Două precizări

Au ajuns în mâinile noastre cele două volume de Istorie a presei orădene (1989-2000) scrise de dl. Florin Ardelean. Sunt multe de discutat pe marginea acestor două cărţi. Am lansat deja două teme de discuţie în postările anterioare. Acum, două puneri la punct a unor greşeli flagrante comise de dl. Ardelean în filele cărţii. Ambele privesc revista de cultură al cincilea anotimp.

Întâi de toate, dl. Ardelean s-a informat prost: al cincilea anotimp nu îşi încetează apariţia după 35 de numere, în 2000, ci va mai apare până în 2003. Îşi va înceta apariţia la puţin timp după preluarea trustului Anotimp de către dnii Micula. Până atunci conducătorii trustului (în frunte cu dnii Laza şi Şandor) au considerat că micile costuri editoriale ale publicaţiei de cultură se justifică prin prestigiul pe care îl aducea publicaţia.

În al doilea rând, al cincilea anotimp nu a fost “suplimentul cultural al Crişanei“, ci o publicaţie culturală independentă.

Din păcate, astfel de greşeli mai există în cele două volume. Dar există şi “sentinţe şi judecăţi apodictice” discutabile. Autorul mărturiseşte că şi-a dorit să provoace discuţii prin această schiţă de istorie a presei. Dar “corecturile” noastre în cazul unor lacune de informare nu ţin să răspundă dorinţei autorului de a provoca.

0 Răspunsuri to “Două precizări”



  1. Niciun comentariu până acum.

Lasă un Răspuns




a

Fundamente

"Ultima mea voinţă Unicul dor al vieţii mele e să-mi văd Naţiunea mea fericită, pentru care după puteri am şi lucrat până acuma, durere fără mult succes, ba tocma acuma cu întristare văd, că speranţele mele şi jertfa adusă se prefac în nimica. Nu ştiu câte zile mai pot avea ; un fel de presimţire îmi pare că mi-ar spune, că viitorul este nesigur. Voiesc dar şi hotărât dispun, ca după moartea mea, toată averea mea mişcătoare şi nemişcătoare să treacă în folosul naţiunii, pentru ajutor la înfiinţarea unei academii de drepturi; tare crezând, că luptătorii cu arma legii vor putea scoate drepturile naţiunii mele. Câmpeni 20 decembrie 1850" Avram Iancu
Nu ni se potriveşte nici un model extern de civilizaţie: nici cel sovietic, nici cel american, nici cel nipon sau german. Ar fi trebuit să fim lăsaţi să creştem organic, dinlăuntrul nostru. Cred că schema de bază, arhetipal-seminală, a fiinţei noastre se găsea undeva în duhul vechiului sat valah: care sat, murind cu zile, ne-a lăsat de izbelişte, la mijloc de drum, între preistorie şi electronică. Nu avem un pattern, creştem şi descreştem aiurea, după legi haotice, stejari în ghivece, lupi în seminare marxiste, ingineri căutând petrol şi oţel şi negăsind decât cimitire de folclor şi limbă. Ion D. Sîrbu, Jurnalul unui jurnalist fără jurnal