Frunză verde-a dorului (versuri lirice: trăgănate, hore, cântece)

 

Continuăm antologia de folclor cules de pe Valea Iadului cu “cântece de dor” şi “cântece de cătănie”, cum sunt denominate local versurile lirice. Aceste hore, trăgănate şi cântece nu se cântau la evenimente specifice, ci “în singuratati” sau “la şezători”.

Informatori:

1 - 12 Dochia Costea, 64 ani. Remeţi, 1971

13 - 17 Teodor Ştef, 59 ani, Munteni, 1976

18 - 19 Maria Sărăcuţ, 45 ani. Munteni, 1976

20 - 22 Ana Şerban, 66 ani. Munteni, 1976

23 - 26 Dochia Costea, 63 ani.Remeţi, 1970

27 - 28 Ana Tătar, 77 ani. Remeţi, 1970

29 - 68 Dochia Costea, 63 ani.Remeţi, 1970

69 - 71 Aurel Blaga, 19 ani. Remeţi, 1947

72 - 76 Dochia Costea, 66 ani. Remeţi, 1973

77 - 80 Ileana Sărăcuţ, 84 ani. Bulz, 2005

81 - 86 Oana Toda, 65 ani. Remeţi, 1970

 

1 [Horeşte-ţi, fată, horile]

Horeşte-ţi, fată, horile,

Până eşti cu surorile,

Că dacă te-i mărita,

A hori nu-i cuteza,

În casă, de mamă-ta,

În tindă, de nene-tău,

Afară, de tontul tău!

2 [Cucule, pasăre mândră]

Cucule, pasăre mândră,

Du-te-n pădure şi cântă.

Pe cine-i avea mânie

Să-l blestemi, străin să fie.

Nu trebui’ mai mare foc

Ca străin în al tău loc,

Nu trebui’ mai mare funie

Ca străinătatea-n lume,

Nu trebui’ mai mare sfară

Ca străinătatea-n ţară!

Străin sunt, Doamne, străin,

Că nici apele mă mân,

De străinătate mare

Arde-mi iarba sub picioare!

3 [D-ajungă-mă, Doamne,-ajungă]

D-ajungă-mă, Doamne,-ajungă,

Să m-ajungă zile multe,

Să mă duc la vară-n munte,

S-aud brazii vojoind,

Moaţele-n frunză cântând

Şi nana la boi mânând!

4 [De-aş trăi ca piatra-n munte]

De-aş trăi ca piatra-n munte,

N-aş lua fată cu sute,

Că sutele trec ca darul

Şi eu rămân cu amarul!

Oi lua numai c-o sută,

Nici e oarbă, nici e mută,

Ci-i muiere pricepută,

Doamne ţine-o şi m-ajută!

5 [Trimisu-mi-o mândruţa]

Trimisu-mi-o mândruţa

Vorbă să mă duc la ea

Pe trei pui de turturea!

Şi eu ’napoi i-am trimis

Pe trei puişori de cuc

Că n-am vreme să mă duc,

Că-s cu boii prinşi la jug

Şi-afară-i vreme de plug!

6 [Ştii tu, mândră,-amu-i un an]

Ştii tu, mândră,-amu-i un an

Când noi dintr-un măr mâncam

Şi-amândoi ne săturam?

Dintr-un măr şi dintr-o pară

Ne era cina-ntr-o seară,

Da’ amu, de-ar fi cu sacul,

Nu s-ar sătura nici dracul!

7 [Cât e ţara ungurească]

Cât e ţara ungurească

Nu-i ca fata românească

De mândră şi de frumoasă!

Când ia brâul şi se-ncinge,

Faţa ei revarsă sânge,

Când încinge brâuri - două,

Faţa ei revarsă rouă!

C-aşa-i fata românească

Ca şi cerul de frumoasă!

Faţa-i albă ca paharu’,

Gura-i dulce ca zaharu’,

Faţa-i albă ca smochina,

Gura-i dulce ca smântâna!

8 [Ştii tu, mândră, ce ziceai]

Ştii tu, mândră, ce ziceai,

Când la noi pe prag şedeai?

Că nu este om pe lume

Să-ţi fie drag ca pe mine,

Că şi negru ca pământul,

Ţi-aş fi drag ca sufletul,

Să fiu galben ca ceara,

Ţi-aş fi drag ca inima!

Dar văd, mândră, c-ai minţit,

Că tu altul ţi-ai găsit!

9 [În ogradă, decuseară]

În ogradă, decuseară,

Când ies fetele afară,

Se bat două frunze late.

Da’ nu-s două frunze late,

Ci două fătuţe,-n păr,

Se bat pentru un fecior!

Una hâdă, dar bogată,

Alta mândră, dar săracă.

Cea bogată zice-aşa:

- Ia-mă, tu, bade, pe mine,

Că ţi-a da tata cu mine

Trei turme mari de vaci,

Trei turme mari de porci,

Trei turme mari de oi

Şi pe mine dinapoi!

Cea săracă zice-aşa:

- Ba mă ia, bade, pe mine,

Că ţi-oi face prunci, minune,

Şi te-oi drăgosti cu dor

Toată viaţa, până mor!

10 [Nici mi-e ciudă, nici bănat]

Nici mi-e ciudă, nici bănat,

Fiindcă badea m-a lăsat,

C-oi ieşi seara-n uliţă,

Gata ca şi-o păuniţă!

Din ochi voi cota mândruţ

Şi mi-oi găsi alt drăguţ,

Mai mândru, mai cu iubire,

Nu ca tine,-un scos din fire,

Mai mândru, mai sprâncenat,

Nu ca tine,-un blestemat!

De nu va fi chiar ca tine,

Lasă, fie-a mea ruşine!

De n-o fi ca dumneata,

Lasă, fie-a mea vina!

11 [Vai de mine, ce-i pe-aici]

Vai de mine, ce-i pe-aici!

Plin e satul de voinici,

În tot şanţul, câte cinci,

Şi sub fagul cel mai mare

Zace badea de lungoare.

- Ori mori, bade, ori te scoală,

Ori trimite-mi şi mie boală,

Să te-ajut şi eu a boli,

Doară tu te-i tămădi!

- Ba eu boală nu ţi-oi da,

Ci mai bine m-oi scula!

12 [Pentru pământ de trei coţi]

Pentru pământ de trei coţi

Ne luptăm în lume toţi,

Numai moartea, ea, când vine,

Nu-i e greaţă de bătrâne,

Nu-i e greaţă de voinici,

Nici jale de pruncii mici.

Numai strigă la fereastră:

- Gată-te, omule, gată!

Gată-te, omule, iute,

Că n-am vreme să-ţi spun multe,

Că n-am vreme să te las

Să te ierţi cu cei din cas’!

13 [Când eram la maica fată]

Când eram la maica fată,

Nici ţeseam, nici puneam pânză,

Numai fluieram din frunză,

Dar de când m-am măritat

Şi ţesui, şi pusei pânză,

Şi-o lăsai focului frunză!

14 [Fată mare la părinţi]

Fată mare la părinţi

Nu sili să te măriţi!

Dacă te măriţi odată

Până-i lume nu eşti fată!

Că şi eu, dacă mă-nsor,

Până-i lume nu-s fecior!

15 [Primăvară, primăvară]

Primăvară, primăvară,

Mult mi-e inima amară,

Că plugarii toţi sunt duşi

Pe la nemţi şi pe la ruşi

Şi-a rămas satul golit

Şi-Ardealu-njumătăţit

Şi-i vremea de plugărit

Şi fetele de iubit!…

16 [Mânce-te focul, urât]

Mânce-te focul, urât,

Vie mă bagi în mormânt!

Ce mi-e drag, nu mi-e urât,

Fie ca negru pământ!

Ce mi-e urât, nu mi-e drag,

Fie ca neaua de alb!

Cine strică dragostele,

Mânce-i grâul păsările

Şi ovăzul, piţiguşii,

Şi mintea din cap, greluşii!

17 [Cât e Sibiul de mare]

Cât e Sibiul de mare,

Numai două drumuri are,

Două drumuri şi-o cărare

Şi nici o rază de soare.

Merg feciorii, rând cu rând,

Căpitanul, fluierând,

Fete după ei, plângând.

- Mergeţi, fetelor, ’napoi,

Că noi mergem la război!

Mergeţi, fetelor, la joc,

Că noi mergem toţi în foc!

18 [Trecui valea, mor de sete]

Trecui valea, mor de sete,

Mă-ntâlnii cu două fete,

Amândouă-n straie nouă,

Săruta-le-aş pe-amândouă!

Săruta, pe cea mai mare,

Că îi mândră ca o floare!

Săruta, pe cea mai mică,

Că îi mândră şi voinică!

19 [Mă dusei pe-o vale-adâncă]

Mă dusei pe-o vale-adâncă,

Unde numai cucu-şi cântă,

Cucu-şi cântă, mierla zice:

- Nu-ţi bea banii, măi voinice!

- Lasă,-i beau să nu se strice,

Rugina să nu mi-i mânce!

- Banii nu se fac aşa,

Că-i şedea-n crâşmă şi-i bea,

Banii se fac la pădure,

Din firez şi din săcure!

20 [Nu mă da, maică, departe]

Nu mă da, maică, departe,

Să viu cu desagii-n spate,

Cu desagii-mbăieraţi

Şi cu ochii-nlăcrimaţi,

Cu cizmuţele în mână,

Suspinând de la inimă!

Nu mă da, maică, pe deal,

Că se face grâul rar,

Ci mă dă, maică, la şes,

Că se face grâul des,

Că mi-a fi traiul uşor

Şi n-oi suspina de dor.

21 [Mândra mea cea mândră tare]

Mândra mea cea mândră tare

Nici ciorapi în cizme n-are,

Ci se-ncalţă cu hârtie,

Ca să-mi fie dragă mie!

Dar dragostea ei nu-i bună,

O-a făcut mă-sa pe lună,

O-a stropit cu busuioc,

Să n-aibă-n lume noroc.

22 [Lasă-mă, măicuţă,-n pace]

Lasă-mă, măicuţă,-n pace,

Cu urâtul bai nu-mi face!

Decât cu urâtu-n casă,

Mai bine cu boală-n oasă!

De boală te scapi odată,

Dar de urât, niciodată!

Că urâtu’, bate-l, Doamne,

Cum se culcă - şi adoarme!

23 [Am o mândră mândră tare]

Am o mândră mândră tare,

Cum îi luna lângă soare,

Crâşmăriţă-n Dealu Mare!

Rău mă tem c-a păgubi,

Că nu şti’ rândul crâşmii,

Rău mă tem că s-a-nşela,

Că nu prea şti’ aduna.

24 [Ţucu-ţi, mândră, ochii tăi]

Ţucu-ţi, mândră, ochii tăi

Dimineaţa mulgând oi

Şi seara cotând viţei,

Ochii şi sprâncenele

C-alea fac păcatele!

De n-ar fi ochi şi sprâncene,

Nici n-ar fi păcate grele,

Dar ochi şi sprâncene sunt

Şi păcate pe pământ!

25 [Şi-aseară fusei la fete]

Şi-aseară fusei la fete,

Dumnezeu sfântul mă ierte!

Pentru că le sărutai,

Poate că ne-o duce-n rai.

Şi eu cred că-n rai ne-o duce,

Că le-o fost guruţa dulce!

26 [Mătrăgună-ntre jirezi]

Mătrăgună-ntre jirezi,

Bade ca al meu nu vezi,

Că-i pe el cămaşă dalbă,

La grumaz - năframă neagră,

Numa’ gura lui mi-i dragă,

Ochii lui - muruţă neagră,

Pe din sus de gurişoară -

Cunună de mustecioară!

Merişor din păruţ verde,

Rău mă tem că mi l-oi pierde,

Că l-am mai pierdut odată

Şi l-am cotat lumea toată,

D-apoi eu că l-am aflat

În mijlocul codrului,

La curţile dorului.

Se luă doru-a-ntreba:

- Doară coţi pe cineva?

- Cot pe cel cu pană lată…

- Mândră, nu te pot lua,

Că porţi otravă la brâu

Şi omori omul de viu.

Mândră, de te-i mânia

Şi cu mine-i face-aşa!

27 [Mers-o badea la Bratca]

Mers-o badea la Bratca,

Nu ştiu ce mi-a cumpăra!

Papuci cu călcâi de iagă,

Când oi juca şi se spargă,

Papuci cu călcâi de nucă

Când oi juca şi se rupă?

Cumpăra-mi-a badea mie

Cârpă, rochie şi zadie?

28 [U-iu-iu, puiuţ de drac]

U-iu-iu, puiuţ de drac,

Şapte fete şi-un colac

Şi colacu-i de mohor,

Şapte fete şi-un topor

Şi toporu-i de oţel,

Şapte fete şi-un căţel

Şi căţelul n-are mamă,

Şapte fete şi-o năframă,

Năframa-i împăturată,

Şapte fete şi-o poiată,

Şi poiata n-are uşă,

Şapte fete şi-o cătuşă

Şi cătuşă n-are hudă,

Şapte fete şi o gudă!

29 [Hoi, maică, norocul meu]

Hoi, maică, norocul meu

L-or băut boii-n pârâu!

Nu ştiu, boii l-or băut,

Ori eu noroc n-am avut!

L-a băut un bou roşiu,

Maica mea, norocul meu?

L-a băut un bou bălan,

De eu n-am noroc şohan?

30 [O viaţă am şi eu]

O viaţă am şi eu

Şi de-aceea-mi pare rău!

Să mă văd scăpat de ea,

Doamne, într-un ceas aş vrea,

Să dau somnul lin, plăcut,

Pe pereţii reci de lut,

Între patru scânduri late,

Unde dorul nu străbate,

Nici durerea n-are loc,

Acolo-i al meu noroc…

31 [Maica mea, când m-ai făcut]

Maica mea, când m-ai făcut,

Mai bine m-ai fi făcut

Două fântânele reci

Între două dealuri seci!

Şi dintr-a mele picioare

Să faci două scărişoare,

Şi din brânca mea cea dreaptă,

Un pahar de băut apă,

Şi dintr-ai mei ochişori

Să faci două cotători,

Cine-a fi să mă privească

Tot de mine să vorbească!

32 [Sus îi Dumnezeu, să-l bată]

Sus îi Dumnezeu, să-l bată!,

M-a învăţat sărutată

Şi m-a lăsat supărată

Şi m-a-nvăţat a iubi

Şi m-a lăsat a dori

Şi m-a lăsat dintr-odată

În multe lacrimi scăldată,

Că eu nu gândeam bine

Că iubeşte ca şi mine!

33 [Cântă, cuculeţule]

Cântă, cuculeţule,

’N toate dimineţile!

Dar, te rog, în ziua mea,

Taci, cucule, nu cânta!

Până d-am fost la părinţi,

Te-am rugat mereu să cânţi,

Dar de când m-am măritat,

Văd că tot rău mi-ai cântat.

Eu te ascultam cu drag,

Când cântai pe crac de fag,

Când cântai pe crac de nuc,

Vream de pene să te-apuc,

Să te bag în colivie,

Ca să-mi cânţi de veselie.

34 [Mult mă-ntreabă fir de iarbă]

Mult mă-ntreabă fir de iarbă

Care mândră mi-i mai dragă.

Eu spusei: a inului,

Fecioara vecinului!

35 [Vecină, de-ţi pare rău]

Vecină, de-ţi pare rău,

Că iubesc feciorul tău,

Ia golumb din părul meu

Şi leagă feciorul tău

Şi ne-ntâlnim rareori -

Într-o zi de nouă ori

Şi sâmbăta numa-o dată,

Duminica, ziua toată!

Şi-l mână mă-sa la boi,

Şi uliţa-i pe la noi,

Pe la noi, pe la fereastră,

Cum îl văd, îl chem în casă,

Şi-i dau pită din oraş

Cu groştior din talgeraş,

Şi-am un pat împerinat

Şi doarme ca legănat!

36 [Frunză verde-a dorului]

Frunză verde-a dorului,

Nu crede feciorului,

Că feciorul nu-i ca tine,

Până-ţi cearcă mintea bine

Te ţine tot pe genunche

Şi-ţi minţeşte mii şi sute,

Cu brânca pe după cap,

Cu gândul la alta-n sat!

37 [Eu, de când m-am măritat]

Eu, de când m-am măritat,

Multe lacrimi am vărsat,

De-or făcut fântână-n sat,

Fântână cu trei izvoară,

Cine-o bea din ea, să moară,

Şi de-o bea şi-al meu bărbat,

Să moară necuminecat!

38 [Ochii negri, la lumină]

Ochii negri, la lumină,

Rău te ciuntă la inimă!

Ochii negri, obraz alb,

Oare cui să nu-i fie drag?

Pentru ochi ca mura neagră,

Conjurai pădurea-ntreagă;

Pentru ochi ca mura coaptă,

Conjurai pădurea toată;

Pentru ochi ca murile,

Conjurai pădurile.

39 [Fereşte-mă, Doamne sfinte]

Fereşte-mă, Doamne sfinte,

De badea cu nane multe,

Până umblă pe la toate

Îl prinde şi miazănoapte,

Iar când vine pe la mine

Se face şi ziuă bine,

Şi când îi la prânzişor:

- Scoală, scoală, bădişor,

Scoală, scoală, nu dormi

Că ne-or râde oamenii!

- Lasă râdă, că nu-mi pasă,

Eu-s fecior şi tu eşti fată,

N-avem nici o judecată!

(Judecata îi făcută:

Ia-o-n braţe şi-o sărută!)

40 [În pădure, la o tulpină]

În pădure, la o tulpină,

Plânge-o pasăre străină.

Merge cucul şi o-ntreabă:

- De ce plângi tu, soro dragă?

- Cum n-oi plânge, frate dulce,

Că măicuţa mi-a muritu’

Şi tata s-a însuratu’,

Rea maştihă mi-a luatu’,

Că la masă nu mă lasă,

Dumnezeu s-o pedepsească!,

Nici la foc nu-mi face loc,

Nu-i dea Dumnezeu noroc!

Şi-am ieşit pe uşă-afară,

Văzui patru pui de cioară:

- Hoi, puiuţi, puiuţi de cioară,

N-aţi văzut pe maica mea?

- Ba noi, zo, că am văzutu’,

Sub talpa bisericii

Spălând hainele fetii.

- Da-i spuneţi la maica mea

Hainele să nu le spele,

Ci le pună-ntre hotară

Şi le deie foc şi pară

Să meargă hirul pe ţară,

C-am pierit fată fecioară!

41 [Cine-a zice că mi-e bine]

Cine-a zice că mi-e bine

Mute-şi casa lângă mine

Şi roage pe Dumnezeu

Să-i deie binele meu

Şi căsuţa cucului

Şi hodina vântului,

Că nici cucul n-are casă

Şi nici vântu’, ţară-aleasă!

42 [Tânără mă măritai]

Tânără mă măritai,

Ce bărbat îmi căpătai!

El de mare-i ca şi-un fag,

Eu de foame-abia mă trag,

Şi-aceea-ar fi cum fi -

N-am cu ce mă învăli,

Şi-aceea-ar fi iertătoare,

Da’ n-am opinci în picioare,

Nici sare-n sălăriţă,

Nici pită pe poliţă!

43 [Frunză verde de măr verde]

Frunză verde de măr verde

Sili maica de mă dede

La ocolu-mpăjişteos,

La oale cu gura-n jos.

Prin cămară pot umbla

Tot cu brâncile-n şolduri,

Că nu m-oi lovi-n unturi,

Şi cu poale-mpăturate,

Că nu le-oi stropi cu lapte,

Cu primă din bold încinsă,

Că nu oi unge cu clisă!

44 [Colo sus, la Dealu Mare]

Colo sus, la Dealu Mare,

S-a-nşelat o fată mare

C-o mâncat bobi din căldare.

Şi-a fost bobul şi nefiert -

S-a umflat fata sub piept!

Când era la nouă luni

Se ivi bobul cu mâini,

Şi cu mâini şi cu picioare

Şi cu gură zbierătoare!

Când era de-un an jumate

Mânca fragi şi bea lapte

Şi trecea pe strat de ceapă

Ca mândra să se priceapă,

Şi călca pe strat de ai,

Ca mândra să n-aibă bai!

45 [Frunză verde de frăgară]

Frunză verde de frăgară,

Toate plugurile-şi ară

Tot la grâu de primăvară,

Numai plugul badelui

Şede-n vârful dealului!

Nici suie, nici coboară,

Bate-şi boii de-i omoară!

Şi veni la noi, pe seară,

Amărât, cu vorbă rară:

– Desfă, mândră, ce-ai făcut,

Să nu-mi bat boii mai mult!

– Ba eu, zo, că n-oi desface

Şi nu te-oi lăsa în pace,

N-am făcut ca să-i omori,

Le-am făcut ca să te-nsori!

46 [Toate plugurile-şi umblă]

Toate plugurile-şi umblă,

Numa-a meu zace la umbră.

Când fu marţi de dimineaţă,

Prinsei patru boi la jug

Şi mersei cu ei la plug.

Când dădui să trag o brazdă

Îmi scoase dracu-o nevastă!

Până mă uitai la dânsa

Mi s-a rupt plugul şi bârsa!

Până-am făcut bârsă nouă

Mi s-a sângerat un bou!

Până l-am desângerat,

Celălalt jos a picat

Şi-am rămas iar om sărac!

Din fecior de gazdă bună

Rămăsei cu zbiciu-n mână!

47 [Sili maica şi mă dede]

Sili maica şi mă dede

Dup-un fir de sasău verde;

Nici o lună nu-mplinii

Până la maica venii.

M-apucă maica-a-ntreba

Cum trăiesc cu sasău verde:

- Ştii tu, maică, ştii tu bine,

Cum trăieşti cu care-i câine,

Că el merge seara-n sat,

Vine-n ziuă mort de beat;

Eu-l îmbii cu de mâncat,

El îmi dă cu blidu-n cap;

Eu-l întreb că ce? şi cum?,

El îşi face palma pumn;

Eu-l întreb de-i sănătos,

El coată parul de gros,