dobitocesc,
Culcă-te pe fân uscat,
De îngeri înconjurat!
Îngerii îţi vor cânta,
Păstorii ţi-or fluiera,
Iară noi daruri ţi-om da -
Aur, smirnă şi tămâie,
Hristoase, mărire Ţie!
11 [Astăzi, cel prealăudat]
Astăzi, cel prealăudat
La-a îngerului mare sfat,
Carele s-au născut jos,
Domnul nostru-Iisus Hristos,
Vrând a-l mântui pe om,
Pentru greşeala din pom,
Şi din Iad a-l izbăvi,
În Rai a-l sălăşui,
A se răstigni pe el,
Cina de taină făcând,
Pe apostoli ospătând,
De la masă s-au sculat,
Picioarele le-a spălat;
Atuncia Iuda, mergând,
L-a vândut pe el zicând:
- Daţi-mi treizeci de-arginţi,
Să vi-l dau să-l răstigniţi.
Evreii banii i-au dat,
El în pungă i-a băgat,
Oaste mare a luat
Şi la Hristos a plecat,
Zicând: - Voi vă veţi uita
Pe care-l voi săruta,
La dânsul veţi alerga
Şi-apucându-l, li-ţi lega.
Astfel, Iuda-aşa făcând
Şi pe Hristos îl prinzând,
L-au dus şi la arhirei,
Ca să-l judece-ntre ei,
Apoi, de-acolo, legat,
L-au trimis şi la Pilat.
Pilat, dacă l-a văzut,
Să-l judece a şezut.
S-a dus de l-a judecat
Pe omul nevinovat,
Unde neamul jidovesc,
Îndrăcit şi diavolesc,
Cere, fără-a conteni,
Pe cruce a-l pironi.
Pilat, mâinile spălând,
Îl stropi pe El, zicând:
- Daţi seamă lui Dumnezeu
Să nu am păcat şi eu,
Că ăsta-i om dumnezeiesc,
Nici o vină nu-i găsesc.
Iară voi, de-l osândiţi,
Luaţi-l de-l omorîţi.
Ei atuncea l-au luat,
L-au bătut, palme i-au dat,
Cu spini l-au încununat
Şi-n obraz că l-au scuipat,
De haine l-au dezbrăcat,
Pe cruce l-au încărcat
Şi mergând la răstignit
Cu cuie l-au pironit,
Cu oţet l-au adăpat,
Fiere i-au dat de-a mâncat,
Şi sufletu când şi-a dat,
Un ostaş a alergat,
Cu suliţa l-a împuns,
Sânge şi apă au curs.
Aceasta Cerul văzând
Şi Pământul nerăbdând,
Din temelii s-a clătit,
Soarele s-a înnegrit,
Luna s-a întunecat,
Pietrele s-au despicat,
Toate-n spaimă au rămas
Până-n al nouălea ceas,
Când l-au dat pe cruce jos
Pe Domnul nostru Hristos.
Cu julj şi cu smirnă uns
În mormântul nou l-au pus,
Şi-a înviat ca un sfânt
A treia zi din mormânt,
Pe Adam din Iad luând
Şi în Rai sălăşuind –
Prin care şi noi, cu toţii,
Fiind ai lui strănepoţi.
Şi de-acum, până-n vecie,
Mila Domnului să fie,
Că ne-a scos de la robie
Şi ne-a dus la-mpărăţie,
Fire-aţi toţi cu bucurie
Şi cu mare veselie!
12 [N-a trecut mult şi-au venit]
N-a trecut mult şi-au venit
Trei crai de la Răsărit,
În Ierusalim intrară
Şi-ncepură a-ntrebară.
Întrebau în lung şi-n lat
Unde-i noul împărat,
Care-acuma s-a născut.
- Steaua lui noi o-am văzut,
Şi-am venit din depărtare,
Să-i aducem închinare.
Aduceţi pe cei mai mari
Arhirei şi cărturari,
Că profeţii, ei au spus
Că va fi născut Iisus.
Ei au zis: - Din Viflaim,
După scrisă, noi spunem,
Va ieşi cândva păstorul,
Care-a cârmui poporul.
Împăratul a chemat
Craii şi le-a cuvântat:
- Iute-n Viflaim plecaţi,
Pruncu-acolo îl căutaţi
Şi găsindu-l, să veniţi
Tot pe-aici, să mă vestiţi,
Că vreau şi eu să mă duc
Închinare să-i aduc.
Craii, auzind, s-au dus,
Steaua-i îndruma de sus,
Şi la staul, colo, iată,
Steaua se opri de-odată.
Merg în faţa Pruncului,
Cuvios se-nchină Lui,
Smirnă-i dau cu dărnicie,
Îi dau aur şi tămâie.
Noaptea, îngerii în vis
Coborî la ei şi-au zis:
- Către casă când porniţi,
Pe Irod să-l ocoliţi.
Dânşii, când înapoiară,
Altă cale apucară.
Îngerul în vis veni,
Lui Iosif astfel grăi:
- Ia-ţi soţie, Prunc, şi-acum,
Iosife, şi pleci la drum.
Din această ţară du-te
În Egipt, cât poţi de iute,
Că Irod în gând şi-a pus
Să omoare pe Iisus.
Iosif, noaptea, se sculă,
Mamă şi Pruncuţ luă,
Mers-au zile, nu opriră,
Până în Egipt sosiră.
Iar pe crai, Irod, mereu
I-aştepta-n palatul său
Şi văzând că nu mai vin
De necaz făcea venin.
A chemat ostaşi îndată:
- Mergeţi repede, o ceată,
Colo-n Viflaim şi sate
Şi oraşe-nvecinate,
Casele la rând luaţi,
Toţi copiii să-i tăiaţi
De la doi-trei ani în jos,
Doar veţi da şi de Hristos!
Şi războinicii s-au dus
Şi-au făcut precum le-a spus.
O, ce vaiete-n cetate,
Împrejurul ei, prin sate,
Cum plângeau, din minţi ieşite,
Mamele nenorocite,
Când vedeau murind pe uliţi
Pruncii lor trecuţi prin suliţi,
Sau când îi vedeau sfărmaţi
Sub călcâie de soldaţi.
Dar nici nu-ncetase plânsul,
Când Irod muri şi dânsul,
Îngerul, atunci, a zis
Lui Iosif, noaptea, în vis:
- Ia-ţi pe Prunc şi ia pe mamă
Şi te-ntoarce-n a ta ţară,
Grijă n-ai de ce să porţi,
Că de-acum e printre morţi
Cel ce mâna vrea să pună
Pe Iisus, ca să-l răpună.
El, în zori, cum se sculă,
Mamă şi pe Prunc luă,
Din Egipt la drum porniră
Şi în Nazaret veniră.
Ocrotit de Dumnezeu,
Pruncu-aici creştea mereu
Şi de darul Domnului
Se umplea făptura Lui!
13 [S-a născut Fiul cel Sfânt]
S-a născut Fiul cel Sfânt
Dumnezeu pe-acest pământ!
Toată lumea auzea,
Foarte mult se veselea,
Şi-ndată ce-au auzit,
Trei crai de la Răsărit
Pe cai iute-ncăleca,
Dar nici unul n-a ştiut
Pruncul Sfânt unde-i născut.
Cum mergea şi purcedea,
O stea mândră se ivea,
O stea mândră de privit
Venind de la Răsărit,
Şi când sta şi hodinea,
Steaua deasupra lor sta.
Steaua merse spre Apus,
Craii după ea s-au dus,
Până la Ierusalim,
Aproape de Viflaim.
Acolo, cum au ajuns,
Steaua lor li s-a ascuns.
Cei trei crai au întrebat
De naştere de-mpărat:
- Ştiţi voi unde s-a născut
Împărat nou, nu de mult?
Craii auzind răspuns,
Şi steaua căutând iar sus,
Au mers până ce au stat
La cel staul luminat
Şi în iesle au aflat,
Pe fân şi paie culcat,
Pe Marele Împărat.
Craii-ndată l-au zărit,
S-au închinat umilit,
Scumpe daruri i-au adus
Ca lui Dumnezeu de Sus:
Unul aur îi dădea,
Altul smirnă-i întindea,
Alt tămâie-i închina,
Iar Irod, când auzi,
Foarte rău se necăji,
Că lui daruri nu i-au dat
Şi lui nu i s-a-nchinat,
Şi-n mânia lui cea mare
Porni oaste mare, mare,
De la Ierusalim
Spre sărmanul Viflaim,
Să ucidă ăşti mişei
Pe toţi pruncii mărunţei
De doi ani mai mititei!
Şi tăiară într-o zi
Până dup-amiazăzi
Peste patruzeci de mii
Toţi prunci, mărunţei copii,
Spre-a tăia şi pe Cel Sfânt,
Să nu-l lase pe pământ.
Dar Dumnezeu n-a lăsat
Un aşa mare păcat,
Că un înger i-a vestit,
Mai ’nainte de-a porni:
- Cine-a scăpa pe Hristos,
Fie-ne de mult folos!
14 [Iată, iată,-ntr-o poiată]
Iată, iată,-ntr-o poiată,
În poiata Iudeii,
Frumos cântă îngerii!
Îngerii frumos cântau
Şi pe gazdă lăudau,
Că gazda colac ne-a da
Şi cârnaţ şi-afumătură
Şi colboz, cât de gros,
Să-l tragem pe gât în jos,
C-ăla ne-a fi de folos
La naşterea lui Hristos,
De un litru de pălincă
Gazda n-a zice nimică,
Noi vom bea cu cine-om vrea,
Tot cu gazda-alăturea!
Pleacă-ţi mâna jos, la pungă,
Scoate banul gros pe dungă,
Barem de a fi cam rupt,
Că noi bine l-om lipi
Şi mai bine-om hăznăli!
15 [Astăzi, s-a născut Hristos]
Astăzi, s-a născut Hristos,
Mesia cel luminos,
Lăudaţi
Şi cântaţi
Şi vă bucuraţi!
Mititel şi-nfăşăţel,
În scutec de bumbăcel,
Lăudaţi
Şi cântaţi
Şi vă bucuraţi!
Vântul bate, nu răzbate,
Neaua ninge, nu-l atinge,
Lăudaţi
Şi cântaţi
Şi vă bucuraţi!
Şi de-acum până-n vecie
Mila Domnului să fie!
Lăudaţi
Şi cântaţi
Şi vă bucuraţi!
17 [Ciucur verde de mătasă]
Ciucur verde de mătasă,
Lasă-ne găzdoaie-n casă
Corinde mi Doamne
O în tindă, o în casă,
C-afară ploaie de varsă
Corinde mi Doamne
Şi ne-o bătut vânturile
De pe toate dâmburile
Corinde mi Doamne
De nu crezi, hai şi ne vezi,
Că de frig ne-am făcut verzi
Corinde mi Doamne
Nu ieşi cu mâna goală,
Ci-adă-ne colaci în poală
Corinde mi Doamne
Şi cârnaţu’ subsuoară
Şi cu caldaboşu-n oală
Corinde mi Doamne
Bine-ar fi, gazdă, să fie
Şi-o ieguţă cu răchie
Corinde mi Doamne
18 [Pogorît-o, pogorît]
Pogorît-o, pogorît,
Dumnezo şi cu Sânpetru
Pe-un pogon mare de ceară,
Cu nouă stoluri de ceară,
Iară cincii-s de tămâie,
Tot şi-şi creadă şi şi-şi vadă
Cei găzdaci şi cei săraci,
Şi domnii şi iobagile.
La casa bogatului:
– Bună zua, oameni buni!
– Sănătoşi, voi, juni colduşi!
– Gata-i prânzu’ şi ni-l daţi?
Gata-i prânzu’ de bogaţi?
– Prânzu’ nost’ nu-i pentru voi,
Ci-i pentru oameni ca noi!
La casa saracului:
– Bună zua, oameni buni!
– Sănătoşi, voi, junii buni!
– Gata-i prânzu’ şi ni-l daţi?
Gata-i prânzu’, da-i puţin,
Intră-n curte şi-l prânzim!
Şi făcea o pogăcele,
De-inde Dumnezo rupele,
Şi-apu Dumnezo zâcele:
– Te suie, Petre, te suie,
Pe umăr stângaci al meu
Şi vezi, Petre, ce-i vedea?
Coată Petre-n sus şi-n jos:
– Nu mă ţine, Doamne, mult –
Din tânăr îmbătrânesc!
Văd casa bogatului
În mijlocu’ Iadului,
Tot în raza focului!
Umblă-şi Dumnezo cu Petre:
– Te suie, Petre, te suie,
Pe umăr dreptaci al meu,
Şi vezi, Petre, ce-i vedea?
Coată Petre-n sus şi-n jos:
– Ţine-mă, Doamne, mai mult –
Din bătrân întineresc!
Văd casa saracului
În mijlocu’ Raiului,
Tot în raza soarelui!
Ş-amu’i sara lu’ Crăciun
Fire-ai, gazdă, vesel bun
C-am ajuns Sfântu’ Crăciun!
19 [Colo sus, colo mai sus]
Colo sus, colo mai sus,
Sus la poarta Raiului
Corindele
Ce Sfântă Doamnă Marie
Da’ la poartă, cine-n poartă?
Poartă-şi Petru lu’ Sâmpetru
Corindele
Ce Sfântă Doamnă Marie
Portăreşte sufleteşte
Şi de-a dreapta-n Rai primeşte
Corindele
Ce Sfântă Doamnă Marie
Mere-şi, Doamne, cine-şi mere?
Mere-un frate de-al lu’ Petru
Corindele
Ce Sfântă Doamnă Marie
– Petre, Petre, frate-al meu,
Fă-mi şi mie-un loc în Rai
Corindele
Ce Sfântă Doamnă Marie
Gata-s, frate, şi ţi-aş face
Pân’ ai fost pe cel pământ
Corindele
Ce Sfântă Doamnă Marie
Tot birău sătesc ai fost,
Ravaşe strâmbe făceai
Corindele
Ce Sfântă Doamnă Marie
Pe găzdaşi că-i îngădeai,
Pe săraci că-i asupreai
Corindele
Ce Sfântă Doamnă Marie
Loc în Rai cu mine n-ai,
Că Raiu’ nu te primeşte
Corindele
Ce Sfântă Doamnă Marie
Dumnezo nu te-ngădeşte,
Raiu’ nu ţi-l făgădeşte
Corindele
Ce Sfântă Doamnă Marie
Mere-şi de la Rai plângând,
Tot plângând şi suspinând
Corindele
Ce Sfântă Doamnă Marie
De zgomotu’ sfinţilor,
De toiu’ albinelor
Corindele
Ce Sfântă Doamnă Marie
De dulceaţa pomilor,
De mirosu’ florilor
Corindele
Ce Sfântă Doamnă Marie
Iară-şi mere, cine-şi mere?
Mere-o soră de-a lui Petru
Corindele
Ce Sfântă Doamnă Marie
Petre, Petre, frate-al meu,
Fă-mi şi mie-un loc în Rai
Corindele
Ce Sfântă Doamnă Marie
Gata-s, soră, şi ţi-aş face,
Da’ pân-ai fost pe cel pământ
Corindele
Ce Sfântă Doamnă Marie
Tot crâşmar sătesc ai fost,
Băutura o-ai stricat
Corindele
Ce Sfântă Doamnă Marie
Apă-n vin că ai băgat,
Cu sufletu ţi-ai gatat
Corindele
Ce Sfântă Doamnă Marie
Loc în Rai cu mine n-ai,
Că Raiu’ nu te primeşte
Corindele
Ce Sfântă Doamnă Marie
Dumnezo nu te-ngădeşte,
Raiu’ nu ţi-l făgădeşte
Corindele
Ce Sfântă Doamnă Marie
Mere-şi de la Rai plângând,
Tot plângând şi suspinând
Corindele
Ce Sfântă Doamnă Marie
De zgomotu’ sfinţilor,
De toiu’ albinelor
Corindele
Ce Sfântă Doamnă Marie
De-amirosu’ florilor,
De dulceaţa pomilor
Corindele
Ce Sfântă Doamnă Marie
Iară-şi mere, cine-şi mere?
Mere chiar maica lu’ Petru
Corindele
Ce Sfântă Doamnă Marie
– Petre, Petre, fiu de-al meu,
Fă-mi şi mie loc în Rai
Corindele
Ce Sfântă Doamnă Marie
– Gata-s, maică, şi ţi-oi face
Pân-ai fost pe cel pământ
Corindele
Ce Sfântă Doamnă Marie
Sâmbăta de la ujină
Tot lucru ţi l-ai lăsat
Corindele
Ce Sfântă Doamnă Marie
Şi tu, maică, că făceai
Prescurele, cornurele
Corindele
Ce Sfântă Doamnă Marie
Şi mereai, maică, cu ele
Tot în straiţă şi-n straiţele
Corindele
Ce Sfântă Doamnă Marie
În sfintele duminici,
La dalbele biserici
Corindele
Ce Sfântă Doamnă Marie
Până popii slujba fac,
Tu din ochi ai lăcrimat
Corindele
Ce Sfântă Doamnă Marie
Din irimă-ai suspinat.
Loc în Rai cu mine ai
Corindele
Ce Sfântă Doamnă Marie
Că Raiu’ că te primeşte
Şi Dumnezo te-ngădeşte!
Corindele
Ce Sfântă Doamnă Marie
Şi te-ntoarce cruce-n masă,
Rămâni gazdă sănătoasă
Corindele
Ce Sfântă Doamnă Marie
Şi noi cu corinda noastră
Şi noi cu corinda noastră
Corindele
Ce Sfântă Doamnă Marie
20 [Bună veste, gazdă-n casă]
– Bună veste, gazdă-n casă!
– Sănătoşi, voi, juni frumoşi!
Corinde mi Doamne
Placă-ajunşi şi hodiniţi.
– Noi n-am venit să şedem
Corinde mi Doamne
Ci-am venit şi vă-ntrebăm,
Că noi, Doamne, auzit-am
Corinde mi Doamne
Că s-a născut fiul sfânt,
Oare unde, pe pământ?
Corinde mi Doamne
Că cine ni l-ar şti spune,
Bună plată noi i-am dale
Corinde mi Doamne
Doi colaci mândri de grău,
Împletiţi mândru în şase
Corinde mi Doamne
Şi-amândoi în doisprăzece
Sus în câmpu cu flori dalbe
Corinde mi Doamne
În paiele grâului,
În iesluţa boilor
Corinde mi Doamne
În sărune oilor.
Suflă-şi vântul pe sub soare
Corinde mi Doamne
Şi scâlcie cât de tare,
Suflă vântul prin serin
Corinde mi Doamne
Şi scâlcie cât de lin,
Şi-amu-i sara lui Crăciun
Corinde mi Doamne
Fire-ai, gazdă, vesel bun
C-am ajuns sfântul Crăciun
Corinde mi Doamne
Şi te-ntoarce cruce-n masă,
Fire-ai, gazdă, sănătoasă
Corinde mi Doamne
Să plăteşti corinda noastă,
Să plăteşti corinda noastă
Corinde mi Doamne
21 [Şed un măr şi şed un păr]
Şed un măr şi şed un păr,
De vârvuri asămănaţ,
De truptini îndepărtaţ,
Şi la umbra pomilor
Şedu-şi două turturele,
Ţinu-şi două luminele.
Pică două picurele
Şi se face-un feredeu
Şi se scaldă Dumnezeu,
Tot se scaldă şi se-ntreabă –
Ce-i mai bun p-aist pământ?
Nu-i de bun ca boul bun,
Că brăzdează brazdă neagră
Şi revarsă grău roşiu.
Şi se face-un feredeu
Şi se scaldă Dumnezeu,
Tot se scaldă şi se-ntreabă –
Ce-i mai bun p-aist pământ?
Nu-i de bun ca oaia bună,
Că vara te hărăneşte
Şi iarna te-mpodobeşte.
Şi se face-un feredeu
Şi se scaldă Dumnezeu,
Tot se scaldă şi se-ntreabă –
Ce-i mai bun p-aist pământ?
Nu-i de bun ca calu’ bun,
Că te duce şi te-aduce
Şi-n beţie şi-n trezie
Şi-nt-un loc de voinicie.
Şi se face-un feredeu
Şi se scaldă Dumnezeu,
Tot se scaldă şi se-ntreabă –
Ce-i mai bun p-aist pământ?
Nu-i de bun ca omul bun,
Face casa lângă drum
Şi să-ncălzăsc friguroşii
Şi s-adapă toţi setoşii.
Şi te-ntoarce cruce-n masă,
Rămâi gazdă sănătoasă!
22 [Sus, în dalbu’ răsărit]
Sus, în dalbu’ răsărit,
Mândru pom o d’înflorit –
Că la poală-i polăvit,
La truptină-i zugrăvit,
Şi la vârv îi luminos,
Lumină din trii făclii.
Da’alea nu-s trii făclii,
De sunt trii zile mai mari.
Şi pe nume, cum se cheamă?
Una-i sfânta Duminică,
Una-i zua Paştilor,
Una-i zua lu’ Crăciun.
Noi umblăm tot corindând,
După Fiul Sfânt cercând,
Cercându-l şi aflându-l –
Unde Fiul Sfânt năştele
Mândru trii făclii ardele:
– Pomeniţi naşterea mea,
Că cine o-a pomeni,
Cu mult dar l-om dărui,
Cu cununa soarelui,
‘Mpărăţia Raiului!
Şi-amu-i sara lui Crăciun,
Fire-ai, gazdă, vesel bun,
C-am ajuns sfântu’ Crăciun!
23 [D’ardicat-o, ardicat]
D’ardicat-o, ardicat,
Vânători de-ai lu’ Pilat.
Tot vânară, cât vânară,
Cât fu trii zile de vară
Şi nimica n-adunară,
Până când fu joi de sară