SE DESCHIDE:
INTERIOR/EXTERIOR. AUTOTURISM. ÎNSERARE.
Autoturism Dacia 1300, de culoare albă, rulând pe o şosea prost asfaltată, cu denivelări, nemarcată, din România postdecembristă.
SE INDICĂ: Vara, 1991. Ciucea, CJ, ROMÂNIA
Pe bancheta din spate, CĂLIN (20) şi MĂLINA (19), doi tineri îndrăgostiţi. În faţă, LUCIAN (21) conduce şi MATEI (23), pe scaunul din dreapta, ţine în mână o sticlă de vin alb, pe jumătate goală. Cei din faţă cântă: BUNU-I VINUL GHIURGHIULIU. Vocile sunt bune, în special a lui Lucian, baritonală. Cei din spate se sărută cu multă pasiune. SE INSEREAZĂ: Călin pune mâna pe piciorul Mălinei, care poartă o fustă foarte scurtă, pe sub care mâna lui Călin se strecoară periodic. Lucian şi Matei termină cântecul. Tăcere. SE REVINE: Matei se întoarce şi vede mâna lui Călin pe piciorul Mălinei.
MATEI
(tare, să îi sperie pe Călin şi Mălina)
Bă, ia mâna, bă, ce faci?
Mălina împinge mâna lui Călin, ruşinată. Lucian a întors şi el capul pentru o clipă. Călin închide puţin ochii şi îşi lasă capul pe spate.
LUCIAN
Hai, mă, că ieşim de pe drum. Căutăm o pădurice, voi aveţi treabă, noi avem treabă.
MATEI
Bă, ce vrei să spui?
LUCIAN
Taci, mă, o să vezi.
Călin se uită la Mălina, care zâmbeşte aprobator.
CĂLIN
Hai!
Toţi se uită pe geam, căutând locul potrivit. Matei s-a întors în faţă. Mălina, ca să compenseze mica supărare a lui Călin, îşi lipeşte buzele de buzele lui. Se sărută din nou, cu şi mai mult foc. Mălina ia mâna lui Călin şi o aşează pe piciorul ei.
MATEI
(arată cu degetul)
Bă, uite acolo, peste linia de tren!
SE TAIE/FILMARE SUBIECTIVĂ: Drum neasfaltat peste liniile de tren, pierzându-se într-o pădurice. SE REVINE: Lucian se uită în direcţia arătată de Matei.
LUCIAN
Ăla-i!
Lucian scoate autoturismul de pe şoseaua principală printr-un viraj brusc, reducând foarte puţin viteza. Drum de ţară, cu gropi. Călin şi Mălina n-au sesizat ce se întâmplă, sărutându-se în continuare. Şi-au lovit dinţii unii de alţii din cauza zdruncinăturilor. SE INSEREAZĂ: Mălina resimte durerea, se ţine cu mâna de gură.
MĂLINA
(către Lucian, cu nervi)
Hai, mă, eşti beat?
SE REVINE: Mălina şi Călin se uită cu reproş spre Lucian. Matei s-a întors iar în spate.
CĂLIN
(către Lucian)
Ce nu ne spui nimic? Ne-am spart dinţii…
LUCIAN
Scârţ. Hai că vă trece. Dragostea are şi hompuri, măi.
(către Matei)
Mai dă-mi o gură.
Matei se întoarce în faţă şi îi transmite lui Lucian un pupic zgomotos de la mică distanţă. Râde şi îi întinde sticla de vin. Lucian bea. Maşina a încetinit. Au ajuns în dreptul unei treceri la nivel cu calea ferată, nesemnalizată. Sunt două linii paralele. Lucian opreşte maşina pe prima linie. Lucian şi Matei privesc peste umăr spre Călin şi Mălina. Cei doi îi cer din priviri lui Lucian o explicaţie pentru motivul opririi.
LUCIAN
Linia asta este pentru trenurile care pleacă de la Cluj la Oradea, linia cealaltă, pentru cele care pleacă de la Oradea la Cluj.
MATEI
Bă, ce vrei să spui?
LUCIAN
O să vezi, mă…
(pauză)
Stăm până vine primul tren.
CĂLIN
(e speriat)
Bă, porneşte naibii, că e futut bendixul! Nu o ia din prima. Şi nu vezi nimic de copacii ăştia!
LUCIAN
Tocmai asta îi faza.
CĂLIN
(se sperie de-a binelea)
Hai, mă, uite cum stai aici! Dincolo nu vezi, că e curbă, încolo îs copaci… Dacă n-apuci să porneşti?
LUCIAN
Ruleta românească! Care nu vă prindeţi în horă, jos!
MATEI
(mirat; sughiţă)
Românească?
LUCIAN
Da, mă, românească. Ce, nu e…
(se poticneşte)
româneşte? Românii…
(se poticneşte din nou)
aşteptăm să vedem dacă nu ne loveşte trenul! Nu asta facem?
CĂLIN
(rugător)
Bă, e maşina lui tata…
LUCIAN
Poate are ghinion azi.
Călin se uită la Mălina, care e cuprinsă de groază şi panică. Călin se dă jos, încercând să treacă la volan. Lucian ţine de portieră, ajutat şi de Matei. Călin şi Mălina strigă. Lucian şi Matei încep să cânte deodată, parcă s-ar fi vorbit: TRENULE MAŞINĂ MICĂ. Călin renunţă să mai tragă de portieră. Se uită în zare. Se repede la portiera din spate şi o trage pe Mălina jos din maşină.
CĂLIN
(disperat)
Trenul, mă!
Se aude şuieratul unui tren. SE TRANSFERĂ: Tren în mare viteză. UNGHI INVERS: Călin şi Mălina se trag îngroziţi în spatele maşinii, la câţiva metri. SE TAIE: Lucian şi Matei în maşină. Matei a amuţit. Lucian continuă să cânte. Trenul apare după curbă, dar trece pe linia cealaltă. Lucian cântă în continuare, neimpresionat de sperietura celorlalţi. Matei a încremenit. SE TAIE: Călin şi Mălina, îmbrăţişaţi. SE INSEREAZĂ: Matei se uită spre Lucian.
MATEI
(sfârşit, dar parcă fericit)
Bă, să-mi trag una, ce senzaţie… Eşti nebun de legat…
Lucian încheie cântecul.
LUCIAN
(imită)
Trenul personal Cluj - Oradea a trecut prin Ciucea pe linia doi.
(se uită serios la Matei)
Ştiu mă.
(batjocoritor)
Şi ce-o să faci? Te faci psihiatru, să mă tratezi?
ECRAN NEGRU.
TITLU: ULTIMUL COCOŞ
LOGO: INIMA OMULUI ESTE CA STICLA, IAR DACĂ SE SPARGE, CU CE O VEI MAI LIPI? – ÎNVĂŢĂTURILE LUI NEAGOE BASARAB CĂTRE FIUL SĂU TEODOSIE
SE DIZOLVĂ:
INTERIOR. CAMERĂ DE MOTEL. SEARĂ
Motel ieftin, de margine de drum, tipic american. LUCIAN (35), pe pat, stă pe vine în faţa unui laptop. Laptopul e aşezat pe noptieră. Nepieptănat, cu părul vâlvoi, barbă neîngrijită, ochii încercănaţi, trişti, îmbrăcat într-un halat vechi. O ţigară, aşezată în scrumieră, la picioarele noptierei, scoate fum. O sticlă de votcă alături de scrumieră. Mai încolo, răsturnată, o altă sticlă de votcă, goală. Discret, arie de PAGANINI: VIOLIN CONCERT NO. 5 IN A MINOR. RONDO ANDANTINO QUASI ALLEGRETTO.
SE INDICĂ: Toamna, 2006. Gallup, NM, SUA
LUCIAN
(citeşte de pe ecran)
Nu ştiu de ce nu m-am sinucis. Îmi e inima spartă bucăţi şi nu ştiu de pe unde să mai adun fragmentele să o lipesc la loc.Trăiesc din inerţie. Numai o revelaţie mă mai poate salva.
Lucian trage din ţigară şi bea o gură din sticla albastră de un litru, pe care scrie mare SKY VOTCA. O pune pe podea, lângă scrumieră. Scrie.
LUCIAN (CONTINUĂ)
(rosteşte în timp ce scrie)
Mă simt furat, trădat, trişat. Mi s-a furat şansa de a trăi decent în ţara mea, lângă familia mea, cu prietenii mei.
(pauză; Lucian mai trage un fum; stinge ţigara; revine la tastatură)
Frustrat, căci am fost nevoit să plec la mii de kilometri de ţara mea să-mi găsesc o slujbă care să-mi permită un minim de decenţă. Rănit, când tot ce se întâmplă acasă…
(pauză; Lucian se încruntă)
… este să-şi bată joc de tinereţea noastră, împinşi, cum suntem, să plecăm în alte zări…
(Lucian doar rosteşte ultimele cuvinte, nu le mai scrie)
ca nu cumva să trezim restul amorţit.
SE TAIE:
INTERIOR. CABINET MEDICAL. SEARĂ
MATEI (37), la birou, citeşte o scrisoare la lumina unei lămpi electrice. Este îmbrăcat îngrijit, costum, cravată, sub halatul alb. Zâmbeşte trist. În spatele lui, o bibliotecă în care se zăresc cărţi de literatură medicală. Discret, arie de PAGANINI: VIOLIN CONCERT NO. 5 IN A MINOR. RONDO ANDANTINO QUASI ALLEGRETTO.
INDICAŢIE: Primăvara, 2007. Nucet, BH, ROMÂNIA
LUCIAN (VOCE DE AFARĂ – V.A.)
Vorbeam cu un prieten român din Seattle şi îmi spunea: o să-mi iau inima-n dinţi şi o să merg în ţară! Cât e de trist când trebuie să-ţi iei inima-n dinţi să te duci acasă…
(Matei îşi trece mâna prin părul bogat; sare la foaia următoare)
După zece ani de America, sunt gol pe dinăuntru. Sunt un cocoş fără pene.
(pauză; Matei îşi aprinde o ţigară)
În ordine sufletească, n-am nimic. Nici nu mai pot scrie. Cât n-aveam nimic, am scris. Apoi, doar prostituţie. Violenţă, sex, căcaturi aducătoare de bani.
(Matei mai trage un fum)
Dar vreau să scriu, Matei, m-am săturat de rahatul în care trăiesc, îmi pierd minţile! Vreau să scriu ceva mare…
(SE INSEREAZĂ: Matei suferă; URMEAZĂ – URM.)
LUCIAN (V.A., SE CONTINUĂ – CONT.)
ceva adevărat…
(Matei are lacrimi în ochi)
ceva al naibii de trist…
SE REVINE: Matei se opreşte din lectura scrisorii, priveşte spre geamul aflat în dreapta sa, ca şi cum şi-ar aminti ceva. Suspină. Secunde. Muzica a murit.
LUCIAN (V.A., ECOU)
Ce vremuri de căcat! Vremea lui Antihârţ! Viaţa e un castel de nisip…
SE DIZOLVĂ:
EXTERIOR. CURTE ŢĂRĂNEASCĂ. ZI.
Matei şi Călin, în pantaloni scurţi, joacă table sub un măr, într-o curte ţărănească. Gospodărie tipică satelor de munte. Sunt întinşi pe o pătură, Matei pe burtă, Călin pe o parte, tabla între ei.
SE INDICĂ: Vara, 1991. Ciucea, CJ, ROMÂNIA
MATEI
(aruncând zarul; imită stângaci graiul ţărănesc din zonă)
Inde s-a dus iar bolundul ăsta dă Luci?
SUBTITRARE – SUBT.: Unde s-a dus iarăşi nebunul ăsta de Luci?
Matei face mutări, Călin aruncă şi el zarul şi răspunde amuzat în timp ce face mutările.
CĂLIN
(imită şi el graiul ţărănesc, dar bine)
Şti-l Antihârţ! Pân ogradă, băsădeşte cu ghinile…
SUBT.: Ştie-l dracu! Prin curte, vorbeşte cu găinile…
SE MUTĂ: În apropierea lor, BUNICUL lui Călin (69) greblează iarbă proaspăt cosită. Este un ţăran, dar nu s-ar zice. Se opreşte din muncă şi priveşte mirat spre un loc aflat într-un unghi mort.
BUNICUL
Măi băiatule, măi, unde te caţeri? Dă-te, măi, jos, că te curentezi…
LUCIAN
(de undeva)
Nu mă dau…
SE REVINE: Matei şi Călin se uită unul la altul şi SE MUTĂ: aleargă în faţa casei, unde, pe un stâlp de curent electric din beton, SE INSEREAZĂ: s-a căţărat Lucian. SE INSEREAZĂ: Lucian căţărat pe stâlp.
LUCIAN
(oficial, începe un discurs)
Onorată şi tristă adunare, ne-am strâns aici, la mormântul unui bărbat falnic…
SE REVINE: Călin şi Matei sunt speriaţi.
MATEI
(rugător)
Bă, hai mă jos…
CĂLIN
Hai mă Luci, că te omori…
LUCIAN
(o ia de la capăt, nu-i bagă în seamă, se uită semeţ peste sat)
Onorată şi tristă adunare…
Bunicul a venit şi el lângă Călin şi Matei.
BUNICUL
(către Călin, rar, mustrător)
Căline, Căline, pe cine mi-ai adus tu aici…
SE INSEREAZĂ: Călin pleacă fruntea. SE REVINE: Stâlpul se află lângă gardul care desparte curtea Bunicului lui Călin de curtea vecină. Lângă gard, a apărut VECINUL. SE TAIE: NEA GHIŢĂ (51), grăsuţ, roşu în obraji, vesel, băut, se uită spre Lucian.
NEA GHIŢĂ
(către Lucian; vorbire ţărănească autentică)
Da măi pruncule, sus te suiş! Basamă dă nor nu te văd, o dă pălincă…
SUBT.: Dar măi copile, sus te-ai suit! Bag seamă că de nori nu te văd… sau din cauza ţuicii?
SE INSEREAZĂ: Lucian priveşte spre Nea Ghiţă, ochii îi sclipesc.
LUCIAN
Pălincă?
SE INSEREAZĂ: Nea Ghiţă, rumen la faţă, mândru.
NEA GHIŢĂ
D-apu cum! Pălincă dă prune!
SE REVINE: Nea Ghiţă arată spre prunii din livada proprie.
NEA GHIŢĂ
Dân prunii ăştia!
LUCIAN
Multă?
NEA GHIŢĂ
No bine!
Lucian începe să coboare. Călin şi Matei răsuflă uşuraţi.
BUNICUL
(clătinând din cap cu îngrijorare, către Matei)
Ai grijă de ei, că te văd mai cu minte…
Arie de PAGANINI: VIOLIN CONCERT NO. 5 IN A MINOR. RONDO ANDANTINO QUASI ALLEGRETTO. FILMARE ÎN UNGHI: pe stâlpul de pe care coboară Lucian, SE RIDICĂ: spre cer când Lucian ajunge pe pământ.
SE TAIE:
N O A P T E A
INTERIOR. CORIDOR LUNG.
Aria de PAGANINI se stinge. Perete alb, gol. Semiobscuritate. O umbră străbate coridorul. Scârţâitul unei uşi care se deschide. Secunde.
SE INDICĂ: Primăvara, 2007. Nucet, BH, ROMÂNIA
Uşa scârţâie din nou la închidere. Umbra străbate coridorul în sensul opus. Dialog între patru personaje, cărora nu le vedem feţele, doar umbrele proiectate pe perete. Participă: SFÂNTUL PETRU (voce baritonală, o putem recunoaşte pe a lui Lucian), SFÂNTUL MINA (îl recunoaştem pe Nea Ghiţă), SFÂNTUL ENOCH (îl recunoaştem pe Călin) şi SFÂNTUL ILIE (nu recunoaştem personajul; are în jur de 40 de ani şi prezintă o particularitate de pronunţie: s-urile sunt uneori uşor sâsâite, ca în castiliană; de asemenea, se simte o vagă influenţă a graiului crişan – îndeosebi PALATALIZAREA dentalelor şi labialelor înaintea vocalelor i şi e). Sfinţii Petru, Ilie şi Enoch sunt înalţi şi slabi. Bărbile lor lungi îşi proiectează umbrele pe perete. Sfântul Mina este mai mic de statură, bondoc, fără barbă. Conversaţia are loc pe şoptite, la început.
SFÂNTUL PETRU (V.A.)
Am luat lanterna. Gata, sfinţilor?
SFÂNTUL ENOCH (V.A.)
(îngrijorat)
Ce făcea Domnul?
SFÂNTUL PETRU (V.A.)
(pufneşte)
Dormea cu capul pe masă…
SFÂNTUL ILIE (V.A.)
(cu supărare)
… cu capu pă masă-n rai şi di nime n-are bai…
SUBT.: Cu capul pe-o masă-n rai şi n-are grija nimănui.
SFÂNTUL PETRU (V.A.)
Să ne grăbim.
SFÂNTUL ENOCH (V.A.)
Nu-i bine. Mi-e teamă.
SFÂNTUL PETRU (V.A.)
(iritat la început, apoi calm, hotărît, vizionar)
Nu începe iar, sfinte. Până dimineaţă suntem înapoi. Domnul nu va şti nimic. Mergem, mântuim lumea şi ne întoarcem.
(scurtă pauză)
Ai văzut semnele, sfinte. E secetă grozavă…
Vezi că cerul e tot timpul limpede şi nu e nici un nor…
SFÂNTUL ILIE (V.A.)
Şi pâraiele toati-or săcat!
SFÂNTUL MINA (V.A.)
(profetic, preia tonul Sfântului Petru)
Şi soarele îi tăt ma mare şi tăt ma aproape. O fi mare foc…
SFÂNTUL PETRU (V.A.)
(dialogul nu mai are loc pe şoptite)
Arse şi fără rod vor fi toate semănăturile omului! Va fi o foamete aşa mare, că până şi pruncul nenăscut va ţipa din pântecele mamei sale!
(scurtă pauză; un deget ridicat se proiectează pe perete)
Nu putem lăsa să se întâmple asta!
SFÂNTUL ENOCH (V.A.)
(energic)
Da, sfinţilor, trebuie să-l prindem pe Antihârţ şi să-l închidem într-un butoi…
SFÂNTUL PETRU (V.A.)
(adresându-se Sfântului Enoch)
Doar tu ne-ai povestit că l-ai văzut cum umblă prin lume amăgind oamenii, spunându-le:
(schimbă tonul)
Veniţi la mine, căci eu sunt mai bun decât Dumnezeu! El vă dăruieşte foamete şi sete, eu vă dau apă şi pâine!
SFÂNTUL ENOCH (V.A.)
Însă în carul în care zice că e pâine sunt putregaiuri, iar polobocul în care zice că e apă, e uscat…
SFÂNTUL MINA (V.A.)
Oamenii şed în gerunchi în faţa lui…
SUBT.: Oamenii stau în genunchi în faţa lui…
SFÂNTUL ENOCH (V.A.)
Iar el le spune să i se închine…
SFÂNTUL PETRU (V.A.)
Nu putem răbda asta. Dacă nu mântuim noi lumea, atunci cine?
SFÂNTUL ILIE (V.A.)
(cu pumnul în sus, ameninţând, ridicând glasul şi mai tare)
Şi-l oprim, strâgându-i: Di ce-ţ baţ tu joc di lume în nevoi şi di suferinţăle oaminilor? Cară-te napoi în focu nestâns dindi ai vinit!
(scurtă pauză; o întoarcere a capului)
Viniţ după mini!
SFÂNTUL ENOCH (V.A.)
(ezită)
Dar Domnul…
SFÂNTUL PETRU (V.A.)
(iarăşi iritat)
Domnul doarme. A obosit. Ce putem face?
SE MUTĂ: O umbră s-a desprins de umbrele celelalte, semn că s-a pornit. La mică distanţă, încă o umbră, apoi încă una.
SFÂNTUL ILIE (V.A.)
(în transă)
Haidereţi, fraţâlor, să mem!
(se întoarce spre Sfântul Petru, care îl urmează îndeaproape)
O şi pui şi asta în carti?
SUBT.: Haideţi, fraţilor, să mergem! O să pui şi asta în carte?
SE REVINE: Perete alb pe care se proiectează patru umbre în mişcare. Umbrele dispar una câte una spre stânga. Perete alb, nicio umbră.
SE TAIE:
EXTERIOR. FAŢADA UNUI CASTEL.
Beznă. Se disting patru siluete care se furişează pe sub zidul unei clădiri care aduce a castel. Greieri. O alarmă se porneşte deodată, strident.
SE TAIE:
D I M I N E A Ţ A
INTERIOR. CASĂ DE BĂTRÂNI.
Alarma stridentă continuă să sune. Beznă. Foşneli în pat, paşi desculţi. CĂLIN (34) răsuceşte întrerupătorul, deschide uşa cu repeziciune şi iese, doar în chiloţi. MĂLINA (33), în maieu şi chiloţi, se ridică din pat buimacă, trage nişte pantaloni pe ea, la repezeală, şi îl urmează.
SE INDICĂ: Vara, 2005. Phoenix, AZ, SUA
SE MUTĂ: Călin şi Mălina străbat un coridor şi intră în încăperea de unde se aude alarma. Călin aprinde lumina, Mălina deconectează alarma. MARY (87) este întinsă pe covor. Faţa îi trădează încă frumuseţea trecută, dar corpul este excesiv de lăţit.
MARY
(zâmbind)
Hi!
SUBT.: Bună!
CĂLIN
(plin de nervi)
Hai pe dracu să te ia, băbătâia naibii!
Călin o agaţă pe Mary de braţul drept, încercând să o ridice. Nu reuşeşte.
CĂLIN (CONTINUĂ)
(către Mălina)
Prinde şi tu, ce aştepţi? Îi de-o majă vaca asta.
Mălina o trage pe Mary de mâna stângă. Mălina şi Călin trag în contratimp şi nu reuşesc să o ridice pe Mary.
MĂLINA (către Mary)
What happened, Mary?
SUBT.: Ce s-a întâmplat, Maria?
MARY
(ridică din umeri, cu acelaşi zâmbet tâmp pe faţă)
I don’t know… I felt… I guess… (URM.)
MARY (CONT.)
I know I have to go to Hollywood this morning. They are waiting…
SUBT.: Nu ştiu. Am căzut… cred. Ştiu însă că trebuie să ajung la Hollywood azi… Mă aşteaptă…
CĂLIN
(către Mălina, tot nervos)
Ce dracu faci? Prinde-o de subsioară că iar i se fac vânătăi şi comentează bulă ala de Bob. Şi ridici când zic eu…
Mary râde. Călin şi Mălina reuşesc să o ridice pe Mary şi să o aşeze în pat. Mary se ridică puţin, stând sprijinită în coate. FILMARE SUBIECTIVĂ: În faţa ei se găseşte acum o oglindă mare, la care Mary se uită cu interes, văzându-se pe sine.
MARY
(către oglindă)
Oh, hi, mom!
(către Mălina)
See, I told you, my mom came…
SUBT.: O, bună, mami! Vezi, ţi-am spus eu, a venit mami…
MĂLINA
(o acoperă cu o plapumă subţire)
Yes, dear.
(se întoarce spre oglindă, făcându-i jocul)
Good morning, Madam. How are you today?
(pauză, zâmbet de politeţe)
I’ll leave you two alone.
SUBT.: Da, scumpo! Bună dimineaţa, doamnă! Ce mai faceţi? Vă las singure.
SE MUTĂ: Călin şi Mălina ies în living şi se trântesc pe o canapea de piele albă, sfârşiţi. Tăcere câteva secunde. O VOCE (LIZZIE, 90, cocârjată, senilă) se aude din colţul opus al casei.
LIZZIE (V.A.)
Help! Anyone, please, help!
(pauză)
Kim?
SUBT.: Ajutor ! Vă rog, ajutaţi-mă careva! Kim?
CĂLIN
(cu lacrimi în ochi)
Kim pe dracu să te ia!
(pauză; se uită la Mălina)
Nu mai pot.
(subliniază)
Nu-mai-pot!
MĂLINA
(impasibilă)
Cât o fi ceasul?
CĂLIN
Douăşcinci!
MĂLINA
(pufneşte în râs, porneşte televizorul)
Cinci jumate. Splendid! Hai să le facem duş.
Călin o priveşte dezaprobator. Îşi schimbă brusc privirea într-una pofticioasă şi SE INSEREAZĂ: întinde mâna spre sânii Mălinei, atingându-i, masându-i uşor. SE REVINE: Mălina e nepăsătoare câteva secunde, apoi îl respinge şi se ridică, iritată de figurile lui Călin.
MĂLINA
Oricum ne trezeam peste juma de oră. Ce vrei? Hai!
Mălina porneşte hotărîtă spre camera lui Mary. Călin rămâne pe canapea, dezamăgit, uitându-se trist în urma Mălinei. Din partea cealalată de casă se aud din nou strigăte.
LIZZIE (V.A.)
Anyone! Help!
(pauză)
Kim? Is anybody here?
(pauză; mai tare)
Help!
SUBT.: Ajutor! Kim? E cineva aici? Ajutor!
CĂLIN
(cu capul plecat, sprijinindu-şi fruntea de palma mâinii drepte, sprijinită la rându-i pe genunchiul drept)
Taci dracului, hârcă! Băga-mi-aş picioarele în gura ta de hoaşcă!
Din alt capăt al coridorului, se aude târşâit de picioare şi răzbate sunetul agasant şi ritmat al unui baston. Apare CARL (79), înalt, bine făcut, mergând greu, sprijinindu-se de baston şi de pereţi.
CARL
Hello! Helloooo!
SUBT.: Hei! Hei!
Îl vede pe Călin aşezat pe canapea cu capul în palme.
CARL
(bucuros)
Hey! My friend!
(şopteşte)
Let’s have a smoke!
SUBT.:: Hei! Prietene! Hai să fumăm!
CĂLIN
(zâmbeşte)
You know what? Let’s fucking have one.
SUBT.:: Ştii ceva? Hai dracului să fumăm!
CARL
(şopteşte)
Is the barber here?
SUBT.: Frizerul e aici ?
CĂLIN
Who?
SUBT.: Cine?
CARL
(şopteşte)
The fucking owner…
SUBT.: Tâmpitul de proprietar…
CĂLIN
(dumirit, lungeşte răspunsul)
Nooooo.
SUBT.: Nuuu…
Călin se ridică, merge spre camera lui. Carl rămâne pe loc, uitându-se împrejur fără ţintă. Secunde. Călin se întoarce îmbrăcat într-un tricou alb şi în pantaloni scurţi, cu un pachet de ţigări în mână. Călin calcă pe ceva moale, se opreşte, ridică piciorul şi vede sub picioarele goale bucăţi de rahat. FILMARE SUBIECTIVĂ: Alte bucăţi de rahat sunt împrăştiate de-a lungul coridorului.
CĂLIN
(consternat)
What a fuck did you do?
SUBT.: Ce dracu ai făcut ?
CARL
(nedumerit întâi, apoi înţelege la ce se referă Călin)
Oh! That? I lost my diaper…
SUBT.: O! Asta? Mi-am pierdut scutecul…
CĂLIN
(accentuând fiecare silabă, pleznind de nervi)
Futu-ţi să-ţi fut! Treci în mă-ta la duş!
Îl prinde de-o mână şi îl trage spre duş, Carl se dezechilibrează şi se sprijină de Călin. SE INSEREAZĂ: Pe tricou se văd urme maronii. SE REVINE: Carl îşi regăseşte echilibrul şi îl urmează descumpănit pe Călin spre baie. SE MUTĂ: În drum spre baie, aceleaşi urme maronii pe care le-am sesizat pe tricoul lui Călin se pot observa ici colo pe pereţi.
CARL
(nepricepând de ce s-a enervat Călin)
Where are we going? Bathroom? What about the smoke?
SUBT.: Unde mergem? La baie? Cum facem cu ţigara?
Călin continuă să îl bruscheze pe Carl, împingându-l pe uşa băii, într-o cavalcadă de înjurături spuse pe româneşte. Carl este dezorientat şi nu înţelege ce i se întâmplă şi ce i se spune. În timp ce Călin îl împinge pe Carl în baie, apare Mălina. SE MUTĂ: Mălina împinge un cărucior cu rotile spre o a doua baie. SE INSEREAZĂ: În cărucior, Mary, cu acelaşi zâmbet tâmp pe faţă.
MARY
Are we going to Hollywood?
SUBT.: Mergem la Hollywood?
SE REVINE: Mălina împinge căruciorul, deschide uşa unei băi, intră.
MĂLINA
Yes, dear.
SUBT.: Da, scumpă.
Mălina observă urmele maronii pe care le-au lăsat urmele căruciorului. SE MUTĂ: Mălina iese din baie, priveşte în lungul coridorului şi înţelege provenienţa urmelor. SE INSEREAZĂ: Mălina face o grimasă de scârbă.
SE TAIE:
INTERIOR. BAIE BĂRBAŢI
Carl, gol, stă pe un scaun. Călin deschide un robinet. Proiectează duşul spre Carl.
CARL
Hey, it’s hot!
SUBT.: E fierbinte !
CĂLIN
(strigă)
Ce mă? Hot? Îţi dau eu hot!
Călin răsuceşte robinetul de apă rece cu furie.
CARL
(se apără, strigă răstit)
It’s too cold now!
SUBT.: Acum e prea rece!
Călin apropie duşul de gura lui Carl, să-i închidă gura, Carl se îneacă, se zbate. Călin închide robinetul şi îl freacă cu furie pe păr pe Carl. Capul i se clatină în toate părţile din cauza masajului furios pe care i-l aplică Călin.
CARL
You’re crazy!
SUBT.: Eşti nebun!
SE TAIE:
EXTERIOR. SAT DE DEAL.
Sat sărăcăcios. Case lipite unele de altele, aşezate de-a stânga şi de-a dreapta unui pârâu, cu porţi mari, care închid complet vizibilitatea spre curţi. O uliţă de ţară, însoţind pârâul. Nici o mişcare, nici un zgomot, în afara apei care curge liniştită. Zorii mijesc. Se aude cântatul unui cocoş.
SE INDICĂ: Toamna, 2005. Tărcăiţa, BH, ROMÂNIA
SE TAIE:
INTERIOR. CASĂ ŢĂRĂNEASCĂ.
Toader (65) stă pe marginea unui pat din lemn, de pe care nu s-au strâns pernele şi plapuma, numai în izmene şi cămaşă ţărănească. Picioarele nu îi ajung pe podea, pentru că patul e neobişnuit de înalt. SE MUTĂ: Se ridică şi se îndreaptă spre un dulap vechi, vopsit în verde. Se vede treaba că este mahmur. Deschide uşa dulapului şi scoate o sticlă de jumătate de litru, în care dansează un lichid gălbui. O scutură. Lichidul gălbui face câteva mărgele. Sticla e pe jumătate goală. Toader o pune la gură şi din sticlă curge o cantitate semnificativă. Depărtează sticla de gură, fără a înghiţi. SE INSEREAZĂ: O grimasă de durere îi inundă faţa. Scutură de câteva ori capul spre stânga şi spre dreapta, cu repeziciune. Înghite. Grimasa de durere se preschimbă într-un zâmbet. SE REVINE: Toader priveşte sticla, o apropie de un ochi, lipind-o de faţă, iar apoi o depărtează printr-o întindere bruscă a braţului înspre în faţă. Toader vorbeşte în grai crişan, PALATALIZÂND, înlocuind Ă final cu Î etc.
TOADER
(rosteşte ritmat, accentuând fiecare silabă, nici vorbind, nici cântând)
U-iu-iu, ieguţî plinî, cum dăduş cu mini-n tinî!
SUBT.: U-iu-iu, sticlă plină, cum m-ai trântit în noroi !
SE MUTĂ: Toader se îndreaptă spre uşa camerei, cu sticla în mână. Iese în tindă, în picioarele goale.
SE TAIE:
EXTERIOR. CURTE ŢĂRĂNEASCĂ.
Toader păşeşte într-o curte îngustă, delimitată de casa proprie, vopsită în albastru deschis, şi zidul de cărămidă al casei vecinului, netencuit. Priveşte lung sticla. Mai bea o înghiţitură, urmând acelaşi ritual ca la prima înghiţitură. SE MUTĂ: Fără să lase sticla din mână, se îndreaptă spre fundul curţii, unde vedem un coteţ de găini, unul de porci şi un grajd cu şură. Dă drumul la găini, care ies cotcodăcind în curte, deschide şi coteţul porcului, în care însă nu se află nici un porc. Se întoarce spre casă, ridicându-şi ochii spre cer, ca şi cum ar fi căutat un semn. SE INSEREAZĂ: Cerul este limpede. SE REVINE: În pragul casei, Toader se mai uită o dată la sticla în care a rămas din lichidul gălbui doar de un deget. Toader pune din nou sticla la gură şi nu se opreşte din băut până sticla se goleşte.
TOADER
(rostind ritmat, ca mai înainte)
U-iu-iu, ieguţî goalî, hadi-acuma şi mă scuoalî!
SUBT.: U-iu-iu, sticlă goală, hai acum şi mă ridică!
Ridică sticla deasupra capului şi o trânteşte cu putere de pământ. SE INSEREAZĂ: Sticla se opreşte cu un sunet sec la câţiva metri de Toader. SE REVINE: Mânios, ca şi cum ar fi avut o răfuială veche cu sticla aceea de pălincă, Toader o ia de jos, caută cu privirea o ţintă şi o azvârleşte spre fundaţia casei vecine. Sticla nimereşte în traseul ei COCOŞUL. Pasărea are nenumărate pene lipsă. SE MUTĂ: Pasărea o rupe la fugă speriată spre fundul curţii, în grădină, iar de acolo, în grădina vecină, unde se pierde din vedere. SE REVINE: Toader se uită în urma cocoşului.
TOADER (CONTINUĂ)
(cocoşului)
N-ave bai, că tăt ti căsăpăsc io astiz… Ista o fo numa andăletiu…
SUBT.: Nu-i nimic, astăzi tot îţi fac felul… Ăsta a fost numai începutul…
Cocoşul se aude cântând.
SE TAIE:
INTERIOR. DORMITORUL LUI DINU.
Cântatul cocoşului din finalul secvenţei precedente se continuă puţin. DINU (40), înalt, dar cu burtă pe măsură, doarme descoperit, întins pe spate, cu mâinile sub cap. Primele lumini ale zorilor răzbesc prin fereastra întredeschisă. Haine împrăştiate pe podea. Dinu sare brusc în fund, se aşează pe marginea patului, numai în chiloţi. SE INSEREAZĂ: Scutură din cap, ca pentru a alunga un gând. Dinu vorbeşte pe alocuri cu s castilian; graiul crişan are rămăşiţe în vorbirea sa, întocmai ca Sfântul Ilie.
SE INDICĂ: Toamna 2005. La Jana, CS, SPANIA
DINU
Vai, fir-ar să fie ce vis!
SE REVINE: Dinu încalţă şlapii aflaţi la capul patului.
DINU (CONTINUĂ)
Da aş pute jora că am auzât cocoşu. Da cum Antihârţ şi-l aud, că nici nu ma ştiu cum cântă cocoşii… (URM.)
DINU (CONT.)
(râde cu poftă, iar când râde, burta i se plimbă în toate părţile)
Bată-l focare lui di cocoş, di câti ori n-am vrut şi-l buntuzăsc, că mult banat mi-o făcut…
SUBT.: Bată-l sufletul lui de cocoş, de câte ori nu am vrut să-l lichidez, că multe necazuri mi-a făcut…
SE MUTĂ: Dinu iese pe coridor în chiloţi. Din bucătărie, se aude FLOREA (51). Figură de ţăran comună. Florea amestecă în vorbire cuvinte spaniole; rămăşiţe vizibile de grai crişan.
FLOREA
Mneaţî, Dinuli! Hai în comedor la coştoleti, că am făcut bogadilu!
SUBT.: Bună dimineaţa, Dinu! Vino în bucătărie la micul dejun, că am făcut sandvici!
Dinu intră în bucătărie.
DINU
(râde)
Mneaţa! M-am visat cu cocoşu lu tata…
FLOREA
(se uită la chiloţii lui Dinu)
Iarî îmbli p-aci numa în budigăi?
(pauză; schimbă tonul)
Tre ş-aparî astiz, o ba?
SUBT.: Iar umbli pe aici numai în chiloţi? Trebuie să ajungă azi, nu?
DINU
(râde)
Sper că numa tata, nu şi cocoşu!
(serios)
Bă, trebuia şi-l aduc. Nu-l puteam lăsa acolo. O ţâne tăt înt-o beţie. Ce, vrei numa şi aud că s-o prăpădit înt-un şanţ? Lasă, că aci îi şti pă tăţ, tăt satu îi aci. Şi îi aflu di lucru, şi capiti olivi, almendri, ma conduci troagăru…
SUBT.: Şi îi găsesc de lucru, să culeagă măsline, migdale, mai conduce tractorul…
FLOREA
Ma curâţî fincili di ptetri, s-a sucui…
SUBT.: Mai curăţă pietrele din livezi, se va obişnui…
DINU
(râde iarăşi)
S-o pus în poartă şi mi-o zâs:
(îl imită pe Toader)
Io n-am făcut un vandralău. Nu pleci mnicării!
SUBT.: Eu n-am făcut un vagabond. Nu pleci nicăieri!
(revine)
Am râs, l-am bătut pă umăr şi i-am zâs: Lasă, bătrâne, că ti urneşti şi tu d-aci, că nu ma rămâne nici Antihârţ în satu ista.
(pauză; ridică din umeri)
Cini-o ma rămas? Nişte babi…
Dinu îşi desface o cutie de Coca Cola. Florea pune o felie de pâine peste alta şi îi întinde sandviciul lui Dinu.
FLOREA
(spiritual)
Măi ţâgane, arde satu!
Mă cac în iel! Plec în altu!
SE TAIE:
EXTERIOR. CURTE ŢĂRĂNEASCĂ.
Toader se apleacă să ia sticla de jos.
SE INDICĂ: Toamna, 2005. Tărcăiţa, BH, ROMÂNIA
TOADER
(printre dinţi, abia auzit)
Spanie mamii iei di viaţî!
Toader ţine sticla de gâtlej. SE MUTĂ: Toader se îndreaptă spre fundaţia de piatră a casei vecine şi loveşte cu putere sticla de pietre. Sticla se sparge în mâinile sale, tăindu-l în palmă. SE INSEREAZĂ: Toader deschide palma şi priveşte cum sângele îi colorează degetele pline de bătături.
TOADER (CONTINUĂ)
No, că cu iaga gatai. Mai îs ghinili şi gliganu. Şi dudanu ceala dă cocoş. Şi gata apuoi. Mâni… (URM.)
SUBT.: Cu sticla am terminat. Mai sunt găinile şi porcul. Şi zăpăcitul de cocoş. Şi apoi gata. Mâine…
TOADER (CONT.)
(râde sacadat)
Mâni îs diparti. Tulai, Doamni!
SUBT.: Mâine sunt departe. Vai, Doamne!
SE REVINE: Toader se aşează pe un boc ce pare a folosi drept tăietor de lemne. O secure doarme alături, sprijinită de tăietor. Se uită împrejur în curte.
TOADER (CONTINUĂ)
Vremurili lu Antihârţ! Ciauşescu, mă, ala o fo uom.
(surâde amar)
Ăla ţ-o dat o pită, mă. Na la işte d-amu, i-or păfugat pă tăţi junii… Nici şi capeţ nişti pruni n-ai… Îţ intrî strâjile pă uoblac…
SUBT.: Ceauşescu a fost om adevărat. Ţi-a dat o pâine. Iată, cei de acum, i-au alungat pe toţi tinerii. Nici cine să te ajute să culegi nişte prune…. Îţi intră spiritele rele pe geam…
SE TAIE:
INTERIOR/EXTERIOR. CASA LUI DINU.
Dinu înghite ultima bucată de sandvici, goleşte cutia de Coca Cola şi o aruncă la gunoi. SE TAIE: Florea mănâncă liniştit slănină cu ceapă şi brânză. SE REVINE: Dinu deschide uşa frigiderului şi îşi ia o sticlă cu apă.
SE INDICĂ: Toamna, 2005. La Jana, CS, SPANIA
Dinu priveşte în continuare în frigider, căutând ceva, dar nu se poate hotărî ce să-şi aleagă.
DINU
Tu-i maria mă-sii! Altî zî di cacat!
Florea râde. Dinu gâlgâie. Scapă sticla, care se face ţăndări de gresie. Trânteşte uşa frigiderului. SE MUTĂ: Dinu iese pe hol.
DINU (CONTINUĂ)
(din mers)
Strângi-amu tu, Flore, că iar întârziu…
SE TAIE: Dinu, în camera lui, se îmbracă, se încalţă. SE MUTĂ: Dinu iese pe coridor, coboară scările spre parter, iese din casă, se suie în maşina parcată în faţa casei. SE INSEREAZĂ: Dinu răsuceşte cheia în contact de câteva ori. Motorul nu porneşte. SE REVINE/SE MUTĂ: Dinu împinge maşina, se suie în ea din mers, pune contactul, introduce schimbătorul de viteză în viteza a doua, motorul porneşte, maşina pleacă.
SE TAIE:
EXTERIOR. CURTE ŢĂRĂNEASCĂ.
Toader continuă să stea pe tăietorul de lemne, privind împrejur, insistând pe fiecare colţ al curţii, meditativ. Scuipă. SE INSEREAZĂ: Flegma se opreşte tocmai pe secure.
SE INDICĂ: Toamna, 2005. Tărcăiţa, BH, ROMÂNIA
SE REVINE: Toader sare ca ars de pe boc. Ia securea şi se porneşte să crape bocul pe care şezuse cu câteva secunde înainte. Când termină de crăpat bocul, SE INSEREAZĂ: vede coada securii pătată cu sânge, SE INSEREAZĂ: se uită în palmă, SE MUTĂ: se porneşte agale spre fântâna din fundul curţii, cu securea în mână. SE REVINE: Toader scoate apă într-o găleată, toarnă într-un lighean. Se spală îndelung, FILMARE SUBIECTIVĂ: uitându-se nemulţumit SE INSEREAZĂ: la găinile care au găsit o râmă şi nu reuşesc să o împartă frăţeşte.
TOADER
(mustrător)
Ce-o fo în căpăţâna asta di li-am ţâpat afarî dân coteţ? Amu o şi le păfug pân teleti… Batăr şi li fi scoasă tă câti unuţa dân coteţ…
SUBT.: Ce a fost în capul meu de am lăsat găinile afară din coteţ? Acum le voi alerga prin curte… Le puteam scoate una câte una din coteţ…
SE REVINE/SE MUTĂ: Toader intră în şură cu securea în mână şi se îndreaptă spre o tocilă. Ascute securea pe tocilă şi rosteşte din nou ritmat o strigătură în timp ce lucrează.
TOADER (CONTINUĂ)
Hai cuţât, cuţât, cuţât,
Di trii uori ti-am ascuţât
Pă tocilă la cohârţ
Şi teu capu lu-Antihârţ!
SUBT.: Hai cuţit, cuţit, cuţit,
De trei ori te-am ascuţit
Pe tocila morarului
Să iau capul dracului!
SE TAIE: Toader iese din nou în curte. Stă în faţa bucăţilor de lemn pe care le-a crăpat înainte. E vădit enervat din nou. Ţine securea în mână.
TOADER (CONTINUĂ)
Bă, dudan mai ieşti! După ce zâci că crepaş bocu ceala? Amu nu iera bun? (URM.)
TOADER (CONT.)
Puniai capu la ghină pă iel şi ţac!
(face un gest cu securea)
Îi zborai capu…
SUBT.: Zăpăcit mai eşti! De ce zici că ai crăp