O fetişoară, la o ferestruică, privind cum ninge în noapte, sta gânditoare, când îi păru că-l vede pe Moş Crăciun furişându-se prin ogradă:
Nici cireşile nu s-au mai copt…
Câte zile sunt? Vreo opt
de când tata a plecat, s-a dus…
Tot mai cred că s-a ascuns
dindărăt, în şură, în poiată…
Pare-mi că-l aud câteodată…
Uite, Ştefu’, Moş Crăciun i-afară,
vine Moşu’ la noi, scoală!
Şteful doarme însă ca o pară,
ca o pară, pe-un raft, în cămară.
Ce să-i cer lui Moşu’, dacă vine?
Nu ştiu. Mă mai socot, bine?
Parc-aş vrea pe tata să-l aducă
în dar, pe tata acas’ să-l aducă…
Nu mai ştiu al câtulea Crăciun
se tot duce fără tata bun.
Moş Crăciun, să ştii de-acuma:
nu mai vreau păpuşi niciuna!
Doar acasă să-l aduci pe tata,
altceva nimic nu-ţi cer şi gata!
Nu mai vreau păpuşi niciuna,
nu mai vreau nici stelele, nici luna,
vreau să vină tata şi să-mi zică
că-s frumoasă, chiar de-s mititică!
Nu mai vreau nici stelele, nici luna,
altceva nimic nu-ţi cer de-acuma,
doar acasă să-l aduci pe tata,
nu mai vreau păpuşi şi gata!
Dacă nu ştii unde-i tata,-aşteaptă,
îţi spun eu, că sunt deşteaptă.
Şi să-i duci o scrisorică
îţi dictez acuma, acuşică.
Scrie tocmai cum îţi spun:
“Tata bun,
hai acasă de Crăciun!
Eu cu fratele şi eu cu mama,
noi acuma ne-am dat seama,
nu mai vrem păpuşi, nici casă,
numai dumneata să vii acasă.
Nu ne trebui’ bani, nici de mâncare,
n-o să mai strigăm în gura mare,
nu e bună pâinea de nimic,
dacă n-o-mpărţim cu tine-un pic.
Hai acasă, nimic n-am schimbat
pe aici, de când ai plecat.
Vino, tată, frăţiorul meu
strigă tata tot mereu,
mama se tot uită din cerdac,
eu nu ştiu cum să-i împac.”
Hm!… Asta-i tot. Pune jos pana.
Ba semnează-mă acolo: Ana.
Doar un gând şi dorm de-acum:
nu mai cred în tine, Moş Crăciun,
dac-acasă nu-l aduci pe tata!
Şi se cufundă în vise fata…
0 Răspunsuri to “Nici cireşile nu s-au mai copt…”