Pe drumuţul d’alungat (cântece de moarte de pe Valea Iadului)

 

Textele de mai jos aparţin grupei denumite în folcloristică „bocete” sau „cântece de înmormântare”; ele sunt culese de la un singur informator, în cadrul unei singure şedinţe, în urmă cu treizeci de ani, tot de Miron Blaga (pentru mai multe detalii, a se vedea postarea anterioară, Descântaţi feciori din gură). Informatorul primar era, la acea vreme, un practicant activ al procesului de “văitare” din cadrul ritualului de înmormântare. Informatorul nostru secund (bunica mea, Margareta Blaga, 77 de ani) a recunoscut doar puţine texte şi nu cunoaşte pe dinafară decât câteva din versurile antologate, auzite cu prilejul participării pasive la “paza” unor morţi. De notat că versuri de înmormântare nu se mai crează în zona Iadului şi nici obiceiul bocirii nu mai este viu. Versurile de înmormântare – pe care informatorul nostru secund le-a identificat sub denumirile de “vaieti” şi “cântici di moarti” – se mai păstrează într-un lest de memorie a unor femei cel puţin septagenare. “Vaitile” se cântau pe o melodie uniformă, monotonă, întrerupte de strigăte de durere şi plânsete zgomotoase ale femeilor specializate în acest ritual sau ale rudeniilor mortului. “Cânticili di moarti” se produceau numai în perioada imediat următoare morţii, în cele trei zile de priveghi (“paza mortului”), când mortul nu era lăsat niciodată singur, însoţind băuturile (“pălincî”) şi mâncărurile (“pitî cu clisî şi cu brânzî”, “bolfoi”, “zamă di hiribi o di curitiu” ş.a.).

 

 

Informator:

1 – 24 Ileana Dumiter, 62 ani. Remeţi, 1976

 

 

 

1 [Draga mea, măicuţa mea]

Draga mea, măicuţa mea,

Ce m-oi face fără ea?

Draga mea, draga mea!

Că fata ce n-are mamă,

Până-i lume nu-i vigană!

Iară care n-are tată,

Până-i lume, niciodată.

Draga mea, măicuţa mea!

Că mama, cât îi de rea,

Trage pruncii lângă ea,

Dar tata, cât îi de bun,

Îşi aruncă pruncii-n drum.

Draga mea, măicuţa mea!

2 [Bată-te focarea, moarte]

Bată-te focarea, moarte,

Că nu umbli în direptate,

Nu mergi unde eşti rugată,

Ci mergi unde eşti ţâpată,

Nu mergi unde eşti dorită,

Ci unde nu eşti trebuită.

Dar eu nu te-oi sudi rău,

Că eşti de la Dumnezeu!

Şi eu nu te-oi sudi tare,

Că eşti voia Lui cea mare!

O, bată-te focarea, moarte,

Că, dacă te-aş putea prinde,

Cu lacăte te-aş închide!

3 [O, dragul meu cel ocol mare]

O, dragul meu cel ocol mare,

Plin eşti tu de supărare!

O, dragul meu, ocolul meu,

Am rugat pe Dumnezeu

Să-mi arate neamul meu,

Ca să mă vaiet şi eu!

Văd că nu l-am rugat bine,

Că m-am păcălit pe mine.

4 [Mare negură-a picat]

Mare negură-a picat

Pe dărab mare de sat.

Şi nimic nu a stricat,

Numai frunza din doi nuci

Şi tata de la doi prunci!

O, dragul meu, tata meu!

5 [Cimitir cu iarbă verde]

Cimitir cu iarbă verde,

Mila mea-n tine se pierde!

Cimitir, iarbă uscată,

Mila mea-n tine se gată!

6 [Pus-am ţângalău pe boi]

Pus-am ţângălău pe boi

Să nu vii, maică, ’napoi!

Du-te, du-te, nu veni,

Să nu faci urât p-aci!

7 [Eu, maică, te-am văietat]

Eu, maică, te-am văietat

Până pânza ţi-am udat!

Şi, maică, te-oi văieta

Până pânza ţi-oi usca!

8 [Eu, maica mea, te-oi petrece]

Eu, maica mea, te-oi petrece

Pân’la casa ta cea rece,

Da-n casă nu m-oi băga,

Numai sub pereţi voi sta!

Casa ta mie nu-mi place,

Că-i casă fără oblace,

Pe unul să-ţi vină soare,

Pe altul – vânt şi răcoare!

9 [Maica mea, nu-ţi pară rău]

Maica mea, nu-ţi pară rău

Că fac larmă-n capul tău,

Că la mort aşa stă bine

Să-l vaiete oarecine!

10 [Haide, maica mea, la rât]

Haide, maica mea, la rât,

Şi nu te băga-n pământ!

Că-n pământ vei putrezi,

Dar la rât vei înverzi!

Hai, maica mea, până-n teleti,

Nu-l lăsa pustii pe veci!

11 [Umblă, maică, şi tot umblă]

Umblă, maică, şi tot umblă,

Să te-ntâlneşti cu tata,

Să vă băgaţi car cu plată,

Să veniţi la noi odată,

Sau la Paşti, sau la Crăciun,

C-atunci e ospăţul bun!

La Crăciun v-om da colaci,

La Paşti, ouă împistrite,

Să aveţi şi voi merinde!

12 [Dragii mei, cei patru boi]

Dragii mei, cei patru boi

Duc pe maica de la noi!

Trageţi boi, nu tragereţi,

Că pe maica mea-o duceţi!

13 [Draga mele, maica mele]

Draga mele, maica mele!

Mânce focul doctorii,

Nu te putu tămădi,

Mânce focul potica,

Nu-ţi ajunse nimica!

Deschide-te, temeteu,

Ca să-ţi dau obolul meu!

Dar nu te deschide tare,

Că nu-ţi dau cu voie mare,

Ci cu mare supărare!

14 [Fii, măicuţa mea, iertată]

Fii, măicuţa mea, iertată!

De mine nu-i fi uitată!

Fii, măicuţă, hodinită

Şi de noi fii pomenită!

15 [Rogu-te, măicuţa mea]

Rogu-te, măicuţa mea,

Nu merge pe drum prea tare,

Să te-ajung şi eu pe cale,

C-atâta mi-i mie bine,

C-aş merge şi eu cu tine!

Lasă-mă, măicuţa mea,

Sau la cap, sau la picoare,

Sau de laturile tale!

16 [Maica mea, vine seara]

Maica mea, vine seara,

Oare unde te-i culca?

Într-o margine de drum,

Ca şi omul cel străin,

Într-o margine de sat,

Ca şi omul fără sfat!

17 [Temeteu cu iarbă verde]

Temeteu cu iarbă verde,

Maica mea-n tine se pierde!

Temeteu cu iarbă arsă,

Maica mea-n tine se-ntoarsă!

18 [Draga mea, sora mea]

Draga mea, sora mea,

Cum ai putut tu muri,

Că nu te-au vindecat doctorii!

Hai deseară la oblace,

Să vezi pruncul ce-ţi mai face,

Hai deseară în grădină,

Să-ţi vezi pruncul cum se-alină!

19 [Bate moartea la fereastră]

Bate moartea la fereastră

Şi eu nu sunt mântuit,

Cât mi-o fost viaţa de lungă

La moarte nu m-am gândit.

Am fost tânăr şi-n putere

Şi-am gândit să fac avere,

Dar acuma, la sfârşit,

Mă văd singur, părăsit.

Am gândit c-această lume

Va merge şi ea cu mine,

Dar acuma, la sfârşit,

Sunt singur şi părăsit.

Moarte, moarte,-ngăduieşte,

Firul vieţii mi-l lungeşte,

Să-mi vând a mea avuţie,

Să-mi iau scumpă-mpărăţie!

Mântuire, mântuire,

Eu am veşnica pieire,

De-aş vinde toată lumea,

Nu te-aş putea cumpăra.

Să privim la Domnul Iisus,

Ce-a murit pe cruce, sus,

Moarte crudă-a suferit,

Prin ea că ne-a mântuit!

Acum să-L primim cu toţii,

’Nainte de ceasul morţii,

Pe Hristos ce ne-a iubit,

Fie-n veci de veci slăvit!

20 [Sus, în cornul muntelui]

Sus, în cornul muntelui,

Este-un pat mândru-ncheiat

Din patru scânduri de brad.

Dar în pat, ce-i aşternut?

Iarbă verde de pe rât,

Floricele de pe câmp.

Peste iarbă – cerge dalbe,

Peste cergi – o perină.

Dar în pat, cine-i culcat?

Nicolae, mort de beat?

De-a fi beat, el s-a trezi,

De-a fi mort, va putrezi.

La picioare cine şede?

Şede cucul, jelnicul,

Care i-a schimbat glasul.

Dar la cap, dar cine şede?

Şede moartea, groaznica,

Care i-a legat limba.

Şi moartea din grai grăia:

- Schimbă, cuce, glas cu mine!

- Eu cu tine glas nu schimb.

Dară eu, cu glasul meu,

Când vine primăvara,

Scot afară plugurile,

Fetele cu cosele,

Nevestele cu cipcile,

Babele cu războaiele!

Iară tu cu glasul tău

Multe case-mpustieşti,

Soţ de soţie despărţeşti,

Părinţi de prunci,

Şi pe toţi îi duci

Pe deal, printre huci.

21 [Pe drumuţul d’alungat]

Pe drumuţul d’alungat

Mergea-un car împiedecat,

Tot cu leacuri încărcat.

La Nicolae le ducea,

Dar nimic nu-i ajungea.

Dar Nicolae unde mergea,

Cu cine se întâlnea?

Tot cu popi şi cu dieci.

- Unde mergeţi, popi şi dieci?

- Noi mergem la pământuri

Să curuim între rânduri.

- Curuiţi la dreptate

Şi-mi faceţi şi mie parte:

De lunguţ – de-un stânjenuţ,

Şi de lătuţ – de-un păşuţ,

Şi înalt – numai de-un strat,

Să încap şi eu în pat,

Că leacul meu nu-i

Decât inima gorunului

Şi răsunetul clopotului

În fundul pământului!

Veniţi fraţi, veniţi surori,

Şi mă-mpodobiţi cu flori,

Veniţi şi voi, verişene,

Şi mă-mpodobiţi cu pene!

22 [Dragul meu, tata meu]

Dragul meu, tata meu!

Că m-oi uita prin teleac,

Nu te-oi vedea nici de leac!

Că m-oi uita prin ocol,

Nu te-oi vedea nici de dor!

Dragul meu, tata meu,

Vine popa, cu sfântul

Şi te-or duce cu totul!

23 [Nu te duce, soare, tare]

Nu te duce, soare, tare,

Că vine mortul pe cale!

Draga mele, maica mele,

Cum ai putut tu muri

Că nu te-or vindecat doctorii!

24 [Dragul meu, moşul meu]

Dragul meu, moşul meu,

Spune la măicuţa mea

Să trimită hainele,

Că eu mândru le-oi spăla

Şi le-oi trimite ’napoi

Pe fluierul vântului

În fundul pământului!

 

 

About these ads
1 comment
  1. Horia Blidaru said:

    Tare frumos de triste cantecele aiestea… Nu se putea ceva mai potrivit in aceste zile de plangere a Patriarhului. Era in firea lui domoala si echilibrata ceva din cumintenia acelor oameni de odinioara, ajunsi in fata morti…
    PS: Ne-a pierit si bocetul?!?…

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 382 other followers

%d bloggers like this: